KorAP: Find »[drukola/base=tremurător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...36 >

876 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

cum era să ai un fiu și să fii complet exclus din viața lui. Doar două case erau deschise, la una stătea o fată cu mai multe pete decât piele, iar la cealaltă un bătrân cu fața deformată și mâini tremurătoare. Nici unul dintre ei nu părea În stare să lucreze mai repede decât cu viteza melcului. Femeia din fața lui cumpărase cam toate sortimentele de meniuri gata preparate imaginabile: curry și cartofi, pizza și cartofi, pui cu cartofi, burger cu cartofi, lasagna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite și, pentru prima dată, Logan observă proteza care plutea Într-un pahar la marginea patului. — Puah, pune-ți dinții, Doug, ce naiba! Arăți ca o țestoasă. — Du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Într-un arc nimicitor. Se lovi de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca un sac plin de cartofi. Watson simți cum i se umflă gâtul. Tremurând, Își strivi din nou degetul mare de tastele telefonului. Mâna tremurătoare a doamnei Strichen căzu În spatele canapelei. Fiul ei ținea fierul de călcat la Înălțimea pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Înapoi ca un dans demonic. Își strânse ochii și respiră șuierat, printre dinți. Treptat, zbaterea se opri. Când deschise din nou ochii, se uita drept la fața Îngrijorată a lui Martin Strichen. Îmi pare rău, zise el, aducând o mână tremurătoare să-i Îndepărteze părul de pe față. Nu voiam să te lovesc. Dar n-am avut de ales. N-am vrut să-ți fac rău... Te simți bine? Ea nu putea decât să bălmăjească prin căluș. — Bine, spuse Martin, neînțelegând salva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727

să privesc luna... Când am ajuns în dreptul ferestrei de la chilia ta, te-am auzit vorbind... Stăteai de vorbă cu o zână bună... Am plecat privirea rușinat. --Cine-i zâna cea bună, dragule? --Îmm... Vise, sfințite. Vise... Bătrânul mi-a pus mâna tremurătoare pe frunte. --Te înțeleg, om neliniștit ce ești. Te înțeleg, dar... --Va veni și ziua când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam încotro băteau vorbele bătrânului, m-am prefăcut neștiutor... Nici călugărul nu a spus nimic. S-

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

și-i lăsă În jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie preoții. Samuraiul îl privea pe Velasco scrutător. Misionarul văzu pentru prima oară cum se așternea supărarea pe chipul acestui om care era întruchiparea supușeniei. — Padre, zise samuraiul cu voce tremurătoare. De ce nu ne-ai vorbit despre asta în Nueva España? Fără îndoială că încă din Nueva España cunoșteai limpede acest lucru. — Să fiu cinstit, nu mi-am dat seama că defăimările sunt atât de răspândite. De fapt, cât am stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
liniștiră, privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în Japonia, decât cu îngăduința împăratului. Noi am venit până în Nueva España împreună cu niște marinari spanioli care au fost reținuți pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
am dat seama că flacăra care fusese până atunci țelul vieții mele se stinsese și acest lucru mi-a adus în suflet o pace cum nu mai cunoscusem de la plecarea noastră din Roma. Am pus pana deoparte și privind flacăra tremurătoare a lumânării mi-am dat seama că astfel lua sfârșit îndelungata mea apropiere de Japonia. Dacă stau să mă gândesc, prima dată când am auzit numele acestei țări a fost în anul 1595. Pe atunci eram la Sevilia în mănăstirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

Știa că a doua zi avea să lase goluri în loc de răspunsuri la întrebările scrise cu cretă pe tablă - cele mai importante zece reforme politice introduse de Regele Asoka, avantajele și dezavantajele sistemului de caste. Se transformaseră toate într-un peisaj tremurător în fața ochilor lui, alături de reglementările privind solul și altitudinea necesare pentru o recoltă de grâu bună, etapele reproducerii la parameci și demonstrația de la geometrie conform căreia, la triunghiul isoscel, un unghi exterior este egal cu suma unghiurilor interioare opuse. Privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
inspectorului sanitar șef. Inspectorul sanitar șef nu primi copia sa după plan deoarece stătea în spatele ușilor închise, într-o stare febrilă de ipohondrie avansată. Bând litri întregi de suc de ceapă, ignorând țârâitul insistent al telefonului, schița, cu o mână tremurătoare, propria propunere de pace pentru Shahkot. Veți fi, poate, surprinși să aflați că un om atât de preocupat de propria-i sănătate reușise să-și distragă suficient de mult atenția pentru a se gândi la problema pe care o avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

