1,067 matches
-
aici călcaseră strâmb, toți păcătuiseră din cauza banilor și acum banii îi făceau să plătească. — Asta îmi amintește, am spus eu. N-ai cele șase mii de lire, nu-i așa? Alec se scărpina în ceafă. Nasul său lung avu o tresărire. — Da, îmi pare rău. — Ce s-a-ntâmplat? — O parte din ei i-am dat lui Eileen și pe ceilalți am încercat să-i înmulțesc la ruletă. Grozav, recunosc. Oricum, nu a fost destul. Taică, ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca un tânăr și idealist caporal din Poliția Gândirii). în plus, era și interesul binevenit pentru problema sexuală și toate torturile alea drăcești pe care abia le așteptam. împleticindu-mă pe ușa hotelului Ashbery noaptea târziu, am constatat cu o tresărire că închiriasem camera 101. Poate că ar mai fi și alte fragmente ale vieții mele care ar merita comentate, scoase din conul de umbră, dacă aș citi mai mult și m-aș gândi mai puțin la bani. Dar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unii, Ne-nțeles pentru alții... Oricâtă destinsă noapte, - De-ar veni aurora... * NIHIL NOVI II Și zilele de vară Și orizont senin... Peste încă zece ani, Câte, incă, se vor știe - Gând, mereu, nereușit, Stau speranțe, Și cu ele Nici o tresărire, Se avântă rândunelele În nemărginire. * VIZITĂ Veacul m-a făcut Atât de cult Încât mă uit Peste oameni. Am învățat atâtea În timpul din urmă, Că suntem la un punct neinsemnat. S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur. Eram
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
țin minte cum am hotărât să renunț la ele (probabil făcând ordine în multele mele hârtii și, hapsân, păstrându-le ca bune de scris pe partea lor nefolosită) și, mai ales, mă mir că le recitesc fără nici un fel de tresărire. Mă simt tentat doar să aștern aceste rânduri oarecum reci, obiective, de simplă constatare, observând cât de ușor pier cuvintele. Cele care până nu demult au exprimat o durere reală, umană, recitite, acum, nu sunt decât simple vorbe circumstanțiale, bombate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timp acolo Încât a devenit un fel de birou pentru tine! Mda, categoric știu ce vrei să zici. Așa e și pentru noi, nu-i așa, Bette? Chicoti și Începu să bea, părând ușurată că rezolvase misterul. Sammy avu o tresărire când Îmi auzi numele, dar nu-și luă ochii de pe fața Elisei, ca și cum i-ar fi fost fizic imposibil să-și abată privirea. Trecură zece secunde bune până când Își Întoarse Încet capul și se uită la mine. Zâmbetul care urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
După orice moarte naște o înviere!” (Autorul) Moartea înseamnă nemurire, veșnicie... moartea nu e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci ar fi vai de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ai vreun motiv anume? Danny își atinse propriile revere și, când își dădu seama ce face, se opri. — De regulă, când îi comunic cuiva că o cunoștință de-a sa a fost asasinată, aud un „O, Doamne!” sau surprind o tresărire. Dumneavoastră nici n-ați clipit. — Și ți se pare uimitor? — Nu. — Ciudat? — Da. — Mă număr cumva printre suspecți în cazul acestor asasinate? — Nu, semnalmentele dumneavoastră nu corespund cu ale asasinului. — Ai nevoie de alibiuri suplimentare care să-mi confirme nevinovăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lopez, Duarte și Benavides. Juan Duarte e vărul lui Augie Duarte. Tu ai apărut în filme produse de Variety International. Duane Lindenaur îl șantaja pe Charles Hartshorn. De ce nu vrei să-mi clarifici toată situația? Loftis transpira. Mal surprinse o tresărire la cuvântul șantaj. — De trei ori în ’44 și o dată săptămâna trecută ai retras câte zece mii de dolari din contul tău bancar. Cine te șantajează? Omul era ud de transpirație. Buzz îi arătă scurt un pumn, dar Mal scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau Încercau să-și găsească scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
