1,362 matches
-
cuviincios de cuminți în fiecare am o naștere sigură privesc în cana cu ceai și nu-mi recunosc îndoielile mele postume... “ (Plutitoarele noastre duminici). Se poate vorbi de o vârstă poetică diferită, hrănită de un filon tragic, dar care adesea transpare la suprafață printr-un sentimental umor negru, printr-o percepție deziluzionată, dezabuzat-amuzată. În spectacolul singurătății imaginea-cheie este clovnul, căreia i se adaugă și altele: „ne vom iubi ca două ploșnițe de bucătărie” (Intâia carte către un prieten), „eram fericit precum
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
alt fel de cântec, de o intensitate delirantă, care reclamă „îmbrățișări imense de mistere”. Apoi fantezia plonjează în Antichitate și brodează câteva mici tablouri animate, de o oarecare pregnanță plastică, în jurul unor personaje istorico-mitologice (Salome, Cleopatra, Semiramis, Satirul, Dionysos). Aici transpare și o anume descătușare, o tendință spre manifestarea liberă a simțurilor, care ar putea crea senzația de plenitudine a vieții, atitudine ce se accentuează în al doilea volum cu același titlu generic, Sonete (1924). Acum frumusețile lumii „se aștern pe
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena și oamenii ei, la care adaugă, în ultimul volum, Marea frescă văzută de aproape, cronici muzicale publicate cu decenii în urmă în „Vremea”. Perioada de relativă relaxare a regimului totalitar transpare din unele texte, fiind reflectată și de varietatea pieselor de teatru jucate și comentate de Ș. El semnalează montările lui Liviu Ciulei din Georg Büchner și I. L. Caragiale sau scrie despre piesa Othello de Shakespeare în regia lui Cornel Todea
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
poezia sa poporală). Artă, însă în primul rând document, literatura populară dezvăluie fapte istorice, mitologice, lingvistice și, mai ales, viața spirituală. Psihologia unui popor fiind văzută ca obiectiv major al folcloristicii, S. întreprinde o largă descriere a caracterului românesc, așa cum transpare el din poezia populară. Pentru valoarea sa estetică și pentru caracterul național, folclorul se cuvine să fie principala sursă de inspirație a unui scriitor. Familiarizat cu metodele istoriei literare, S. studiază originea și evoluția creației populare, pe specii. Poezia a
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
În acest context, grupările politice existente erau departe de a fi „adevărate partide”, „imutabile ca și principiile ce reprezintă”; ele apăreau, mai degrabă, ca rezultate ale asocierilor personale . Delimitarea de perspectiva partinică și, implicit, evitarea asumării unei identități par să transpară clar din textul boerescian. Contextualizarea politică a discursului oferă Însă importante nuanțe: ministru Într-un guvern minoritar abia desemnat de principe, Boerescu avea ca prioritate dezamorsarea opoziției unei majorități parlamentare ostile: denunțarea partidelor și apelul la „binele public”, „oriunde Îl
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
atât divergențele privind condiția sătenilor Înainte de sfârșitul secolului al XVI-lea (pe care mai tânărul autor prefera să o idealizeze vizibil), ca și limbajul mult mai precaut folosit În privința proprietarilor. Nimic din aspectul grotesc, caricatural, al discursului lui Bălcescu nu transpare aici, autorul preferând o expunere tehnică și sobră. Argumentației colorate de sentimentalism Îi este substituit un text concis, În care tradiția păstrează o pondere importantă. Însă această tradiție se raporta nu atât la practici și moravuri validate prin rezistență, cât
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
oceanelor și alte poeme. În 1955 nu se mai recunoaște nimic din suprarealistul de odinioară, acum un poet tradiționalist, în linia descriptivismului pillatian sau a „peisajelor” de tinerețe ale lui B. Fundoianu, dar vizibil impregnat de ideologia realismului socialist, care transpare în versificarea agitatorică ori în parabolele simpliste. Volumele publicate între 1958 și 1966 continuă aceeași linie a clișeului oportunist: poezii cu uzine, oțelari, despre țară și noua lumină, eră, libertate, versuri-manifest împotriva fasciștilor sau dedicate lui Lenin și evenimentelor în
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
a școlii, în timp ce părinții muncesc în alte țări. Autoritatea părinților este cea mai elocventă expresie a tipului de relație părinți-copii. În cazul autorității parentale totul depinde de structura personalității copiilor, de nivelul lor de educație și cultură. Tipul de autoritate transpare în modul de repartizare a rolurilor în stilul în care sunt formulate cerințele și regulile de organizare a programului de viață și de executare a sarcinilor propuse, dar mai ales, în maniera de a controla și evalua rezultatul activității copilului
MESERIA DE PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]
-
