2,347 matches
-
Râpa Robilor, la Balta Brăilei la tăiat de stuf... Ne dezbină astăzi străinii pentru că nu mai avem oameni de conștiință și de demnitate, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste față de poporul din care s-au zămislit.... ... Domnitorii noștri plăteau tribut la Înalta Poartă ca niciodată, dar NICIODATĂ, să nu se ridice o moschee în țară. Dar relațiile erau atât de bune, încât când domnitorii noștri mergeau la Înalta Poartă, nu erau îngenunchiați și târâți, cum vedem în filmele de mare
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
obiective: renascentiștii, cu vârf de lance Mona Lisa - pe care nu puteam să o ratăm - apoi Grecia antică, cu țintă principală Venus din Millo și în drum spre ieșire, Egiptul antic. De altfel nu eram singurii care am adus un tribut snobismului, sălile cu Mona Lisa și Venus din Millo erau singurele supraaglomerate. Sfatul nr. 33 - Dacă intenționezi să vizitezi mai multe muzee, poți cumpăra, încă de la Versailles, bilete de 30 euro de persoană. Sunt valabile pentru Versailles și încă alte
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
cascadă, Te uită-n umbra celui care, nu poate ca să vadă. Să iei aminte dragă prieten, ascultă și privește, Te uită-atent la bobul care, în glie încolțește, În întuneric prinde viață, se-nalță către soare Și-apoi rodește-si dă tributul și-n tină iarăși moare. Toate acestea au o noimă, un rost și o menire, Este minunea creațiunii, un loc de poposire, De-aceea cumpănește astăzi, primește-n dar solia, Predă-te-ntreg lui Dumnezeu, căci El e Veșnicia. 18
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]
-
aceste patologii, „scheme atitudinale și comportamentale asimilate” de subconștientul colectiv comunică între ele, se susțin una pe alta, augumentându-se. Aceste patologii, așa cum spune autorul cărții, dacă ne-au ajutat să supraviețuim în istorie, și am supraviețuit târâș, grăpiș, plătind un tribut prea mare, ne-au făcut mult rău formându-ne (de-formându-ne) ca un popor slab, defensiv, laș, care și-a plecat capul în fața Stăpânitorilor, când ar fi putut să se unească, să se organizeze și să-i alunge pe dușmani. Puținele
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
cochetă Ea primește prima oară Membră o... analfabetă. Ne trezim la Timișoara, Când străinii, (dece oare?) Au venit să-ndemne țara Să se scoale în picioare. Având speranța alte-i sorți Dintr-un hotar în alt hotar Noi am plătit tribut cu morți Dar din păcate în zadar. Astăzi plânge iarăși țara Și ne plângem soarta toți C-am pierdut la Timișoara Și-am fost cotropiț de...hoți. Emil Șușnea Dec 2005 *) Soldații invalizi purtau pe brațul stâng aproape de umăr un
LECŢIA DE ISTORIE 1 de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377507_a_378836]
-
Zidit-a Dumnezeu fecioară Și a numit-o primăvară. Strângând lumina-n cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer
ANOTIMPUL BUCURIEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377611_a_378940]
-
-ndepărtat, căci nu durerea trupului era cea care al Său duh îl tulbura. Nu concepea ca om ca Cel etern să intre pentru-o clipă în infern, ca Cel făr’ de sfârșit și început să dea prin moartea Sa vieții tribut .Dar Dumnezeu în trupu-i a învins și-o dulce bucurie L-a cuprins, nu-i mai păsa de-al suferinței chin și-nțelegea că sfântul Său destin a fost menit să spele-n suferinți primul păcat al primilor părinți, prin
CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378483_a_379812]
-
de țară, / de Istorie, / l-au cam dat afară, / din literatură, / și pe Sadoveanu. Poetul avertizează, în același poem, asupra răzbunării timpului, a istoriei care nu iartă și care, se știe, se întoarce la anumite perioade de timp, să ia tributul marilor greșeli: „ Cei care-și permit / ca pe-acești titani să-i nege/ nu fac nici doi bani, că n-au nici o lege. Viitorul însă se va răzbuna / si pe acești nepricepuți, /de mult vestejiți; / toți îi vor uita / și
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
