1,137 matches
-
aspru al vieții de război, înfruntând nesiguranța și moartea în orice moment, în scurtele perioade de relaxare între confruntări, am constatat și simțit pe viu marea mângâiere sufletească a doinelor cântate cu sufletul, cu inima și acel DOORRR! tulburător până la transfigurare și uitare de sine. Cu ochii, cu inima și sufletul înlăcrimat simțeam uneori o durere aproape fizică a corpului nostru parcă flagelat de ceva, ori de cineva. Cei care mai suntem încă în viață n-am uitat și nu vom
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
întâmplèrile miraculoase de la Medjugorje, sunt convins cè toate aceste mesaje divine n-ar fi ajuns niciodatè la mine decât poate ca un subiect de meditație și de conversație între mine și Șerban și, totuși, ascultându-l pe Ilarie, observându-i transfigurarea chipului pe mèsurè ce-și deschide sufletul, aură luminoasè de pe fața lui îndulcindu-i și mai mult trèsèturile, pânè la pierderea fermè a liniilor, ascultându-l, sunt tentat sè cred, sè cred, acum, în credința lui! Teme-te de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi putut să vadă. Omul de care depindea soarta a trei mari imperii și a mai multor țări sau principate mărunte de pe cuprinsul Europei iubea. ținea strâns în brațe femeia. O iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o tavă mare cu un fel de tort dreptunghiular, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de fapt, îi oferise ocazia nesperată de a acumula toate acele informații. Și, pe tot acest drum, în toate căutările lui fusese însoțit, susținut, încurajat de... Dante Negro. ― Dante Negro! șopti prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă, în care diferențele se estompau, o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
misterul vieții și misterul sufletului uman. Rostul ei este de a structura personalitatea pentru viață și acțiune, pentru a transforma figurativ întreaga realitate socială. Arta mișcă, culpabilizează, declanșează reacții de remodelare a lumii prin intermediul tuturor formelor ei de expresie. Prin transfigurare artistică omul devine erou, capată puterea de a se sacrifica. Marele scriitor Dostoievski, ,,o conștiință frământată de tragismul existenței și de arderea idealului, un profet al frumosului salvator”, cum spunea Albert Kovacs, a fost preocopat de această legătură dintre literatura
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
persoane în prezent. Înainte de Paște, toți iudeii se așteptau ca învierea să fie un eveniment la scară largă, care are loc în ultimul moment și implică întreg poporul. De aceea, când Isus le spune ucenicilor să nu zică nimănui despre transfigurare înainte ca Fiul Omului să învie din morți (Mc 9,9), ei rămân descumpăniți, deoarece, în viziunea lor, „a învia din morți” (9,10) nu era ceva ce se putea întâmpla unei persoane, lăsându-i pe ceilalți în poziția de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
învia strălucind ca o stea, în definitiv, conform cu ceea ce spune textul bine cunoscut din Dan 12 despre poporul care învie din morți. Creștinii însă n-au procedat așa. Oricare ar fi motivul, creștinii îl descriu pe Isus ca într-o transfigurare, și niciuna dintre relatările pascale nu ne oferă niciun indiciu despre aceasta. Dimpotrivă, Isus apare ca o ființă umană cu un trup ca oricare alt trup; poate fi confundat cu grădinarul sau cu un tovarăș de drum. În plus, relatările
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desăvârșire a ta... O mângâiai, căutând cuvinte pe care nu i le mai spusesem până atunci, dar nu găsii nimic inedit, nimic care să corespundă cât de cât febrei mele interioare și transfigurării ei. (De mult încetase de a mai fi Maitreyi din mașină; avea o fixitate ciudată a feței, care m-a urmărit multă vreme după aceea.) ― Într-o zi ai să mă faci soția ta și ai să-mi arăți lumea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de artă solicită reculegerea conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului spre propriile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privit drept o insulă a sfințeniei eflorescente ancorată în perimetrele grosiere ale imanentului, tot asemenea, este înțeles cotidianul deșertăciunilor ce copleșesc întru neliniște conștiințele umane drept insula învăluită în nesfârșirea transcendenței. A vedea absolutul iluminat al unei asemenea împrejurimi implică transfigurarea privirii care sesizează în fascicol deja asimilat celor sesizate, mai exact, descoperirea înnoitoare în sinele observatorului a ceea ce este dăruit observării. Dar, așa cum a fost evocat anterior, aici nu survine un demers de reflecție analitică asupra propriei interiorități a credinciosului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca aparținând unui anumit timp și având o istorie a lui ce-l încadrează limitativ. Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
