2,154 matches
-
cârlionțat și lung și îngălbenit de umezeală, cu ochii mâncați de întuneric, în găvanele craniului, cu oasele toate întregi, chiar dacă carnea ta e plecată în țărână, în lada aceea de stejar masiv, da, te închipui așa, te închipui cu fața trasă ceva mai mult, dar încă nu intrată cu totul în oasele craniului, dar sufletu-ți sălășluiește”. L-am simțit în preajma mea, mai ales noaptea, pe baltă la Bălătău, dar și la Gura Văii - Călimănești sau la Aroneanu. Eram la Belcești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mănâncă ceva, se auzi glasul ca dangătul de clopot al Vioricăi lu’ Dorobanțu. - Da’ bine mai zici, aprobă Maria lu’ Pădureț. Ia hai, stai colea. - Pune-i și ceva cald, stai să- i dau niște pâine. Celelalte femei se îndemnau. Trasă, împinsă, de voie de nevoie, Saveta se văzuse la masă, în timp ce muierile care mai de care o îndopau cu mâncare. Cânta cocoșul a doua oară. Sarmalele fierbeau în oalele de lut puse în jarul focului, de la cozonaci, care era adunat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
intru. După două trei ocheade prin jur, mi-am luat inima în dinți, am dat ușa deoparte și am intrat. La mese erau o mulțime de bărbați care nu păreau deranjați de intrarea mea. Se vorbea mult. țoți aveau fețele trase ca după o zi de muncă și lungite de foame. - Paștele mă-si cu ce o face azi de mâncare, că ah, mamămamă dacă nu o calc în picioare. - Dudule, Dudule, mușcă-ți limba să nu te audă că ți-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o aibă lângă ea. Atunci, puterea lumii se adună în trupul vlăguit al Rariței și o ajută să-și deschidă ochii, se sprijini în mâini și încercă să se ridice. Avea privirea fixă, disperată, pierdută, buzele uscate, crăpate și obrajii trași. Se legănă de câteva ori, apoi se opri. -Varvara, Varvara, strigă stinsă de durere, Varvara... apoi căzu pe patul nașterii păstrând în inima sa glasul fetei sale. Varvara. Lutul era fământat cu balega proaspătă de cal. Două mâini trecute de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face, un ocean de lumină, Fluviul a ieșit din codri, în câmpii fără de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înceapă din începutu-i iar Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. Și cine-enigma vieții voește s-o descue Acela acel munte pe jos trebui să-l sue". Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C-o frunte-n bucle-și pierde puternicu-i oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
floare? "Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, "Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă ". {EminescuOpIV 366} Într-o zi, copila moare: se-nțelege Moartea numai știe mînile să lege. În sicriu au pus-o. Fața ei cea trasă Era adâncită, însă tot frumoasă. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de în! Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa; dar, biata albină În câmp nu mai fuge, ci-mprejur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o diversiune. Proști se găsesc pe toate drumurile. Dintr-un prost sănătos, indiferent și infatuat se poate obține oricând un om fericit. Fugi de la ospățul imbecibilității victorioase ! Popoarele subdezvoltate își taxează intelectualii drept paraziți. Prostul aleargă în viață cu frâna trasă. Inteligența umană are niște limite. Prostia - nu. Alergăm imbecilizați după cabine de lux pe un vapor în derivă. De regulă, majoritarii mustesc de mediocritate. Tolerați-i totuși pe proști. Ce ne-am face fără brațul negativ al comparației ? Imbecilii au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să bată pas de defilare prin noroi. Nimeni nu-i reproșa nimic, pentru că se considera că fiecare își instruia oamenii cum știa, cât putea mai bine. Într-o zi, unui soldat îi rămăsese un cartuș pe țeavă, iar piedica puștii, trasă. Un ofițer îl atenționă să-și pună armamentul în ordine, numai că accidental, soldatul apăsă pe trăgaci. Evident, focul de armă se auzi în toată unitatea. Apăru maiorul, roșu la față. Înțelesese într-o clipă ce se întâmplase și fără
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să concentrez totul În aceste puține cuvinte care trimit la sau sugerează măcar despuierea margaretei, o atitudine senin nepăsătoare și așezarea pe marginea prăpastiei. Nu știu dacă și altora li se par suficiente pentru a presimți sinuciderea. Margareta cu piedica trasă. Dacă am comis un poem valabil sau doar unul prăpăstios. Prezentul etern Oprește-te, clipă! Goethe VÎntul are de obicei sincope. Bate neregulat. Își schimbă cînd direcția, cînd viteza și intensitatea. CÎnd se oprește brusc. Printre spectacolele pe care le
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fie, timp de trei zile, biruitori. Chiar dacă soarta bătăliei oscilează, ea oscilează în favoarea lor, 43 astfel că, pe la mijlocul celei de a treia zile de luptă, troienii izbutesc să treacă de zidul aheean de apărare și încep să pună foc corăbiilor trase la țărm. Între timp, în noaptea dintre a doua și a treia zi a ostilităților, căpeteniile trimiseseră o delegație la Ahile, ca să-l determine, în schimbul restituirii lui Briseis și a multor altor daruri, să reintre în luptă, dar Ahile rămâne