da seama orice prost. Toată lumea strigă pe aici, toți au de arătat ceva. Ai trecut fără să tresari pe lângă negustorii chinezi, dar ai ascultat cu atenție ce spuneau negustorii mongoli. - Proștii de aici n-au altă treabă decât să urmărească tresăririle unui străin? Călugărul nu păru supărat de Întrebarea obraznică. Dimpotrivă, fața i se lumină Într-un zâmbet. - Așadar, spuse el, se dovedește nu doar că știi mongola, dar și că sentimentul de teamă Îți e absolut necunoscut. Te afli la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sălbatici tâlhari din aceste locuri. Au jefuit o caravană care s-a aventurat spre Xi’an, au ucis toți negustorii, chiar și femeile și copiii. Acum se Îndreaptă spre Luoyang. Vor ajunge aici, poate la noapte. Ștefănel ascultă fără nici o tresărire. Se gândi că templul Shaolin ar putea fi o oprire de mare Însemnătate pentru el. Și că, poate, va putea desluși ceva din taina care leagă acel loc de clanul călugărilor Yamabushi și de apariția luptătorilor Ninja. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
despărțeau Imperiul Otoman de plaiurile molcome ale Moldovei, unde stăpânea, de optsprezece ani, un domnitor care biruise În toate Înfruntările. Ștefan. Aliat al Karamaniei, aliat al Oilor Albe conduse de Uzun Hassan, aliat al Veneției. Ștefănel reușise să-și ascundă tresărirea. Era pentru prima oară, după șaisprezece ani, că auzea din nou numele lui, același cu al domnitorului Moldovei. Ștefan. Templul Shaolin se dovedea a fi extrem de bine informat În tot ce Însemna lumea exterioară, indiferent de distanțe. Și, poate, traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu ai de căutat decât un singur om. Primul Cuceritor se opri din nou, cu privirea ațintită asupra lui Amir. Acesta asculta fără tresărire, deși tulburarea din sufletul lui creștea. - Descrierea acelui om nu o vei ști decât tu. Atât. Este european. Înalt cu aproape un cap peste tine. Umeri lați, trup subțire, dar puternic. De obicei e Îmbrăcat Într-un costum ciudat, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știa nimic despre ea. Pot să-ți spun un lucru pe care l-a aflat deja Întregul imperiu. Cei Patru Cuceritori au fost uciși. Ali se opri, curios să vadă efectul acestei vești asupra rănitului. Căpitanul nu-și putut stăpâni tresărirea. Privirile lui deveniră scormonitoare. Era cu putință? Era doar un joc Înainte de a fi dus În sala de tortură? - Nu de o armată, pe care Primul Cuceritor ar fi văzut-o, În clarviziunea lui, cu ani Înainte. Ci de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Au căzut Într-o cursă. Cosmin... Vocea Erinei se schimbase. Căpitanul simți, În adâncul ei, panica. Era aceeași panică pe care o simțea el, scurmându-i măruntaiele. Se Întâmpla ceva rău. - Cosmin... Acolo e Alexandru! Căpitanul nu-și putu stăpâni tresărirea. Străfulgerarea unei dureri Îi Înfioră umărul drept. Își dădu seama că voise, instinctiv, să scoată spada cu mâna dreaptă, dar nu putuse. - Acolo e Alexandru!! spuse din nou Erina, ducând mâna la gură. Se apără cu spada, lângă el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină sub uniformă. Apoi, tresărirea este domolită de un acces de mândrie. El, Wyndham, este egal ca putere cu orice maharajah. De sus, de la o fereastră, Pran urmărește cum cei doi Braddock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină sub uniformă. Apoi, tresărirea este domolită de un acces de mândrie. El, Wyndham, este egal ca putere cu orice maharajah. De sus, de la o fereastră, Pran urmărește cum cei doi Braddock sunt scoși din howdah în