894 matches
-
soarbe fiecare cuvânt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurânde, mă Întorc la birou, Încercând să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi spun lui Artemis, falsând ușor. Îhm... ai cumva idee cum arată Jack Harper ? — Nu, zice și-și ia cafeaua. Mersi. — Brunet, spune cineva. — Brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zâmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercând să evaluez rapid situația, când mă Întrerupe o voce tremurândă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la mine de parcă tocmai mi-ar fi crescut trei capete. A, bună ! zic, străduindu-mă să-mi iau aerul cel mai flu-flu posibil. — E adevărat ? Îmi șoptește. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
OK. — O. Pare sincer alarmat. Păi... pot să te ajut cu ceva ? — Tu ai fi OK dacă toate secretele ți-ar fi dezvăluite pe un post național de televiziune de către un om În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurândă. Tu ai fi OK dacă tocmai ai fi fost făcut de râs În cel mai urât mod cu putință, În fața tuturor prietenilor, a colegilor și a familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurândă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întâmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adânc și mă privesc lung În oglindă. Tot nu-mi vine deloc să cred cum mi s-a schimbat viața, cât ai bate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simt că mi se pune un nod În gât și În mintea mea e o confuzie cumplită. Și, preț de o clipă, simt că sunt pe punctul de a ceda. Dar doar pentru o clipă. — Foarte frumos, spun, cu voce tremurândă. Dar m-ai făcut de râs. M-ai umilit ! Mă răsucesc pe călcâie și pornesc iar de-a curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atât de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai târziu, o aud vomitând. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurândă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare că a luat o hotărâre fermă. OK, mă duc acasă. Își culege hainele. Spune-le că mi s-a făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Tot salvatorii mei au trebuit să mă transporte cu un taxi acasă, unde bunica de la Brașov s-a ținut tare, mi-a tras de pe mine hainele lipite, m-a ținut cu picioarele-n apă fierbinte, mi-a strecurat în mâna tremurândă un pahar de vodcă - pe urmă, cu vodca-n nas, pot pleca la spital, cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Da, absolut, răspunde, și felul în care mă privește mă face să cred că nu e convinsă nici cât negru sub unghie. Și ce‑o să faceți, o să continuați să vă vedeți? O fixez și eu la rândul meu, cu buzele tremurânde, incapabilă să mă gândesc la un răspuns, din ce în ce mai aprinsă la față, când, deodată, slavă Cerului, o voce din spatele meu spune: — Rebecca Bloomwood. Pachet pentru o domnișoară Rebecca Bloomwood. Întorc capul cu uimire și... nu‑mi vine să cred. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nici la mama și la tata. În viața mea nu m‑am simțit atât de penibil. — N‑am nimic de zis! Zău! Eu doar... Ridic neajutorată telefonul. Era... mobilul meu. Am crezut... Scuze. Continuați. Mă așez la loc cu picioare tremurânde și se lasă tăcerea. Încetîncet, cei prezenți îmi întorc spatele și se liniștesc, iar preotul își drege glasul și trece la jurămintele mirilor. Restul slujbei mi‑l amintesc ca într‑o ceață. După ce se termină, Lucy și Tom ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
închis cumva în sine. S‑a dus la bucătărie să mai facă niște ceai și eu m‑am dus după ea - era evident, era foarte supărată. Însă n‑a vrut s‑o arate. Doar a pregătit ceaiul, cu mâini ușor tremurânde și a pus niște biscuiți pe farfurie, apoi s‑a întors spre mine și mi‑a zâmbit larg, zicându‑mi: — Întotdeauna am știut că New Yorkul ți se potrivește, Becky. E locul ideal pentru tine. M‑am uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
educată. Hârtia miroase a parfum de liliac sălbatic. Cealaltă e scrisoarea lui Tang Nah. E sigilată, așteptând să fie trimisă. Simte că arde pe dinăuntru. Nu mai poate gândi. Trebuie să deschidă scrisoarea și o face. Rupe sigiliul, cu mâini tremurânde. Sunt deosebit de interesat, citește ea, căci o astfel de dragoste e neobișnuită și rară. Șarmul lui, din nou, care-și împarte cu dărnicie cunoștințele și înțelepciunea. El îi face complimente fetei folosind fraze pe care cândva le-a folosit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e prea târziu să te mai prefaci că nu-l vezi, e În fața ta, la doi pași. — Actele! auzi din spate. * De câte ori n-ai mai stat așa, În gara pustie, pregătindu-te să pleci, venind de la școală, cu o mână tremurândă Îți ștergi tâmplele, obrajii umezi, bine c-ai reușit să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care duce la drumul dinspre livadă spre bazar la ora 5 dimineața, cu dubița Kwality și de acolo vedem noi.