965 matches
-
nediferențierea lor (5). Este evident că gena PAX-2 intervine în ambele momente critice ale nefrogenezei, atât în formarea mugurelui ureteral, cât și în conversia mesenchim-epiteliu. În stadiile mai tardive ale diferențierii nefronului și formării glomerulului sunt exprimați alți factori de transcripție; WT-1 și c-myc sunt însă puternic exprimate în cursul formării podocitelor glomerulare; terminarea diferențierii celulelor epiteliale este marcată de represia genei PAX-2 fie de către WT-1, fie de alți factori. în anumite situații se produce o exprimare anormală, crescută, a genei
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
producere a mutațiilor somatice secundare. Acest lucru este foarte probabil exact în cazul rinichilor. După Torres (36), existența șirurilor polipirimidinice din gena PKD1 ar determina o instabilitate intrinsecă a genei, favorizând erorile de reparare ale ADN și mutageneza în cursul transcripției. în plus, rinichiul este deosebit de susceptibil la mutații datorită metabolismului său oxidativ înalt. Se pune firesc întrebarea: cum se formează chiștii renali prin mutația genei PKD 2? Gena PKD 2 acționează, prin produsul ei policistina 2 , în aceeași cale de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
autocrin). Acest proces este inhibat in vitro de taxol, un agent care interferează funcția microtubulilor și deci formarea fusului de diviziune 1. Sinteza în exces a factorilor de creștere și receptorilor lor este stimulată de o serie de factori de transcripție 2, precum Pax-2 și WT-1. Ei sunt produși în mod normal de rinichiul fetal, având un rol decisiv în organogeneză, dar la adult ei nu sunt sintetizați. în ADPKD, celulele epiteliale chistice produc, în mod anormal, factorii Pax-2 și WT-1
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
organogeneză, dar la adult ei nu sunt sintetizați. în ADPKD, celulele epiteliale chistice produc, în mod anormal, factorii Pax-2 și WT-1, care foarte probabil vor stimula sinteza factorilor de creștere și deci proliferarea celulară (16). Sinteza aberantă a factorilor de transcripție, precum și alte elemente (de ex., localizarea apicală a pompei Na-K-ATP-ază) pledează pentru faptul că în ADPKD epiteliul tubilor renali are caractere fetale. Deci, așa cum am mai spus, mutația genei PKD1 duce la alterarea programului de dezvoltare a nefronilor, nediferențierea (maturarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Teoretic, acumularea intrachistică de lichide poate fi produsă de obstrucția intratubulară și acumularea filtratului glomerular și/sau de secreția transepitelială 1. Experimental, la șoarecii cpk (un model animal de ARPKD), taxolul produce in vivo inhibarea progresiei chiștilor. 2. Factorii de transcripție sunt substanțe care reglează în mod normal sinteza de proteine. Primul mecanism ar putea interveni pentru chiștii care rămân conectați cu tubul din care provin: cu segmentul aferent, cu cel eferent sau cu ambele segmente. O cantitate din filtratul glomerular
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
este un satelit ADN de dimensiuni medii, de regulă fiind vorba de o repetiție de zeci/sute de ori a unei secvențe de 20-100 bp. Regiunea INS-VNTR se află la 356 bp de capătul 5’ al punctului de start al transcripției genei insulinei, imediat în vecinătatea unor locusuri cu funcție reglatorie. Ea este formată din repetarea de un număr variabil de ori (variabilitate de la individ la individ) a secvenței de 14, 15 nucleotide A(C/T)AGGGGT(G/C)C(T
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
din genele implicate în asigurarea homeostaziei vasculare: eritropetina, factorul de creștere endotelială (VEGF), transportorii de glucoză, hem-oxigenaza 1 și sintetaza endotelială a oxidului nitric (99). Mai recent, NO s-a arătat a fi implicat direct în controlul complicatei mașinării a transcripției unor gene. Una din primele gene identificate ca țintă a NO pentru reglarea transcripțională a fost aceea a sintetazei inducibile a oxidului nitric (iNOS), NO fiind deci implicat în modularea propriei sale sinteze (72). Intervine de asemenea în reglarea expresiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
de Specii Reactive de Oxigen (ROS). Interacțiunea AGE cu receptorii lor specifici duce, de asemenea, la activarea căii de semnalizare mediată de factorul NFk?, antrenând modificări patologice ale expresiei unor diferite gene. Există din ce în ce mai multe dovezi privind implicarea factorului de transcripție NF-?B în patogenia procesului aterosclerotic prin modificarea expresiei unor gene cum ar fi cele pentru TNF-?, IL-1, VCAM-1 și ICAM-1 (103). Factorul de Creștere Fibroblastic (FGF) reprezintă una din cele mai importante proteine endoteliale modificate prin interacțiunea cu AGE. Ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
