2,431 matches
-
dovada propriei sale identități. Dobândind această proprietate, se regăsește pe sine însuși, dăruindu-ni-se! Theodor Răpan este unul dintre ei! El face parte din categoria atipică de poeți, pentru care poeticitatea este un mod de a trăi, iar singura transcendență supraviețuitoare se identifică cu Poezia. Îmi vine în minte o reflexie a lui Novalis: „Locul sufletului se află acolo unde lumea dinăuntru și lumea din afară se ating.” Nu-i greu să descoperi (dacă ai disponibilitatea și vrei), ceea ce, uneori
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
depășește literatura, nu poate fi decelat prin analize filologico-critico-esteticoide. Filosofia, ontologia, metafizica și teologia sunt singurele instrumente care ne pot salva de la ratarea mesajului kafkaian. Autorul Procesului vizează în primul rând arhitectura inteligibilă a lumii, principiul de posibilitate a legii, transcendența ei, ontologia, fenomenologia și psihologia structurilor juridice (laice și religioase), metafizica vinei, stranietatea, neverosimilitatea, culpabilitatea și eșecul ființei umane. Kafka ar fi scris Procesul, Castelul și Colonia penitenciară sau în orice caz o operă cu un fond ideatic similar chiar dacă
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșeală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșeală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci păcatul n-are control și „nimeni nu poate fi
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșală, păcătuiește. „Credința” goală face
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci păcatul n-are control și „nimeni nu poate
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
Ghelasie, și până în zilele noastre la părintele Dometie Manolache. Ei s-au lăsat, după spusa Sfântului Maxim Mărturisitorul, scriși cu condeiul Duhului. Necontenit s-au depășit pe ei înșiși, lăsându-se deasupra graniței lor omenești și trăind în contact cu transcendența divină. In lupta cu răul se cere bărbăție. Ei au avut-o; fiind bărbați ai tăriei au ieșit biruitori. Bărbăția lor s-a exprimat prin asceză, prin nevoință. Asceza nu este, cum greșit se înțelege într-o lume laicizată, omorârea
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
la existență în acest univers (refuz să cred că acesta este cel mai bun univers posibil asa cum afirma Leibniz), și totuși considerând că viața nu este un accident, atunci ar trebui să aibă un sens și prin sens înțeleg transcendență, pentru că altfel existența ar fi mai fără sens decât accidentul însuși, deoarece ar fi absurd ca singurul sens al vieții să fie suferința și inevitabilitatea morții. Astfel că transcendența înseamnă că omul depășește condiția finită și trece în infinit. Cum
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
atunci ar trebui să aibă un sens și prin sens înțeleg transcendență, pentru că altfel existența ar fi mai fără sens decât accidentul însuși, deoarece ar fi absurd ca singurul sens al vieții să fie suferința și inevitabilitatea morții. Astfel că transcendența înseamnă că omul depășește condiția finită și trece în infinit. Cum acest lucru știm că nu este posibil în viață, ar trebui să se întâmple după moartea fizică. Dacă considerăm sufletul ca și capacitatea de a raționa, și deci o
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
mai devreme? Nu, din trei motive, pentru că instinctul de supraviețuire mă împiedică, pentru că de asemenea există un sentiment de empatie, care ne oprește din a face rău celor apropiați prin acțiunea noastră egoistă, și poate cel mai important, pentru că ideea transcendenței este doar o idee, fără a putea fi vreodată probată, și deci ar fi o greșeală teribilă ca din cauza unei idei să renunțăm la ce avem. Cineva ar putea fi indignat de ideea ca ”toți” ar trece din finit spre
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
catolic, chiar ideea apocatastazei origeniste, care afirmă mântuirea tuturor ființelor (inclusiv a demonilor) însă deasemenea în urma unui proces de curățire. Să vedem pe cine ar putea indigna ideea mântuirii tuturor oamenilor. Pe ateu nu pentru că el oricum nu crede în transcendență, și deci el nu face binele cu un anumit scop, iar creștinul care ar fi contrariat de ideea aceasta mă tem că nu ”merită” raiul pe exact criteriile pe care le consideră juste, atâta timp cât nu este dispus să iubească și