puterea de a face ca sfatul și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem tendința să corectăm greșeala imediat și sub imperiul frustrării, ori pagubei (morale ori materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
de editor când lipsesc sau se referă la texte fragmentare, de asemenea, însemnările copiștilor, dacă prezintă interes cultural, și, în sfârșit, aprecieri privitoare la particularitățile de scriere, ilustrare, ornamentare, la legătura și la proveniența manuscrisului. Același spirit metodic, aceeași eficiență transpar din organizarea de principiu și din redactarea propriu-zisă a excepționalului îndreptar de cultură care este Bibliografia românească modernă (1831-1918) (I-IV, 1984-1996), ce continuă, în coordonarea generală a lui Ș., opera lui Ioan Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu pentru
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
prilej pentru reinterpretări și reevaluări, relatări și dârî de seamă despre congrese, colocvii, simpozioane (rubrică „Chronique”), recenzii și prezentări de carte („Notes de lecture”, „Comptes-rendus”), pagini documentare și revista revistelor („Notices bibliographiques”, „À travers leș périodiques roumains”). Din toate acestea transpare limpede încercarea revistei de a fi competitivă, de a ține pasul cu evoluția comparatismului, de a se sincroniză cu problematică și cu noile metode din această sfera de cercetare. M. S.
SYNTHESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290028_a_291357]
-
moral. Se născuse la Atena, pe la 415-417. A fost elevul lui Theodoros Matematicianul, al doilea personaj care apare în „însemnările dialogate” ale lui Eukleides din Megara. A fost apropiat de Akademie și, probabil, era prieten cu Platon. În dialogul platonic transpare o anumită familiaritate între Platon și acest tânăr sortit să realizeze multe descoperiri în matematică sub îndrumarea lui Theodoros. A participat la așa-numitul „război al Corintului” din 369, când a fost rănit grav. Prologul-pretext face aluzie la acest eveniment
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îi disculpă pe nevinovați și nu ele îi incriminează pe vinovați. Esențiale sunt faptele și consecințele lor: ele îl separă pe falsul informator de informatorul naiv și pe informatorul de ocazie de marele delator, informatorul fără urme. Or, faptele nu transpar din publicarea trunchiată a documentelor rupte din context, a jumătăților de informații sau a informațiilor prost interpretate - cum, din nefericire, a fost cazul „marilor deconspirări” din presa românească -, ci din interpretarea rațională, fără prejudecăți și fără resentimente a faptelor, atât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tema deșertăciunii. Poate și sub influența lui Schopenhauer și a lui Mihai Eminescu, a scris poemul Nirvana. Calea vieții, unde versifică incolor precepte budiste, extrase din cărțile orientalistului francez Eugène Bournouf (din care a și tradus câteva fragmente). Aceleași înclinații transpar și din nuvela Cele cinci surori de la Târgul Neamțului, a cărei atmosferă amintește de Cezara lui Mihai Eminescu. P. a fost atras și de „cânticelul comic”, scriind Paharnicul Chifterescu, un text plin de ironii la adresa boiernașilor provinciali, ignoranți și puși
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
ritual ce instituie un dialog cu ființele protectoare. Poezia sa preferă verslibrismul, ocolind muzicalitatea și cantabilitatea versului tradițional. Apelul la simboluri, la discursul parabolic este frecvent, P. situându-se consecvent de partea unui optzecism temperat, chiar dacă un anumit localism sui-generis transpare uneori în țesătura lirică - „amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o biografie) - sau dacă face trimiteri la istorie - „Decebal mă strângea la piept / trec în împărăția istoriei” (Esență, Mit) etc. O senzualitate difuză se insinuează prin retortele cerebralității, configurând o
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
cu poezie în „Ramuri” (1964), iar editorial cu volumul de versuri Desprinderea de brumă, apărut în 1984. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Sinteze”, „Scrisul românesc” ș. a. Italienist ca profesie și formație spirituală, P. lasă să transpară în scrierile sale pecetea acestui climat cultural. Pe de o parte, își dovedește buna cunoaștere a limbii și culturii italiene într-o sinteză asupra poeziei din secolul trecut - Poesia italiana del Novecento (1998) - și prin studiile consacrate unor poeți precum
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
prezentării, în acest scop, doar a scrierilor literare de reală valoare. M. și-a luat drept moto cuvintele lui Alecu Russo: „Creier occidental și inimă moldovenească”. Conținutul este marcat de evenimentele petrecute în Basarabia în iunie-iulie 1941 și acest lucru transpare deopotrivă din conținutul materialelor publicate, din tematica lor, dar și din maturitatea gravă pe care o emană această publicație. Sunt de menționat nuvelele Părintele Gheorghe de Octavian Rusu, Trei morți de-un Paște de R. Sărățeanu, povestirea Miraj de P.
MUGUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288268_a_289597]
-
definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația plecării, incluzând și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din spiritul lui Lucian Blaga, transpare și în lirica târzie: „Pe ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
edituri, au rămas nepublicate. Filonul principal al scrierile lui M. este cel patriotic. De la primele plachete și până la publicațiile destinate copiilor și adolescenților sunt invocate figurile lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul ș.a. În poeme, cele mai multe ode sau balade, transpare chipul martirizat al Basarabiei („Sfântă Mare Martiră Basarabie”), se perindă cetățile ei multîncercate - Tighina, Soroca, Hotin, Ismail, Chilia -, precum și codrii seculari ai Orheiului, pământul îmbelșugat, scăldat în lacrimi și sânge: „Țară de răni, de lacrimi, de sânge, / Țară de mucenici
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
toamna anului 1938: C.S. Anderco, Radu Stanca, Horia Stanca și Ion Moldoveanu. Deși pagina „Picături de cerneală”, apărută săptămânal, susține direcția propriu-zis literară, publicația se evidențiază prin includerea în programul ei a tuturor domeniilor vieții culturale ale momentului. Din N.r. transpare viața culturală intensă a provinciei, iar cronica muzicală, cronica teatrală sau plastică au în vedere concomitent și educarea publicului. Se promovează deschiderea spre spații cu mentalități diferite, articolele de știință având rolul de a combate superstițiile, problemele femeii sunt tratate
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
Condiescu, Ion Minulescu, Vlaicu Bârna ș.a.). Mai semnează recenzii Radu Stanca. Sunt abordate și probleme teoretice ale literaturii interbelice: Horia Stanca, Întoarcearea la nuvelă, Leonard Divarius, Romanul românesc ș.a., care nu sunt analize critice propriu-zise, ci simple treceri în revistă. Transpar în paginile N.r. și câteva dintre polemicile epocii: Cearta în literatură (Iorga vs. Arghezi) de H. Stanca, Împotriva literaturii imorale, text care face trimitere la Poema invectivă a lui Geo Bogza și la Bagaj de H. Bonciu. Se publică interviuri
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
de reținut sunt sistematizarea formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al lui Th. Kuhn în explicarea „revoluțiilor” poetice. Refuzând să vadă în lirica modernă un fenomen încheiat, M. o consideră o paradigmă aflată încă în derulare; transpare aici una din idiosincrasiile autorului, care, deși a fost printre primii care au folosit la noi termenul postmodernism, a refuzat constant ralierea la această orientare. În contrapartidă, el propune o „poezie a cotidianului”, concentrată în formula „noul antropocentrism”, ale cărei
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
poetul român are un adevărat cult), Personae (2001) reprezintă deopotrivă o revizitare cu caracter experimental a satirei latinești. Cu toate că poemele pot fi citite și ca embleme ale unor moravuri general umane, ținta otrăvurilor o constituie în primul rând contemporanii, care transpar cu ușurință îndărătul măștilor: „Marinidas, logograful, care singur consumă/ În fiece an recolta de papirus/ A unei întregi nome egipțiene, e mândru/ Că a socotit, fără greșeală, de câte ori/ Apare «moira» în piesele tragicilor autori” (Marinidas). În alianță cu tradiția poeziei
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
marele idol, care parcă ține globul pământesc în mână, ca un stăpânitor al lumii și se numește Fe sau Fo”). O poftă teribilă de a vedea (mai cu seamă atunci când ochiul înregistra „ciudățenii”) și de a cunoaște o altă lume transpare din toate aceste însemnări. Dar această „lume a străinilor”, în rosturile și în resorturile ei intime, i se descoperă cu greu. Este o alteritate de o factură aparte, care nu se dezvăluie, se apără, se ascunde cu obstinație în spatele unor
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]