arătat că tratamentul cu Simvastatin în doză de 40 mg/zi reduce semnificativ rata evenimentelor cardiovasculare majore, independent de scăderea colesterolului plasmatice (41). 2) Tratamentul cu Fibrați. Fibrații își exercită acțiunile farmacologice în urma interacției cu grupul de factori nucleari de transcripție reprezentat de familia PPAR?. Legarea fibraților la receptorii PPAR? determină creșterea (sau dimpotrivă scăderea) expresiei unor diferite gene țintă. În ultimii ani s-au acumulat multe date privind efectul benefic direct al tratamentului cu fibrați în ameliorarea funcției endoteliale, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
microscopia electronică, metodele biochimice care au dus la izolarea și caracterizarea componentelor celulare și virale. La sfârșitul anilor ’60 a debutat impetuos așa-numita etapă a ADN-ului, care a însemnat: începutul descifrării substratului material al informației genetice, evidențierea revers transcripției la unele virusuri ARN oncogene (retrovirusurile H. Tamin - S. Mitzutami, Baltimore, 1971-1973), descoperirea și utilizarea cu succes în laboratoare a enzimelor de restricție (Herb Boyer, 1970, premiul Nobel, 1978), izolarea câtorva virusuri oncogene animale și umane. B. EPOCA GENOMICĂ a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de „activ“, complexul celor două proteine, respectiv p62TCF - p67SRF se leagă de promotorul genic (mai exact de componenta acestuia numită Serum Response Element. Ciclul celular și sistemul său de reglare, premiză a înțelegerii procesului de carcinogeneză Rezultatul final este activarea transcripției genelor. Așa cum se va vedea mai departe (Autoreglarea procesului de transducție al semnalelor celulare), proteina ras este o piesă de bază în această reglare. 2.2.6.2. Autoreglarea procesului de transducție al semnalelor celulare Reglarea și autoreglarea sunt două
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fertilizare, acesta se divide rapid, împărțind celula în mai multe celule fiice mici. Aceste cicluri celulare rapide constau în general în faze S și M rapide, în care se intercalează faze G1 și G2 reduse. Aici nu se produc noi transcripții ale genelor, toți ARNm ca și majoritatea proteinelor necesare pentru acest stadiu al dezvoltării embrionare sunt deja împachetate în oul de mari dimensiuni (în cursul dezvoltării ca ovocit în ovarul matern). În cursul acestor cicluri de diviziuni timpurii numite diviziuni
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
atras atenția cercetătorilor și a căror investigare a dus la descoperirea genei normale, se scriu în întregime cu litere mici: gena rb. Printre funcțiile sale de esență ale proteinei p53 (după K. M. Ryan și colab., 2001)9: a) stimulează transcripția ADN în celula normală, jucând în acest fel un rol stimulator în desfășurarea firească a fazelor G1 și S. b) devine un element frână al ciclului celular, atunci când i se semnalizează defecțiuni apărute încă de la începutul fazei G1, ca de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din papilomavirusul uman, leagă și neutralizează p53. Acționând astfel, anumite proteine virale provoacă o excludere a p53 din procesul multiplicării celulare. Mecanismul molecular al acestei eliminări a p53 constă din descompunerea complexelor formate din p53 și ADN. Se inhibă așadar transcripția p.21-p53 mediată și reglarea în amonte a pRb. În același sens s-a putut demonstra că proteina E6 a papilomavirusului uman poate de asemenea ținti p53 pentru ubiquitinilare și degradare. S-a văzut că această disrupție a funcției p53
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de multiplicare, scăzând în răstimpul când celulele nu se multiplică. De notat că în celulele care nu se divid, topoizomerazele de tip II (omul posedă numai tip II α și tip II β) sunt în cantități mici, chiar dacă activitatea de transcripție este mare. În ultimii ani s-a semnalat intervenția acestei topoizomeraze în formarea cromozomilor și în procesul de segregare a lor, în timpul mitozei. Datorită faptului că topoizomerazele inițiază alături de ligaze debutul replicării ADN, ele trebuie inhibate sau utilizate drogurile din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fosfodiesteric de acid nucleic, ele separând două catene de acizi nucleici înfășurați (de ex. ADN, ARN, zonele bicatenare sau ARN-ADN hibrid) utilizând energia derivată din hidroliza ATP. Helicazele intervin așadar în procesul replicării, al reparării ADN, al re combinării, al transcripției, al construirii ARN-urilor etc. Nu se cunoaște încă numărul de helicaze de la specia umană (fiecare helicază este specifică tipului de acid nucleic asupra căruia acționează, desrăsucind și separând cele două catene). La E. coli au fost descoperite (până în 2009
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