aproape drept, sprâncenele arcuite dar prea blonde ca să mai fie vizibile, gura bine desenată dar distrusă de buzele uscate și mult prea roase. Un amestec nefericit de imperfecțiuni, un chip pe care-l uiți imediat ce l-ai depășit, un trup tremurător, de femeie deja înaintată-n vârstă, care nu justifica efortul de a-l mai descoperi. Și nici o implicație lesbiană, nici o convingere religioasă, nici o poveste neobișnuită sau vreo mostră de comportament scandalos care să compenseze aspectul exterior. O lacrimă s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
N-a luat-o la goană decât atunci când a ajuns la adăpostul pădurii. Inima îi bătea de să-i sară din piept, în timp ce băiatul sărea peste bolovani pe care nu-i mai văzuse și fugea printr-un crâng de plopi tremurători care-i erau la fel de străini. Danny nu îndrăznea să încetinească ritmul ca să caute punctele de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile unde cerul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936

sune unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru: - Tanti, sună! în adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria. - Deschide, fată, deschide! Ce lași să aștepte! zise Lina tihnit. La ușă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim și căutase puțin până să descopere tăblița strălucitoare a Linei: ,,Dr. Lina

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
și-1 simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu

Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

Prietenii lui Jarvey se și aflau la locul crimei, încordați și solemni în costumele lor spațiale. La vederea acelui morman de cioburi metalice și de carne însângerată, Grosvenor simți că i se pune un nod în gât. Deodată auzi vocea tremurătoare a lui Kent: - Ținea morțiș să se ducă singur, nebunul! Kent era, se pare, prieten bun cu Jarvey, principalul său asistent. Cineva vorbise probabil pe banda de frecvență rezervată chimiștilor, căci Kent exclamă: - Da, trebuie să i se facă autopsia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Atingându-l pe umăr pe unul dintre oamenii din preajma lui, îi spuse: - Ai avea ceva împotrivă dacă aș asculta cu ajutorul dumitale pe banda de frecvență a chimiștilor? - Poftim. În clipa când atinse cu degetele brațul celuilalt, Grosvenor auzi un glas tremurător: - Cel mai groaznic este că pare să fie o crimă fără motiv. Cadavrul e o masă informă de carne, dar cred că nu lipsește nimic din el. Smith, biologul, rosti pe un ton lugubru: - Ucigașul l-a atacat pe Jarvey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
la mine, ci și la căpitanul Leeth. Amândoi am hotărât să-i acordăm domnului Grosvenor câteva minute pentru a-și expune soluția și pentru a încerca să ne convingă de eficacitatea ei. Grosvenor se ridică și începu, cu un glas tremurător: - La Institutul de nexialism se învață că între fenomenele descrise de diferite științe exista o strânsă interdependență. E o idee foarte veche, desigur, dar una este să aprobi formal o idee, și alta să o aplici în practică. La Institut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
de corli n-ar fi fost în stare să absoarbă o asemenea cantitate de energie; însemna, deci că la mijloc fuseseră și niște mașini. Deodată auzi pe cineva spunând: - Ar trebui să trimitem o unitate mobilă împotriva acestor ființe! Vocea tremurătoare îl neliniști pe Grosvenor, dar și pe ceilalți, așa că Morton simți nevoia să-i îmbărbăteze: - S-ar putea ca acest demon oribil, ieșit parcă dintr-un coșmar, să fie o ființă mai inofensivă decât pisicuța aceea drăgălașă, care ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
la concluzia ei logica, în situația de față... - Domnule Grosvenor, îl întrerupse căpitanul cred că încep să înțeleg unde vrei să ajungi. Ai de gând să ne propui un nou plan, nu-i așa? - Da, recunoscu nexialistul, cu o voce tremurătoare. - Domnule Grosvenor, sunt sigur că ne vei oferi o soluție îndrăzneață și plină de imaginație, și te-aș ruga s-o expui... însă peste cinci minute. Cinci minute mai târziu Grosvenor își expuse așadar planul în fața tuturor membrilor expediției. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
ceață, cu mâna lipită de obrazul lovit. Din pricina slăbiciunii și a fierbințelii pe care o simțea, izbuti cu greu să-și vâre în gura antidotul. Prefăcându-se că-și duce mâna la gură, înghiți antidotul, apoi spuse, cu un glas tremurător: - Bine, sunt nebun. Ei și? Deși surprins de această reacție, Kent nu lasa să i se vadă mirarea. - De fapt, ce dorești? îl întrebă el, pe un ton sec. Grosvenor avu o senzație de greață, pe care și-o învinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră în bășag [colibă, n.n.] cu pași tremurători: Carador o însoțea tragic și transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o sticlă de Diana, de un sfert de litru și a două săptămâni de lucru la strunga din Rupșor; aburcaseră

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
trăirile: „mâini care se închid / muzica primului sărut / marea - purtătoarea urmelor noastre“; „uită-te la mine, iubește-mă / nu sunt o statuie / pot coborî în mâinile tale“; „să rămânem tăcuți, să ne atingem, / mâinile noastre vor construi / umbra sufletelor / tremurătoare tremurătoare“ etc. Merită toată simpatia aceste jocuri ale dragostei. Dar ele n-au o semnificație literară. Sunt emoționante doar pentru Amelia Stănescu însăși, care, probabil, le-a trăit și, în timp ce scrie, le retrăiește. Oricum, autoarea merită felicitată pentru că nu este așa cum

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]