dreptul Porții Elefantului de la palat. Sunt așteptați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vorba, ghicind prin Întuneric gurile căscate ale ciracilor: „Și tot bun comandant era ăla care știa, la picătură, cât să le dea soldaților să bea. Dacă Înghițeau cât trebuie, li se ascuțeau mintea și privirile, mușchii se Întăreau și aveau tresăriri care Îi scoteau pe ostași din Încurcătură. S-a Întâmplat, Într-un rând, că, fără știrea mea, un soldat a băut, Înainte de atac, și rația unui camarad rănit. Tot plutonul a scăpat fără vreo zgârietură măcar, În afară de tâmpitu’ ăla, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel Îndelung și adânc păcătos că nu se lasă cu una cu două și nu-și primește moartea fără să-i azvârle În obraz cea de pe urmă batjocură. Dacă ai curiozitatea să afli dacă hoitul meu a avut acea ultimă tresărire de orgoliu, poți să-i Întrebi pe ăi de la morgă. În ciuda meseriei lor, autopsierii sunt În cea mai mare parte, oameni de treabă. Nu-ți povestesc acum când și În ce Împrejurări am putut să-i Întâlnesc pe câțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a spune ceva, Nobunaga i-l smucea în jos, lovindu-l de balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai venea. În sfârșit, chiar când respirația îi redevenise adâncă și regulată, dădu iarăși cuvertura la o parte și se ridică, cu o tresărire. — E cineva acolo? strigă el, spre odăile pajilor. Undeva, departe, se deschise o ușă glisantă. Pajul de gardă intră tăcut și se prosternă la podea. — Spune-i lui Matabei să vină imediat aici, ordonă Mitsuhide. Toți cei din apartamentele samurailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nori și a țipetelor din ceață, pe când privea neîntrerupt cerul, spre Nijo. Din când în când, ochii i se umpleau cu roșul norilor de dimineață, dar, spre cer, încă nu se înălțau flăcări sau fum. Nobunaga se trezi cu o tresărire, fără nici un motiv anume. După o noapte de somn bun, dimineața se scula singur. Încă din copilărie, întotdeauna se deșteptase în zori, oricât de târziu s-ar fi culcat. Se trezea - sau, mai bine zis, deși încă nu era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
organe în cealaltă. Mi s-a făcut un rău atunci de n-am putut mai bine de o săptămână să mănânc pipotă. Vrei să spui că și pentru așa ceva aveți cumpărători? îl șicană Kaan. Cuvintele aruncate de locotenent-gardian aduseră o tresărire nervoasă pe fața secundului. Kaan însă nu observă efectul celor spuse de el, iar replica veni destul de prompt: - Dacă nu ni s-ar cere, nu am mai duce așa ceva, spuse Darius. Fiecare cu propriile lui ciudățenii. Atât timp cât monstruleții de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
singur . Mă întorc să-l aștept pe bătrân...El încă șade în loc, cu ochii închiși și mâinile ușor întinse în față, cu palmele deschise, ca într-un extaz prelungit...În sfârșit, face ochi și îmi descoperă mutra întrebătoare. Cu o tresărire ca și cum ar fi fost surprins făcând ceva ne la locul lui, mi-a vorbit apoi cu calm și adâncă aducere aminte... În aceste câteva clipe petrecute aici mi-am adus aminte de vremea pe când, ucenic fiind, încă făceam ascultare la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se trezește în el conștiința civică și se simte pe sine mai degrabă, ca pe un “simplu cetățean”, decât ceea ce este de fapt și mai ales de drept, un “contribuabil”. Se întâmplă uneori, să aibă ca orice român neaoș vagi tresăriri de conștiință fiscală, dacă cineva îi cere mai mulți bani pentru casă, sau pentru mașină, dar, după ce se irită preț de câteva minute, țipând isteric în fața unei biete funcționare de la ghișeu, plătește și pleacă înjurând de mama focului. Ceea ce-i
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]