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
declanșa amintirea lui Dumnezeu. Dar monahul stă sub pericolul viziunilor suscitate de imaginație (cf. Povestea magului..., unde Magul controlează, la Călugăr, calitatea viziunii, și descoperă că nu e imaginație, ci existență a esenței divine, senine, Frumusețea, nu aici, deci în transcendență: “E-aievea acea ființă, visele-ți nu te mint, / Dar nu-i aci în lume...”). Călugărul lui Eminescu își asumă o teribilă responsabilitate - aceea de a-l pierde pe Dumnezeu, tocmai prin vehemența-patimă a cugetării: “El cugete la toate, ci
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
constă, din unghi tematic și problematic, tocmai în conștientizarea, în reconștientizarea, acestei stări de fapt, anume: statutul creștinului, locul lui în timp și în spațiu, în coordonatele fizice și morale ale lumii. Din acest cronotop vizionar, sinteză între imanență și transcendență, creștinul privește, judecă, evaluează întâmplările, înfăptuirile, căderile și înălțările, slava deșartă, deșertăciunile veacului. El, creștinul, este dincolo de toate acestea, în ciuda faptului că nu refuză să le aparțină. Precum se întâmplă, de pildă, în “Sfânta Grădină” a Muntelui Athos, unde “pretutindeni
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
esențiale ale omului pe care aceasta le îndeplinește în totalitate: nevoia de a da sens vieții, de a avea mintea proaspătă, nevoia de mirare, de bucurie, de extaz, de a nu se plictisi, de îndoială, de suspiciune, de armonie, de transcendență și ascendență. Vorbind despre sine însăși Elena Armenescu a menționat satisfacțiile pe care le are un medic pediatru și atitudinea eroică de intervenție rapidă pe care trebuie să o aibă un medic care lucrează la serviciul de reanimare, cât și
SFÂRŞIT DE AN LA CENACLUL LITERAR OCTAVIAN GOGA , BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342453_a_343782]
-
de sub pantofii vecinului meu rămânea zdrobită într-o aromă de verde crud. Au început aromele să reașeze meridianele într-un deșert cu instinctele deșertăciunii. Cerul fiind acoperit de nori, Lumina șchiopăta într-o Transfigurare inaccesibilă oricărei forme de viață, iar transcendența oricărui fior al devenirii cădea umbra unei metamorfoze imposibile. Acum privesc cum au rămas satele goale ca niște ruine, care amintesc de măreția unor cetăți... cu urmele lui Decebal. Bocetele umbrelor înalță fantome de scâncete oprite în ochii șobolanilor. Din
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
activării joviale [F(1, 410.84) = 151.69, p < 0.001, η2P = 0.15], și ale tristeții [F(1, 501.01) = 43.55, p < 0.001, η2P = 0.04] erau mai ridicate în raport cu ascultarea muzicii, decât cu contemplarea picturii. Frecvența transcendenței și a tensiunii nu a fost diferită în cele două cazuri.” N-aș fi putut spune cu exactitate în care dintre emoțiile cu care operează cercetătorii lor am plonjat când m-am trezit în fața Judecății de apoi. Se prea poate
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
păcatul originar, pentru “deblocarea mareică” a Lunii, “blocată” de Luna lui Saturn prin Minunata doamnă a lunii arginti, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate. Aceasta, DLH, este complice la o crimă ritualică căruia nu vrea, sau nu știe, sa-i recunoască transcendența. Se pare că, în final, marea luptă se va da între doi Prinți ( unul galactic, celalalt, extragalactic) și cele trei Diane, pentru supremația Marelui Eon de foc din celor două geneze: geneza prin implant și geneză prin interferență. În arta
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 629 din 20 [Corola-blog/BlogPost/343833_a_345162]
-
apropie acest sens al spiritualității de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al trăirii, omul duhovnicesc nefiindu-și niciodată, sieși, lege și măsură, spune Mircea Vulcănescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei trăiri și chipul suprafiresc în care această transcendență ia cuprindere în viața sufletească a omului duhovnicesc despart acest sens de cel de-al doilea”. Odată lămurită problema sensului noțiunii de „spiritualitate”, autorul trece la o analiză minuțioasă a modului în care intelectualitatea românească s-a raportat la această
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
