690 matches
-
de monștri mutanți. Să notăm în continuare că autorii acestei perioade nu se mulțumesc numai cu o intrigă liniară, nici cu modelele spațiale ale westernului, înlocuind uciderea indienilor cu a extratereștrilor în cadrul extinderii economiei de piață. Se inspiră și din tramele polițiste, din cele ale romanelor polițiste, cum se poate vedea la Isaac Asimov, în Caves of Steel ⁄ Cavernele de oțel (1954)60, sau din romanul polițist cum ar fi The Demolished Man ⁄ Omul demolat (Alfred Bester, 1953)61. Autorii bulversează
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a tonurile și stilurile narative, se observă că SF-ul poate fi bogat în invenții, în posibilități de a crea și de a pune probleme. Intrigile, în schimb, nu sunt întotdeauna foarte originale: regăsim îndeosebi în nuvelele "vârstei de aur" trame narative eficace pe modelul poveștilor. Povești de restaurare, povești de instaurare, cu care se împletesc povești de iubire, sau intrigi polițiste. Drept urmare, și datorită trecerii de la nuvelă la roman, autorii s-au văzut nevoiți să-și facă intrigile mai complexe
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
lui Philip K. Dick, colecția "Galaxia Bis" a contribuit la situarea acestui autor în prim-planul scenei franceze. Romanul se plasează sub influența lui Van Vogt, prin tema mașinăriei puterii, care se regăsea chiar în Jucătorii (Van Vogt, 1956). Însă trama vogtiană este subtil filetată, de unde reiese și ideea trucajului, a manipulării, a aparenței puterii și a realității ascunse în centrele de decizie, care se prezintă sub masca obiectivității tehnocratice. Întâmplarea face ca textul să fi fost publicat chiar în miezul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
alți scriitori ai vremii, cu care a fost adesea comparat, precum Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Dacă în cazul acestora romanul se menține întro măsură mai mare între frontierele povestirii, în cazul lui Holban putem vorbi de o substituire a tramei epice printr-un „descriptivism interior”. De aici și până la a afirma, așa cum a făcut-o Octav Șuluțiu, că romanul lui Holban (Ioana) este un „reportaj psihologic” este totuși o distanță destul de riscantă. Impresia de „reportaj” vine probabil tocmai din această
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se naște/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el/ Și întrebarea care-l aștepta/ A murit". (Contratimp). Același tip de trăire e încercată și în Urcarea muntelui (1985), volumul de poezie al Ilenei Mălăncioiu, unde "poemele pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în deșertul din propriul creier, de vreme ce țara de-afară nu este decât un wasteland trist"184: "Exilată în țara din creierul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fel ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea capta interesul cititorului. Timpul verbal predilect este prezentul, obiectivant, astfel că rareori familiile de personaje sînt dispuse ierarhic, la fel ca și componentele tramei narative, juxtapuse conform succesiunii constante a frazelor. Personajele trăiesc, astfel, situații liminare În modul cel mai banal cu putință. Aici devine ostentativă originalitatea Mariei Redonnet. Pentru că, În cazul romanelor de la Minuit, este vorba despre personaje care traversează agonic, sau brutal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Chevillard poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca să extragem acțiunea din seriile de obiecte oferite copleșitor de paginile romanelor lui Patrick Deville, grosimea acestora din urmă s-ar Înjumătăți. Trama narativă, așadar și personajele, sînt “scufundate” În lucruri, dar fără ca cititorului să i se ceară aptitudini de scafandru, căutător de perle sau, Doamne ferește, vidanjor pentru a o regăsi, pentru a le reconstrui. Lucrurile și ființele sînt, la Patrick Deville, consubstanțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în sensul indicat mai sus. Aici mă pot referi la utilitatea formelor geometrice mai înainte pomenite. Grila din geometria analitică nu este dinamică și tot astfel grila care ne permite să definim locuri și relații spațiale pe hărțile geografice. Similar, tramele implicite din pictură și arhitectură ne ajută să creăm o ordine vizuală, deci un scop compozițional important. Chiar dacă astfel de rețele prind viață ca elemente ale expresiei artistice, se cuvine să fie totuși percepute ca vectori. Gândiți-vă la diferența
