4,336 matches
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > REFLEXII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului REFLEXII Drumul până la spital, avusese o traiectorie ocolită. Întâi, urcase până la munte, în orașul în care locuia prietena sa Melania și abia apoi coborâse spre capitală, către spitalul căruia i se pronunța numele pe un ton scăzut, uneori admirativ, alteori plin de speranță și nu rareori, plin
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată de mintea omenească, creștinismul ca instituție autoritativ-ierarhică este
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată de mintea omenească, creștinismul ca instituție autoritativ-ierarhică este
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată de mintea omenească, creștinismul ca instituție autoritativ-ierarhică este
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
are o mulțime de lucruri bune. O literatură greacă intersectată de multe ori cu cea românească. De aceea literatura greacă vorbește cu siguranță și de la suflet la suflet și românilor. Au fost multe interferențe, sunt multe asemănări, au cunoscut aceeași traiectorie, spre exemplu, în Grecia există vârful, așa-numita generație de la 1930. Același lucru există și în România, generația cu marii prozatori din prioada interbelică. Îi sfătuiesc pe românii de aici să profite și să învețe limba greacă. În România, limba
Interviu cu doamna Elena Lazar, „Ambasadoarea Elenismului în România”. [Corola-blog/BlogPost/92349_a_93641]
-
se spune că a fost elementul cheie din spatele celor două războaie mondiale. Ani la rînd, B.I.S. și-a menținut o imagine aproape anonimă, operînd în spatele scenei, în clădirea unui hotel abandonat. Astăzi, sediul băncii, un zgîrie-nori ce se înalță ca traiectoria unei rachete deasupra orașului medieval Basel, a devenit cunoscut sub numele de „Turnul de la Basel”. B.I.S. are imunitate guvernamentală, nu plătește impozite, are propria poliție, fiind deasupra legii precum „Mayer Rothschild envisioned”. Strategia B.I.S. impune băncilor centrale ale celor 55
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
pentru aceasta trebuie să cheme printre rânduri, când seninătățile diafane ale pianului, când melancoliile profunde ale violoncelului, tonul jucăuș al flautului sau fluiditățile de argint și visare ale viorii. Deși aparțin unor profiluri de personalitate extrem de diverse, cu accente și traiectorii de evoluție inconfundabile, cele două autoare se întâlnesc în aspirația lor comună a așteptării de sine sau, altfel spus, al neodihnei de a-și fructifica mereu „constructorul” interior, de a rămâne în gest până la capăt, frumos și demn. Condiția femeii
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare.Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium.- De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi. Vor fi literele mici din cartea mea, grupul, masa: doar asocierea le dă sens. Pentru Magistrat, în schimb, e suficient să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
până la camera cu secrete mi s-a părut mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi metri de mâna În care țineam bricheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș!... Tăcutul Broanteș stătea covrig pe mâna, pe bruma, pe mai nimicul de paie rămas și privea. Fie privirea lui Broanteș privirea noastră. în cazul în care urmărim traiectoria dreaptă a privirii rapsodului, constatăm că vedem la 2,5 cm spatele mătăhălos, greu încercat în 1623 (octombrie - Podul Negruî, 1627 (februarie - Poiana Surăî și 1631 (tot octombrie, dar la Ilișeștiî al spătarului Vulture. Admițând cazul particular când privirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine traiectoria și căzu în apă cam într-o parte, schelălăind ușor. Doctorul făcu o mină nemulțumită și fluieră într-un fel deosebit. Apăru iarăși primul câine care intră în apă ca o săgeată. — Ăsta sare cel mai bine! - zise admirativ signora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și un radar sofisticat de ultimă generație i-au permis pilotului să stabilească, fără nici o urmă de îndoială, că survolează exact punctul ales pentru lansare. Când ușa din spate se deschise complet și aparatul începu să se deplaseze pe o traiectorie circulară cam de douăzeci de kilometri diametru, profitară ca să arunce în gol, în primul rând, trei mari bidoane cu apă. Aproape imediat, șaisprezece oameni le urmară fără ezitare și la un interval de circa cincisprezece secunde, nu mai mult, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o adîncime de trei picioare și șase degete În țărmul nisipos al golfului Holeopen alături de vechiul Cap Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme zburînd prin atmosferă cu o velocitate Înfricoșătoare pe o traiectorie cu direcția vest sud vest... țaoleu, mult o s-o mai țină așa... poți să Înnebunești de plictiseală aș fi În stare să-mi bag mîna În foc că nimeni nu a avut răbdare să citească polologhia asta de la Început pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să bage înăuntru. Profitând de neatenția lui Jacques, am trecut neobservată de ușă, mergând spre scările cu mochetă verde. Esențial la o asemenea mișcare este să mergi drept înainte de parcă nu-ți poți imagina cum cineva ți-ar putea schimba traiectoria. Am observat că mi se alăturase unul din bodyguarzii lui Baby. Una din fetele crețe a spus ceva în urma noastră, dar am fluturat mâna nonșalant și am spus: —Jacques a spus că e OK, și am continuat să merg. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată și că, dacă era necesar, se va preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la cinema și că până în acel moment, cel puțin, încă nu se hotărâse dacă avea să vină să voteze. Din fericire, nevoia de echilibru deja invocată în alte dăți, care a menținut continuu universul pe făgașurile sale și planetele pe traiectoriile lor, stabilește că, ori de câte ori se ia ceva dintr-o parte, se pune în cealaltă ceva care îi corespunde mai mult sau mai puțin, de aceeași calitate și în aceeași proporție, poate în scopul de a nu se acumula plângerile din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pumn o bucată de cărămidă. Rămase o clipă nemișcat, socotind cu repeziciune, după care azvârli piatra spre omul care continua să urineze cântând. Arrigo Îl văzu arcuindu-se către țintă, cu ochii fixați asupra proiectilului, ca și când i-ar fi ghidat traiectoria cu puterea minții. Își Îndoi și el capul ca să urmărească proiectilul, până la pocnitura seacă și la răcnetul omului, izbit În frunte. - Pentru Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Frederic al II-lea. Faptul că acest lucru nu s-a Întâmplat poate constitui o sursă de regret pentru istoric, Însă Îl tulbură prea puțin pe narator. În schimb, nu e defel nevoie ca raza de lumină să parcurgă o traiectorie octogonală, așa cum ne-am imaginat În povestire: Însă ideea că misteriosul Castel del Monte ar fi putut reprezenta un soi de tokamak din secolul al XIII-lea m-a fascinat Într-o asemenea măsură, Încât m-a determinat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de criminali forțoși, șireți, dar care se autoiluzionau Dădeai peste ei În politică sau În afaceri, dar și printre venerabilii oameni de stat, printre regi și generali. Burne Însă n-a fost de acord nici măcar o dată, așa că din acel punct traiectoriile lor au fost divergente. Burne se retrăgea tot mai departe de lumea Înconjurătoare. Și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte al studenților din ultimul an, iar lectura și plimbările i-au rămas aproape unicele preocupări. Asista voluntar la prelegerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce ne-am învârtit, nu prea tare, că tovarășa Smaranda avea grețuri, și, cam pe la telejurnal, ajungem în dreptul satelitului. Mă uit eu pe hublou... ce să vezi? Satelitul nu-i! „Nu se poate!”, îmi zic și mai verific o dată coordonatele, traiectoria, o verific și pe tovarășa Smaranda dacă n-a umblat la butoane, că știți cum sunt ele, le atrage să apese, dar nu găsesc nimic. Coordonatele erau bune, traiectoria optimă, tovarășa Smaranda ațipise puțin, totul era în regulă, numai satelitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]