DE VIAȚĂ...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1151 din 24 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dezicându-se de caruselul emisiunilor tv sporite dincolo de necesar și dincoace de valoare, postul de televiziune Antena 3 propune și consacră examinarea transcendenței pierdute a valorilor adevărului. Într-o societate în care scade numărul judecătorilor fără teamă de întoarcere la normalitate a justiției și fără angajamente în malaxorul conflictelor de interese, într-o societate în care crește numărul procurorilor cu îndrăzneala apoteotică de
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
integrismul spiritual, recuperarea spirituală, poezia coboară în stradă, printer oameni, poetul se angajează existențial. Din acest motiv, “cartea ia locul lumii și lumea s-a sfârșit în carte”, cum zicea Mallarme. Iar ficțiunea deliberată este un loc sigur al visului. Transcendența romantică se mută în retorică, în întrebări care conțin și răspunsul existențial, metatextual, paratextual. Contribuția generației 60, a fost remarcată și de actualii critici literari, aceasta fiind considerabilă pentru posmodernitate. Deși scriitorii 80 au folosit primii acest termen, deși tot
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
a provocărilor realității evocatoare liricii sale, în stilul său foarte personal. Blânda sa comunicare lirică vine cu o tonalitate numai a lui, o rostire inconfundabilă. I s-a spus că este postmodernist, optzecist, melancolic depresiv, sau un bun înțelegător al transcendenței. No comment, pentru că Paul Blaj poate fi citit în o mie de feluri și funcția subiectivă a interpretării relevă diferit. Dar Paul Blaj este el singur cu autenticul poeziei sale de mână. Și scrie cu ochii aceia care văd poezia
PAUL BLAJ- BELGIA, DROGHERII ȘI AVARII ÎN PLOAIE( ULTIMELE POEME ANTUME) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379081_a_380410]
-
fie transcendent! Deoarece însuși Plotin gândea principiul prim Unul ca totul și anterior totului, Damascius s-a oprit la principiul „Unul-tot anterior totului”. Însă nu rămâne aici, ci împinge neoplatonismul mai departe pe următoarele direcții: 1) Demonstrează că a gândi transcendența principiului față de Tot, înseamnă să concepem transcendența ca pe un lucru situat în afara Totului, fapt care contrazice însuși sensul Totului. Dar și să gândim principiul într-un anume fel, se cheamă cuprinderea lui în sfera Totului, ceea ce face ca el
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
prim Unul ca totul și anterior totului, Damascius s-a oprit la principiul „Unul-tot anterior totului”. Însă nu rămâne aici, ci împinge neoplatonismul mai departe pe următoarele direcții: 1) Demonstrează că a gândi transcendența principiului față de Tot, înseamnă să concepem transcendența ca pe un lucru situat în afara Totului, fapt care contrazice însuși sensul Totului. Dar și să gândim principiul într-un anume fel, se cheamă cuprinderea lui în sfera Totului, ceea ce face ca el să nu mai aibă statutul de principiu
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
caracteristă este iubirea de Adevăr: „Adevărul afirmat de martiri are caracter revelat. Martirii trăiesc cu toată ființa lor Revelația Sacră. Nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos a dus Revelația Sacră pe cele mai înalte culmi. Adevărul echivalează cu absoluta transcendență a misterului. Chinurile, interogatoriile, tentațiile de care au parte credincioșii, cele mai devastatoare ispite cu care se luptă și pe care le înving, sunt semne ale Adevărului mai presus de situații, oameni, locuri sau timpuri. Adevărul revelat, înțeles cu mintea
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
prelungit,mi-ai produs leziuni ireversibile răspunsul inflamator indica clinic sindromul postperfuzieanestezia anevrismului localizat în spatele ochilornu bănuia punctul mărit de lumină,culoarul de trecere spre granița temporarădintre viață și moarteimagini derulate tridimensionalîn viteza filmului unui alt timp,... XIII. ȘOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENȚĂ, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Ateh (Selma) adoarme, un somn greu o cuprinse, gânduri, lumini, trăiri, vârtej de vise, întreabă al ei spirit, Ea, fiica Luminii, se-nalță, plutește, în al său
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]