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să dea un exemplu, pentru a curma la alții orice veleitate de insubordonare. Ahile se gândește o clipă să-l omoare, apoi îl calmează Atena, se gândește bine și el, și renunță, băgând la loc în teacă sabia pe jumătate trasă. În schimb, acum, pentru întâia oară, îl amenință cu represalii: „Cândva, tuturor aheilor le va părea rău 136 după Ahile. Atunci, lovit de Hector, durerea ta va fi neputincioasă.“ Dar fără să spună limpede ce are de gând și fără
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să fie, timp de trei zile, biruitori. Chiar dacă soarta bătăliei oscilează, ea oscilează în favoarea lor, astfel că, pe la mijlocul celei de a treia zile de luptă, troienii izbutesc să treacă de zidul aheean de apărare și încep să pună foc corăbiilor trase la țărm. Între timp, în noaptea dintre a doua și a treia zi a ostilităților, căpeteniile trimiseseră o delegație la Ahile, ca să-l determine, în schimbul restituirii lui Briseis și a multor altor daruri, să reintre în luptă, dar Ahile rămâne
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să dea un exemplu, pentru a curma la alții orice veleitate de insubordonare. Ahile se gândește o clipă să-l omoare, apoi îl calmează Atena, se gândește bine și el, și renunță, băgând la loc în teacă sabia pe jumătate trasă. În schimb, acum, pentru întâia oară, îl amenință cu represalii: „Cândva, tuturor aheilor le va părea rău după Ahile. Atunci, lovit de Hector, durerea ta va fi neputincioasă.“ Dar fără să spună limpede ce are de gând și fără să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
închis, rușii (încă de pe vremea lui Petru cel Mare) tunici verde închis etc. Husarii purtau o tunică sau dolman cu găitane și brandenburguri. Artileriștii de pretutindeni aveau uniforme închise la culoare (mai "portabile"), din rațiuni practice: fumul și funinginea proiectilelor trase le-ar fi înnegrit imediat. În cele două războaie cu burii, englezii încă mai purtau tunicile lor roșii, spre marea bucurie a trăgătorilor de elită buri care îi detectau ușor în peisajul african. Pînă la începutul Primului Război Mondial se mai păstrează
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care cei doi dobermani și-ar fi făcut apariția. Câinii nu prea se dau În vânt după detectivii particulari, iar această antipatie este cât se poate de reciprocă. Am bătut la ușă. Am auzit ecoul În hol și, observând obloanele trase, m-am Întrebat dacă nu făcusem cumva drumul degeaba. Mi-am aprins o țigară și am stat acolo, sprijinit de ușă, fumând și ascultând. Era atâta liniște, că ai fi putut să auzi musca În zbor. Atunci a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Este locul În care se strâng artiștii berlinezi ca să-și vândă picturile. La doar o stradă depărtare de parc, Chamissoplatz este o piață Înconjurată de clădiri Înalte, gri, cu aspect de fortărețe. Pensiunea Tillessen era la nr. 17, dar obloanele trase, pe care erau lipite afișe de-ale partidului și erau desene cu KPD, Îi dădeau aerul unui loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața lui Bismarck. Am mers la ușa din față, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
țineam acolo. Punându-mi-o În buzunatul de la haină, am coborât din mașină. Adresa pe care o aveam corespundea unei case de un cafeniu șters, cu două două etaje, care avea un aspect părăginit, deplorabil. Vopseaua se cojea de pe obloanele trase, și În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scai de el la secție, apoi l-am dus fuguța spre mașină printr-o droaie de reporteri, care ne-au asaltat cu întrebări. Când am ajuns acasă, Kay stătea pe verandă. Mi-a fost de ajuns să-i văd fața trasă ca să-mi dau seama că aflase deja. A fugit către Lee și l-a luat în brațe, murmurând: — Of, dragul meu, dragul meu! I-am urmărit cu privirea, apoi am observat un ziar pe balustradă. L-am luat. Era ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste dealurile din Hollywood se iveau zorile. Stăteam pe verandă, tremuram, iar norii de furtună și fâșiile de cer senin îmi păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața mea și spuse: — Ce să mai. Era un epitaf pe care nu voiam să-l aud. Am intrat și am rămas uimit de cât de ciudată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
9th Street și Irolo. I-am urmărit îndeaproape. Madeleine parcă și se duse la cabina administratorului, ca să ia cheia. Militarul așteptă în fața ușii cu numărul 12. Mi-au venit în minte amintiri frustrante: postul de radio KMPC dat tare, jaluzele trase... Apoi Madeleine ieși din birou, îl strigă pe locotenent și-i indică o altă cameră, la celălalt capăt al curții. El ridică din umeri și se îndreptă într-acolo. Madeleine i se alătură și deschise ușa. Înăuntru lumina se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intrarea unei fundături șerpuite. Grădinile erau deocamdată prea noi ca să fie altceva decât niște dreptunghiuri de iarbă cu marginile marcate de tufișuri boante. Multe dintre plante aveau agățate Încă etichetele de la magazin. Luminile de la parter erau aprinse, strălucind prin storurile trase, În ciuda faptului că era aproape ora două noaptea. Detectivul Logan McRae stătea așezat pe scaunul de lângă șofer În duba Departamentului de Criminalistică și ofta. Fie că-i plăcea sau nu, acum era ofițerul senior de investigații, lucru care Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]