CBP, p.400, TRRAP, hbCN5, p.21, p.27 impune modificări unor histone urmate de dereglarea structurii cromatiniene. Efectul este debutul transformării celulei victimă. Imortalizarea, efectul principal al oncoproteinei E1A este specialitatea CR2 și CR3, tradusă printr-o accelerare a transcripției în faza S a multiplicării celulare, are ca mecanism de realizare blocarea proteinelor implicate în controlul ciclului celular, în special p.RB, care este obligată să libereze factorul transcripțional E2F. În sfârșit, în zona CR4 a oncoproteinei E1A se găsesc
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
proteine specializate, care execută operațiile mai înainte. Procesul de reparare de tip NER se poate face pe două căi distincte: Calea globală - GGR (Global Genom Repair) în care se repară leziunile indiferent de localizarea lor în genom; Calea cuplată cu transcripția - TCR (Transcription-Coupled Repair), care repară mult mai rapid leziunile localizate pe catena transcrisă de genele active. Cu excepția etapei inițiale (A), cea a recunoașterii distorsiunii dublului helix, unde se constată existența și a unor proteine detectoare diferite (a se vedea aceste
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și a unor proteine detectoare diferite (a se vedea aceste diferențe urmărind comparativ prima etapă din fig. 3-64, 3-65), în celelalte trei etape care urmează, B, C și D), atât calea globală de reparare (GGR) cât și cea cuplată cu transcripția, utilizează esențialmente aceleași gene codificatoare, deci aceleași proteine specializate în operația de reparare. Așa cum se poate vedea în fig. 3-65, în dinamica procesului de reparare globală a ADN-ului modificat, de-a lungul celor patru etape cronologice intervin o serie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
hHR23B. Recunoaște și se fixează la locul lezat de pe catena de ADN. hHR 23 B este o proteină care împreună cu XPC se fixează la locul lezat, mărind distorsiunea și făcând posibilă aderarea la locul respectiv a următorului „actor“, factorul de transcripție TF II H. Fixarea factorului de transcripție TF II H este urmată de o desrăsucire locală a ADN-ului, pe o porțiune (lungime) de cca 20-30 de perechi de baze. Factorul de transcripție TF II H joacă, în condițiile normale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lezat de pe catena de ADN. hHR 23 B este o proteină care împreună cu XPC se fixează la locul lezat, mărind distorsiunea și făcând posibilă aderarea la locul respectiv a următorului „actor“, factorul de transcripție TF II H. Fixarea factorului de transcripție TF II H este urmată de o desrăsucire locală a ADN-ului, pe o porțiune (lungime) de cca 20-30 de perechi de baze. Factorul de transcripție TF II H joacă, în condițiile normale ale transcrierii mesajului conținut într-o genă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
locul respectiv a următorului „actor“, factorul de transcripție TF II H. Fixarea factorului de transcripție TF II H este urmată de o desrăsucire locală a ADN-ului, pe o porțiune (lungime) de cca 20-30 de perechi de baze. Factorul de transcripție TF II H joacă, în condițiile normale ale transcrierii mesajului conținut într-o genă, un rol important în inițierea transcripției. De reținut că numai în această operație de debut a transcrierii mesajului genic, intră în acțiune cel puțin 20 de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de o desrăsucire locală a ADN-ului, pe o porțiune (lungime) de cca 20-30 de perechi de baze. Factorul de transcripție TF II H joacă, în condițiile normale ale transcrierii mesajului conținut într-o genă, un rol important în inițierea transcripției. De reținut că numai în această operație de debut a transcrierii mesajului genic, intră în acțiune cel puțin 20 de proteine diverse, din care reținem și alți factori generali de transcripție, numiți generic GTF (General Transcription Factors), respectiv „rudele“ lui
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
conținut într-o genă, un rol important în inițierea transcripției. De reținut că numai în această operație de debut a transcrierii mesajului genic, intră în acțiune cel puțin 20 de proteine diverse, din care reținem și alți factori generali de transcripție, numiți generic GTF (General Transcription Factors), respectiv „rudele“ lui TF II H (TF II A, TF II B, TF II S ș.a.). La operația de desrăsucire contribuie esențial proteinele - helicaze XPB și XPD. Aceste helicaze fac parte din complexul TF
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fiecare replicare a ADN sau datorită mutației genei RAS, ajung prin intermediul unor proteine-mesager la frânele celulare p.53 și RB, care inhibă ciclul celular, fără însă să oprească total desfășurarea unor procese metabolice. În cazul leziunilor ADN (stânga), factorul de transcripție TBX2 interacționând cu proteina 14ARF, sechestrează proteina Mdm2. Consecința este că degradarea p.53 nu se mai produce, astfel că această frână celulară fiind mereu activă, oprește multiplicarea celulară. În cazul scurtării telomerelor (mijloc), produsul genei PLM (Promyelocitic leukemia) interacționând
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]