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dar, perceptiv, este indispensabil pentru stabilirea echilibrului compoziției ca întreg. Efectele reciproce ale celor cinci obiecte depind de greutățile lor vizuale relative și aceste greutăți sunt determinate de diferiți factori, cum ar fi mărimea, lățimea sau volumul, conformitatea lor cu trama verticalității și orizontalității, culoarea și stră lucirea ș.a.m.d. Această varietate de factori ponderali determină totodată distanța dintre obiecte. Ei sunt aleși de pictor cu o subtilă intuiție. Înțelegem, de exemplu, că, din cauza greutății lor, cele două forme de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sens. Lumea înseamnă existența omului în orizontul propriilor sensuri. * Toate marile construcții omenești stau sub semnul iluziei nemuriri. Avem o acută nevoie de iluzia normalității. * Ceea ce se schimbă odată cu vârsta este perspectiva asupra viitorului, sub presiunea trecutului care își îngroașă trama în urma noastră. * Din cauza influenței vitezei asupra existenței creierul nostru s-a obișnuit să "împacheteze" altfel lucrurile. Peisajele au un alt aspect: unul rezumativ, departe de perspectiva contemplației, mai aproape de prezentările TV. * Există o crimă, comisă îndeobște de politicieni, ce nu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu finalul previzibil al poveștii de dragoste: "De ce-ai adus urâtul cu tine în zece scrisori" sau, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui Lucian Vasiliu și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creează condiții optime pentru cristalizarea insulinei (inițial dimeri de insulină, și în prezența zincului, hexameri de insulină). Zn+2 se leagă de histidina din poziția 10 a lanțului B al insulinei. Hexamerii de Zn+2 se asociază sub forma unei trame cristaline. Aceasta imprimă densitatea mare a miezului granulelor observate la microscopul electronic. Peptidul C nu intră în compoziția rețelei cristaline, rămânând la periferia granulelor, ca un halou ce înconjoară miezul. Proinsulina poate forma și ea hexameri, realizând o structură care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și exprimarea protocolară, injuria pitorească și citatul distins, fraza eliptică și perioada orchestrată poematic ș.a.m.d. Totul pare uneori un joc intelectual, o demonstrație de virtuozitate artistică, o însumare de „exerciții de stil”. Trama epică se alcătuiește din acțiuni având ca scop doborârea dictaturii antonesciene și reconsiderarea alianțelor politico-militare ale României. Reconstituite pe bază de documente, acțiunile sunt luminate mult mai complex, mai edificator decât în literatura anterioară consacrată prefacerilor din august 1944. Înfățișați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și valorificarea dreptului națiunilor prin intermediul formelor de asociere meta-naționale. Începem să înțelegem că cel mai bun mijloc pentru a combate fundamentalismele cele mai teribile este salvgardarea și valorificarea tuturor religiilor și mesajelor spirituale, lăsînd dialogicii lor grija de a dezvălui trama profundă care le unește. Începem să înțelegem că această cultură planetară nu reclamă nicidecum o omogenizare, ci, dimpotrivă, dezvoltarea liberă a culturilor prin intermediul formelor complexe de schimburi dialogice. Abandonînd pentru totdeauna ambiția de a se erija în punct de vedere
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1999). Câteva exemple ilustrează acest proces: limba este obiectivată în dicționare; cântecele (folclorice sau populare) sunt înregistrate pe suporturi materiale (CD, casete); riturile sunt transformate în obiecte, iar simbolurile traduse în DVD, casete sau dischete; credințele se înnoadă strâns în trama romanelor și altor cărți. Astfel, nu există o cultură care să nu ia aparențe sensibile și să nu se sprijine pe o pluralitate de suporturi materiale. Prezentarea planului Partea întâi Afirmând caracterul obiectiv al culturii, intenția noastră nu este de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
