908 matches
-
ies din orbite, lacrimile și saliva îmi curg pe bărbie și pe cămașă, îmi blestem pentru a nu știu câta oară obișnuita neatenție, fără ea, desigur, aș fi scăpat de această tuse care m a încovrigat pe scaun. Cu mâinile tremurânde îmi deschei cămașa, gâtul îmi este, până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă înspăimântă. Peste toate plutește o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o mână ascunzându-și inutil goliciunea, cu ochii tot mai împă ienjeniți și cu respirația tot mai accelerată. Până când, pierzându-și deodată răbdarea, a alergat să se ascundă în trupul ei, cu rotunjimi încă proaspete ; abia dacă sub palma tremurândă i a simțit sânul muiat, atârnând sub propria-i greutate... Dar ce miracol ! Ce miracol înfăptuia necunoscuta, arătându-i că propriul lui trup pe care până acum l-a disprețuit ca pe un animal murdar, periculos și agasant, gata oricând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dezlănțuise și cumințenia firească nu găsiseră încă alt debușeu decât studiul atent al cioburilor de ceramică gre cească, cu violuri pe cale a fi înfăptuite, al statuilor, cu și fără frunze, exasperante trupuri goale peste care visa să-și coboare mâna tremurândă. Obscene simboluri primitive, cercetate à bout des nerfs. Deasupra, planând, zdrențuită, certitudinea consolatoare că va fi totdeauna capabil să se supună preceptelor rațiunii ; că nu va înfăptui niciodată un fapt nesăbuit, ce știe sigur că are să-i dăuneze. Că teama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
morții ce nu îi ridicase până acum nimeni, oameni veniți din tot orașul, și unde am evitat să mă uit. Mai erau destui care nu-i găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soarbe fiecare cuvînt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurînde, mă Întorc la birou, Încercînd să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi spun lui Artemis, falsînd ușor. Îhm... ai cumva idee cum arată Jack Harper ? — Nu, zice și-și ia cafeaua. Mersi. — Brunet, spune cineva. — Brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zîmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercînd să evaluez rapid situația, cînd mă Întrerupe o voce tremurîndă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la mine de parcă tocmai mi-ar fi crescut trei capete. A, bună ! zic, străduindu-mă să-mi iau aerul cel mai flu-flu posibil. — E adevărat ? Îmi șoptește. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK. — O. Pare sincer alarmat. Păi... pot să te ajut cu ceva ? — Tu ai fi OK dacă toate secretele ți-ar fi dezvăluite pe un post național de televiziune de către un om În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurîndă. Tu ai fi OK dacă tocmai ai fi fost făcut de rîs În cel mai urît mod cu putință, În fața tuturor prietenilor, a colegilor și a familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurîndă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întîmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adînc și mă privesc lung În oglindă. Tot nu-mi vine deloc să cred cum mi s-a schimbat viața, cît ai bate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simt că mi se pune un nod În gît și În mintea mea e o confuzie cumplită. Și, preț de o clipă, simt că sînt pe punctul de a ceda. Dar doar pentru o clipă. — Foarte frumos, spun, cu voce tremurîndă. Dar m-ai făcut de rîs. M-ai umilit ! Mă răsucesc pe călcîie și pornesc iar de-a curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atît de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurîndă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare că a luat o hotărîre fermă. OK, mă duc acasă. Își culege hainele. Spune-le că mi s-a făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
el, a așteptat pînă i-a venit rîndul să ajungă în fața avizierului, și, odată ajuns, a început să parcurgă lista de la coadă spre cap, oprindu-se de fiecare dată pe la mijloc, întorcîndu-se iar de unde-o luase, cu privirea tot mai tremurîndă. "Ai reușit, mă!" l-a auzit pe Lie, care stătea cu degetul înfipt în geamul avizierului, undeva pe la începutul listei. A fugit cu primul tren înapoi, acasă. Mama lui, venită de pe cîmp, l-a răsplătit luîndu-i obrajii între palmele scorțoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ochiul. Plictiseala asta nesuferită! La ora 4 o să se ducă la Leo’s Hideaway. Ora 3.53: În bar intră Bobby Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge se răsuci, iar Jack spuse: — Poliția. MÎinile la ceafă. Inge aruncă băutura spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sărit niște siguranțe după ce m-a pocnit Denton. Cum am putut să mă las dus de nas...? — Zi, omule, ce vrei să spui? — Nimic, Ray. Hai să schimbăm subiectul. Ce ai făcut cu puștile? Coates Își frecă gîtul cu mîini tremurînde. — Care puști? Ed se aplecă spre el. — Puștile cu repetiție cu care tu și amicii ați tras În Griffith Park. — Nu știu nimic de nici o pușcă. — Nu știi? Leroy și Tyrone aveau În cameră o cutie cu cartușe. — E biznisu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și cele care nu fac treabă bună. Asta pe lângă faptul că Clodagh nu avea încredere în posibilitățile ei de a impune respect în situația aceasta. Avea scenarii cu ea însăși, încercând să îi dea ordine lui Flor cu o voce tremurândă. Deci, ascultă aici, femeie, asta pur și simplu nu merge. Până la urmă, l-a obligat pe Dylan să întârzie la serviciu într-o dimineață ca să se poată lua el de Flor. Și, bineînțeles, aceasta i s-a confesat lui Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ești femeie. A trântit ușa de la birou în urma lui și capetele au început să se clatine empatic. Cu siguranță nu a fost o reuniune reușită cu Mai la prânz, observă Kelvin, dând din deget. — Ce om chinuit, spuse cu vocea tremurândă Shauna Griffin, ridicând capul din hârțoagele sale de la ediția de vară a Gaelic Knitting. Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doar teamă că o să dispară totul. —Ce anume? —Aperitivele, pungile cu cadouri. Nu plec până la ora trei, așa că nu mă mai întreba. La trei și un sfert, Lisa își luă gentuța Miu Miu de sub birou și îi spuse unei Ashling tremurânde: —Haide. Călătoria cu taxiul pe străzile sufocate de trafic a durat atât de mult, încât până și Lisei i se făcuse frică de ideea că aperitivele și pungile cu cadouri ar fi dispărut. —Acum ce mai e? spuse ea nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh, înlemnită. Să calci puțin, dacă te simți în stare. Și poate baia. Orice poți face, serios... În timp ce deschidea ușa centrului unde se afla agenția de plasare a forței de muncă, frica și nerăbdarea începură să devină vizibile pe mâinile tremurânde ale lui Clodagh. Se opri în fața unei fete cu părul blond, a cărei piele fină ca piersica era acoperită de un strat generos de fond de ten. —Am o programare la Yvonne Hughes. Fata s-a ridicat în picioare. —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
adune nervoasă cănile, după care le aruncă sub apă, la baie la femei, pentru câte o jumătate de secundă, pronunțându-le curate. Ashling a așteptat ca toată lumea să se liniștească și să înceapă munca, înainte de a se îndrepta, cu genunchii tremurânzi, către biroul lui Jack. —Bună dimineața, domnișoară Repară-Tot, o întâmpină Jack aproape râzând. Cauți țigări, cumva? Pentru că intenționam ca cele de săptămâna trecută să fie primele și ultimele. Dar dacă insiști... A, nu. Nu de asta am venit. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în majoritatea timpului, dar de fiecare dată când era nesigur sau nu se simțea susținut, devenea rece și agresiv, iar ea nu suporta confruntarea. —O să încerc, spuse ea disperată. Chiar voi încerca. Nu te deranja. Uite, spuse ea cu vocea tremurândă, după ce se sfârșește luna august, va fi mult mai bine cu munca pentru mine. Am putea chiar să mergem o săptămână în Grecia cu o ofertă întârziată, ceva. Zâmbește, spuse ea unui Marcus cu fața împietrită. În continuare, nici o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sunt bine acum. Serios. — Eu știu că nu ești, spuse Ashling, simțind că o pierde. — Da, sunt, spuse ea, aproape fermă. De îndată ce a închis telefonul, Ashling a început să tremure. Ted. Prostul de Ted. Avea ea un sentiment... Cu degete tremurânde a format numărul lui și l-a acuzat: — Nu te-am mai văzut prea mult în ultima vreme. Și cine e de vină pentru asta? Părea supărat. Sau era defensiv? — Da, e, e slujba, scuze. De ce nu ieșim să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jos cămașa. El o ajuta deja să o scoată. — Acum tu spui: plusez pe o pereche de blugi. —Plusez pe o pereche de blugi. Ea înghiți în sec, nervoasă și agitată, în timp ce Jack deschidea primul nasture al pantalonilor. Cu mâinile tremurânde, a ezitat un moment înainte de a-și deschide fermoarul pantalonilor negri și a ieși din ei. —Șosete! declară el, dar tonul lui glumeț nu era asortat cu intenția de pe fața lui. Gâtul ei era uscat și se simțea înnebunită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am vrut s-o previn, Însă un frig mușcător Îmi străbătea brațele și picioarele, croindu-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
părea să nu observe că și Ganea era de față. Însă, în timp ce prințul punea penița în toc, căuta o pagină și se pregătea de scris, Ganea se apropie de șemineul lângă care stătea Aglaia, acum în dreapta prințului, și, cu voce tremurândă, întretăiată, îi spuse aproape la ureche: — Un cuvânt, un singur cuvânt de-al dumitale și sunt salvat. Prințul se răsuci și-i privi pe amândoi. Fața lui Ganea exprima o veritabilă disperare, părea că aceste cuvinte le-a rostit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că mie mi s-a întâmplat cu doi ani mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia Filippovna râdea de parcă ar fi apucat-o isteria. — Tată, ieși puțin pe coridor să-ți zic două vorbe, spuse Ganea cu voce tremurândă, chinuită, apucându-l mașinal de umăr. O ură infinită îi clocotea în privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să așteptăm două ore în camera servitorilor... — Și desigur... și eu... și așa fac prinții! Și asta... dumneavoastră, deci, sunteți general! Și eu nu vă sunt lacheu! Și eu, eu... bâigui pe neașteptate, neobișnuit de tulburat, Antip Burdovski, cu buzele tremurânde, cu un tremur de om ofensat în voce, cu stropi care-i săreau din gură, de parcă ar fi plesnit sau ar fi explodat cu totul; însă, brusc, se grăbi atât de tare cu vorbele, încât, după primele zece cuvinte, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]