E ca și cum aș fi murit, numai că n-am murit. Trăiesc într-o viață de după viață, unde toate sunt schimbate. E posibil să fi terminat definitiv cu John Robert Rozanov, această minune să fi pogorât asupră-mi sub forma unei transfigurări a făpturii mele, a unui mister pe care abia de-l înțeleg?“. Se ridicase de pe canapea. Se dusese în bucătărie și băuse puțină supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
civilizații sărăcite. Arhitectura, decorația, aparența sunt, prin urmare, tot atâtea expresii ale unui spirit comun și ale unui mod de a fi împreună mereu și din nou însuflețit. Putem extrapola lecția acestui exemplu arătând că orice instaurare nouă este o transfigurare. Ea amintește alte figuri în care idealul comunitar se recunoaște și se complace. Este simplu de văzut cum practicile contemporane ascultă de o logică asemănătoare. "Formele" de care se servesc ele pot fi desigur transgresive, dar nu sunt mai puțin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
limbajul sportiv are o componentă de adaptare la voință și la sentiment. Pentru greci, corpul era natural/gol/gimnast, frumos precum trupul zeilor, trupul devenea cultural, în fața pedagogilor și aristocrației. Vestimentația era lipsită de culoare (veșmintele albe), căci reprezintă puritatea, transfigurarea, simbolic hainele albe sunt recomandate de Pitagora, el însuși ținând prelegerile cu o centură albă, cromatic inițierea fiind prima fază, de prag, de renaștere, de afirmare. Trupul propriei persoane permite omului o intrare în proprietate, o aflarea a unei calități
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
practică, întrucât finalitatea acțiunii sportive era transformarea corpului obișnuit într-un corp rezistent. Pentru greci, corpul era natural/gol/gimnast, frumos precum trupul zeilor, era cultural, în fața pedagogilor și aristocrației. Vestimentația era lipsită de culoare (veșmintele albe), căci reprezintă puritatea, transfigurarea, simbolic sunt recomandate de Pitagora, care cerea adepților să poarte haine albe, el însuși ținând prelegerile cu o centură albă, apropie cromatic inițierea de primă fază, de prag, de renaștere, de afirmare. Să ne imaginăm că un privitor inocent, care
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
nu este doar o expresie admirabilă a forțării ascetice din partea penitentului în căutarea primirii iertării lui Dumnezeu, ci presupune să fie acceptată mai întâi inițiativa și puterea divină în viața acestuia. În realitate, drumul mistic este un drum progresiv de transfigurare, parcurs, într-adevăr, de penitent, dar ajutat de darul lui Dumnezeu, care, prin reconciliere sacramentală și prin acțiunea Duhului Sfânt - care lucrează și prin confesor -, îl conduce pe același penitent să trăiască din plin bucuria întâlnirii sale cu Dumnezeu. Uneori
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
urmare, pornind din concretul imediat, dar fiind tot timpul cu privirea - atât a ochilor din afară, cât, mai ales, a celor lăuntrici - spre metafizic, eul, viețuind întru cunoașterea alcătuirilor lumii (în căutarea apelor vieții) și a propriilor limite, încearcă o transfigurare a existenței, în ars declamatoria, identificând nexuri cu tentă vizionară, în care să se reflecte sufletul său dornic, paradoxal, să se detașeze, dar să rămână, totuși, implicat în toate ale firii, având drept miză convingerea că totul „a izvorât și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Poezia este lucrul cel mai greu, pentru ca, apoi, explicațiile să se aglomereze, prin apelul la elemente lexicale, mai întâi din câmpul semantic al banalului, spre a aluneca, ulterior, în domeniul conceptualizării, de la ulucă la suprema făptură / în alergare după o transfigurare, așa încât să conchidă că Poezia nu este doar o ulucă ce-o tai și-o fățuiești, ci este finișul fericit al pietrei sfărâmate - praful și pulberea - // unica Neființă ce poate trece în Ființă - / Duhul sfânt - unicul Obiect în carnea căruia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Drăgănescu, convocat de Elena anume, nu lipsise de la prima vizită a maestrului. Ca de obicei, venise cam spre sfârșit. Cei doi timizi, ce se temeau reciproc de momentul întîlnirii, se simțise de îndată plini de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-o și n-am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]