“ Luni, 30 aprilie... mai erau doar trei zile până atunci! Plin de curaj, Hungry Hop îi răspunse cu o mână tremurândă: „Voi fi acolo negreșit.“ Deși, odată ce primise acest bilet, Pinky fusese absorbită de problemele ei, împachetatul bunurilor sale și pregătirea de plecare - desigur, totul se petrecea în secret - nu putea să nu-i pară rău de fratele ei. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Și ochii săi, tot ce se putea zări din chipul său, spuneau limpede că va apăsa pe trăgaci la cel mai mic semn de primejdie. — Apă! ordonă. Locotenentul făcu un gest de încuviințare și unul dintre soldați, cu o mână tremurândă, îi întinse plosca. Targuí-ul se dădu înapoi doi pași, își ridică un pic vălul și, fără să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
A venit doar ca să-l anunțe, să știe și el, și atunci îl văzu Îngălbenindu-se și surâzând prostește, ca unul care-a făcut-o de oaie și încearcă s-o scalde dând-o pe glumă. Își aprinse, cu degete tremurânde o țigară și se așeză lângă ea pe bancă. După o jumătate de minut, se ridică și parcă-i tremurau și picioarele. — Să ieșim puțin, îi spuse. Ieșiră afară, făcură câțiva pași, și pe urmă hotărî s-o ducă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de găsit, oare cât de prețioasă este sănătatea, se zbenguie fericită pe străzi, refuzând să calce prin asemenea locuri, mă rușinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
altă mamă nu te-ar fi infectat cu sentimentele ei de vinovăție, impunându-ți lucruri fără a-ți da șansa de a alege, Udi are dreptate, totul este o iluzie forțată, o membrană opacă acoperă ochii cărnii. Mângâi pălmuța aceea tremurândă și iată că degetele lui îmi strâng degetul cu o putere nebănuită, un strigăt pornește de pe buzele sale, ce încearcă să îmi spună, că ar vrea, cu toate acestea, să plece împreună cu mama care l-a schilodit, cu o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi îi numiserăm soț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de tare, încât am impresia că tronez deasupra patului ei ca Dumnezeu asupra fiilor Săi, nu numai că știu, dar sunt și vinovată pentru toate, aș fi putut să acționez cumva, dar nu o făcusem, pipăi biroul ei cu degete tremurânde, atât de multe hârtii, unde este scrisoarea aceea blestemată, trebuie să o găsesc, aș fi vrut să se trezească și să plece la școală ca de obicei, să pot continua în felul acesta cel puțin o săptămână, fără ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în șoaptă, nimic nu mai e bine, iar eu spun, arată-mi scrisoarea, cu greu reușesc să îmi ascund curiozitatea, dar ea ridică spre mine privirile, protestând, am aruncat-o. Ce a scris, întreb eu, îmi torn cafeaua cu mâini tremurânde, dar ea bâlbâie, nu am prea înțeles, că trebuie să se însănătoșească în altă parte, că trebuie să își schimbe viața, că mă iubește, deodată îmi devine clar faptul că ea are un avantaj față de mine, simt față de ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
câte se părea, aceasta era fericirea, ani de zile o căutasem în locuri greșite, din care lipsea cu desăvârșire și iată că se ascundea tocmai aici, între fisurile dintre victoria și înfrângerea lui, între inciziile dintre golul absolut și amintirile tremurânde, aceasta este fericirea, să îți vezi dușmanul înlănțuit, să nu aibă voie să te întrebe unde ai fost și ce ai făcut, să nu aibă voie să caute dovezi ale vinovăției tale, doar pașii săi amari coborând scările târâie în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
După ce am ieșit din pădure, m-am așezat în capătul unei pante pentru ca să privesc clădirea în care locuia Naoko. Mi-a fost ușor să-i depistez camera. A trebuit doar să găsesc fereastra la care se zărea o lumină slabă, tremurândă. Am rămas cu ochii ațintiți pe acea lumină multă vreme și n-am putut să o asociez decât cu ultima pâlpâire a unui suflet ce se stinge. Am vrut să o cuprind în căușul mâinilor ca să o țin în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de un tânăr în pijamale, gârbovit și desculț. - Oameni buni, dacă aveți milă și înțelegere pentru un bătut de soartă, operat de trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă de externare din spital. Femeile, cu lacrimi printre gene, îi umplu pumnii cu bancnote, monede. Niște pensionari colțoși îl iau la rost: - La muncă, la muncă! V-ați învățat hoți și puturoși. Pe vremea lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]