5,174 matches
-
va aranja să i se aducă motorul cât mai repede la curățat. Dar va sosi și timpul când eforturile lui vor fi zadarnice și pur și simplu vor trebui să cumpere un motor nou. Auzi un zgomot în spatele lui și tresări. Șopronul era un loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de el? Mma Ramotswe încuviință dând din cap, atât în semn de confirmare a raționamentului ei cât și ca răspuns la întrebarea femeii. — N-am soț, continuă ea. S-a dus la Francistown și a murit de râgâit. Mma Ramotswe tresări. — Râgâit? Se poate muri de râgâit? — Da. Râgâia foarte tare acolo în Francistown și l-au dus la spital. I-au făcut o operație și au văzut că-i ceva foarte rău în el. Lucrul ăla îl făcea să râgâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
N-o să găsiți nimic, zise ea. Casa aia e goală. A plecat toată lumea. — Știu asta. Dar, dacă tot am venit până aici, aș vrea să văd cum e înăuntru. Nu trebuie să veniți cu mine dacă nu vreți. Mma Potsane tresări. — Nu pot să vă las să intrați singură, mormăi ea. Vin și eu. Împinseră ușa de plasă de la intrarea principală. Lemnul fusese șubrezit de termite și cedă la o simplă atingere. — Furnicile astea or să mănânce tot ce există-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective Nr. 1. Mma Ramotswe nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac, dar s-a terminat. Ia o sticlă goală și-o izbește de pervaz. Bucățile sar în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de joc! Eu nu am venit aici să-l ascult pe Lenin! Domnule, îmi strici apetitul, mă arunci în melancolie, mă faci să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ba io! Ba io! Ba iooo... Ba io, să mor io dacă nu io... Am și avut de trei ori! Ba io am văzut-o și pe Getuța dezbrăcată.... Fugi de-aici, că minți! Punem pareu că nu?” - ...mă sperii! Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri se prelinge o lumină cenușie. Vitraliile n-au fost terminate. - Dumnezeu fie cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și ascunde vinovat mâna la spate. - Bună ziua... - Domnu’ pictor, bine că ați venit... Ce ne mai facem? Iar s-a șters... Uitați-vă, acolo unde-ar fi trebuit să fie Pruncul parcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totodată să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era ceva care scăpa inteligenței chilianului, Însă era limpede că Iguana Oberlus aluneca precum o umbră sau ca o ființă invizibilă, și nu doar Într-o noapte Sebastián Mendoza se trezi tresărind, Încredințat că dușmanul lui de moarte stătea cu ochii pe el cît dormea, ca și cum ar fi avut capacitatea de a vedea, ca o pisică, prin Întuneric. Se străduia să nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se miră Iguana. - Dacă n-aș ști, n-aș scrie, veni răspunsul logic. Eu țineam jurnalul de bord pe vapor. - Asta o face Întodeauna căpitanul... Căpitanii sînt cei care știu să scrie. - Căpitanul prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că e nepotul lui Emanuel Stan, era acela că nu putea fi ținut minte. Toată munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greutăți în ordinea existentă. Serviciul se mărise, reușise să cuprindă totul sau aproape totul, "nici pasărea în zbor nu poate trece neînregistrată", îi plăcea să arunce câteodată în cîte o conversație de rutină, fâcîndu-i așa pe cei din jur să tresară și să ia aminte, iar pe măsură ce, într-adevăr, cuprindea totul, îi venea din ce în ce mai greu să deosebească adevăratele linii de forță ale organismului social de cele înșelătoare. Simțea că, în curând, nu va mai face față. Că, în curînd, mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că vinovați de hoții și tâlhării sînt polițiștii și jandarmii pentru că nu se lasă și pun mîna pe tâlhari. Dacă nu i-ar prinde, n-ar exista, după capul domnului colonel Stoicescu! A pufnit în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație, nu voia să dea explicații și nici să supere, oricum, se zicea că-l chemaseră în ospeție și chiar îi făceau curte, a bătut ușurel cu degetul în hîrtia țeapănă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la altul, pe măsură ce fiecare dintre ei răsucea butonul pilei galvanice, lăsînd așa să treacă un curent electric prin mușchii despărțiți de restul trupului, de inimă și de cap, iar mușchii tresăreau într-un zvîcnet viu, adevărat, așa cum văzuseră de nenumărate ori în apa bălților și a Dunării că zvîcnesc broaștele întregi, iar ei nu erau decît un capăt mort, ciuntit, nu mai erau de fapt decît un rest de mortăciune. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avusese de fiecare dată cînd s-a înhămat la vreo misiune riscantă, o presimțire a primejdiei. "Hai, hai, nu te prosti, domnule Mihail, s-a dus baba cu colacii, nu mai ține pielea la tăbăceală", a mormăit și apoi a tresărit auzindu-și propria voce răsunînd în încăpere. "Frumos, ai început să vorbești de unul singur." I-ar fi plăcut ca măcar acum, la sfîrșit, să intervină direct, să-l scoată pe Bîlbîie din "priză" și să treacă la acțiune. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care erau aruncate de-a valma lot felul de hîrtii, plicuri netăiate, răscoli cu vîrful cuțitului de os gălbui și scoase la iveală un plic de o culoare aparte, un galben de o stridență aproape dureroasă. Se stăpîni să nu tresară. Cunoștea acest fel de plicuri, numai un singur birou de stat era autorizat să-l folosească, cabinetul șefului Marelui Stat Major al oștirii, plicuri ce se bucurau de o prioritate absolută în orice serviciu de corespondență și care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este pregătit pentru primirea Salvatorului Patriei în următoarele șase ore de la izbînda acțiunii. Vom răzbate sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a sărit din scaun, răsturnînd un teanc de hîrtii, care s-au împrăștiat pe podea. "Cum a spus, cum a spus, " Consiliul se ocupă singur!"?" Directorul Serviciului devenise brusc agitat, roșu la față, transpirase de parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i‑a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, când băiețelul tresărea năuc din somn. Sunt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care‑i condusese până la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mâna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine, însă când, de după o stâncă, apăru în fața lui golful Povai, în toată măreția lui, imaginea satului în flăcări făcu să-i tresară din nou inima în piept. Marea și muntele erau luminate deopotrivă de uriașul incendiu care cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]