des faits scientifiques, trad. fr., La Découverte, Paris, 1996 (ed. I engleză, 1978). SCHÜTZ Alfred, "Making music together: a study in social relationship", în Collected papers, vol. II, Martinu Nijhoff, Haga, 1976, pp. 159-179 (ed. I, 1964). STRAUSS Anselm, La Trame de la négociation. Sociologie qualitative et interactionnisme, trad. fr., L'Harmattan, Paris, 1992 (texte reunite din anii 1960 și 1970). Miroirs et masques. Une introduction à l'interactionnisme, trad. fr., Métailié, Paris, 1992a (ed. I engleză, 1959). Glosar Aculturație: ansamblul fenomenelor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1968; IV L'homme nu, 1971, Lévi-Strauss vizează constituirea prin intermediul analizei miturilor a unei "logici a concretului" și în consecință a regulilor de funcționare a gîndirii mitice. Constatînd că miturile prezintă nenumărate variante, antropologul structural încearcă degajarea invariantelor prin segmentarea tramei narative în unități minimale, numite miteme ale căror relații sintagmatice și ierarhice determină elementul esențial al construcției mitului-schemă. O analiză exemplară precum lectura gestei lui Asdiwal, bazată pe analiza variantelor mitului indienilor de pe coasta de nord a Pacificului (Anthropologie structurale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat etc.): Narațiunea ulterioară, în care evenimentele sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
natură cu rol în caracterizare. 3.2.7. Construcția subiectului în opera epică Subiectul (lat. subjectus - ceea ce este spus) reprezintă conținutul operei literare, fabula, istoria organizată după o logică internă a textului. Subiectul reunește acțiunile rela tate întro serie evenimențială (trama narativă), întrun ansamblu dinamic de situațiitip, numite momentele subiectului. În proza tradițională, unitatea subiectului este asigurată de principiul cronologic, de raportul stabil între instanțele narative și de conflictele care se amplifică gradat. Conflictul (lat. conflictus - ciocnire, șoc) este o structură
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
soluții de rezolvare a conflictelor sau incapacitatea omului modern de a recupera certitudini, de a opta pentru valori autentice, de a acționa. 3.3.3. Limbaje scenice în teatrul clasic și în teatrul modern Teatrul modern deconstruiește nu numai subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
îndepărtat, anii celui deAl Doilea Război Mondial, evocați în amintirile deformate afectiv ale bătrânilor. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului postmodernist studiat se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje Întreaga tramă a romanului transformă, cred eu, obișnuitul conflict între generații întro ruptură irevocabilă, acutizată de circumstanțe istorice nefaste. În primul rând, destinele celor trei orfani constituie tot atâtea argumente că, indiferent de gradul de vinovăție sau de nevinovăția părinților care nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Brooks, Warren 1959; Richards 1950. topos. Orice dispoziție stabilă de MOTIVE care apar frecvent în textele (literare). Topoï ca nebunul înțelept, copilul bătrîncios și locus amoenus abundă în literatura apuseană. ¶Curtius 1973 [1970]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]. Vezi și TEMĂ. tramă. Vezi INTRIGĂ. transformare [transformation]. O operație care leagă două șiruri sau două nivele structurale în același text, sau două (cu șirurile înlăuntru) texte diferite. După Todorov, de exemplu, o transformare este o relație care apare între două PROPOZIȚII SIMPLE care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
B. a creat o modalitate proprie de a scrie pentru copii și tineret. Producția bogată, cvasiindustrială, l-a împins însă spre soluții tot mai facile, spre autopastișă. Romanele lui, de fapt povestiri de dimensiuni ceva mai mari, schematice, reluând aceeași tramă până la uzură, revenind, în decoruri schimbate, la aceleași personaje, împărțind oamenii în buni și răi, moralizează câteodată plictisitor, deși la vremea apariției nu le-a lipsit succesul. Este vorba de peripețiile unor copii sau adolescenți aflați în situații ieșite din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Grobei, „om mărunt”, funcționăraș obscur, transfigurat de descoperirea unei bizare vocații, e o figură singulară, una dintre cele mai frapante ale prozei românești postbelice. „Poemul epic” - de fapt, romanul - Drumul la zid (1984), care mobilizează din nou motivele autorului pe trama crizei existențiale a unui tânăr, Castor Ionescu - un „om mărunt” gogolian, înfățișat ca „simbolul luptei purtate în numele vieții și al cunoașterii de sine” (Ion Vlad) și prezentând „imaginea căii barate către sfințenie” (N. Steinhardt) -, rămâne probabil cea mai „neînțeleasă” dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]