micuța și de bunicii care se odihneau, au avut prilejul, în sfârșit să discute despre ele. — Ești fericită, Delia! Mă bucur nespus pentru tine! În sfârșit ești mămică! Știu ce mult ți-ai dorit asta! — A trebuit să plătesc un tribut greu cu pierderea primului copil și atât de nejustificat! — Da, am fost îngrozită când am aflat. Dana pleca fruntea lăsând un dureros suspin. Da, cred că suferință ta a fost imensă! Îmi pare atât de rău, Delia pentru faptul că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
crunt,pântecul ce îl găzduia,și atunci a înțeles pentru prima dată că,trebuiau să plece,să dezerteze,să...fugă de Moarte.Își luă copilul de mână,desculțe,și porniră înspre Deltă.Era singurul loc în care foamea nu cerea tribut nimănui! ...-Nu mai pot mamă,scâncea mama,agățată de poalele bunei!Mai e mult? Unde mergem? Deodată șuieră lung un tren!A fost sunetul cu care S-au născut a doua oară.Atunci buna i-a zâmbit mamei și a
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
Să tremure târziu în noapte Cu-a toamnei desfrunzire așternut. Când galbene-gutui sunt coapte, Din crizanteme albe-am renăscut. Să îmi îmbraci trupul cu șoapte, Prizonier rebel într-un sărut. Uitări de pâclă, toate-s apte Iubirii să închine azi tribut, Când ploi de frunze nasc alt început, Luceafăr blând din miazănoapte Să îmi îmbraci trupul cu șoapte. Referință Bibliografică: Rondelul dorinței / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
RONDELUL DORINŢEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381945_a_383274]
-
-n care credeau părinții, Unde ni-s sărbătorile cu-a Domnului cinstire? Depărtarea de Dumnezeu și Legea Sa divină Ne conduce ca pe orbi la izvorul otravit Ne pregătește pieirea lentă, fără vină, N-a fost de ajuns era atee, tributul plătit? Iar tu, copile drag, așează-te, ascultă ce spun Pregătește-te de viitor și cu majuscule scrie Alegând calea adevărului, ca omul bun, Scrie în inimă, cu slove de lumină, pe vecie! Treziți-vă toți cei care iubiți acest
TREZIŢI-VĂ! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381965_a_383294]
-
Acasa > Versuri > Visare > TRIBUT Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și
TRIBUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380368_a_381697]
-
iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Referință Bibliografică: Tribut / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2204, Anul VII, 12 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TRIBUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380368_a_381697]
-
Limbă, graiului zidit-am, Din osul, ce se-nalță-n Cer, Și inima pe cruce răstignit-am, Doar versul să se verse în obol de fier. Noi, lacrima muncitei inocențe, În jug, am coborât-o în tăcere, Și am plătit, tributului, durere, Salvând o limbă pusă în absență. Aratului pământ, i-am semănat, Nu promisiuni, ci seminții divine, Și-am proclamat durerea, ca pe-o pâine, Ce Dumnezeu a împărțit-o, lângă Ghenizaret. Nu vrem tăceri, printre angoase, Nu vrem tăceri
ÎN LUPTĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379361_a_380690]
-
încuibă duioșie, respect, admirație, sentimentul datoriei. În ceea ce privește romanele de până acum, acea dragoste adâncă și nemăr¬gi¬nită o reprezintă pentru prozator neamul Roșienilor, strămoșii bo¬ieri din care se trăgea mama sa, Ecaterina. La braț cu Andromeda este un tribut pe care domnul Țene îl închină celui pe care îl consideră ma¬gistrul său pe tărâm literar, Gib I. Mihăescu. Drăgășenean ca și marele scriitor interbelic, Al Florin Țene s-a născut la șapte ani după trecerea în lumea umbrelor
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
cu-nfiorare.... XXIII. CER DREPTUL LA IUBIRE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015. Jucăm pe scena vieții controversate roluri, Sub măști, în ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești. Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
sunt și că te am. Cer dreptul la iubire instanțelor supreme, Recursul este simplu: să abrogați ... Citește mai mult Jucăm pe scena vieții controversate roluri,Sub măști, în ore mute, reinventăm povești.Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri,Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești.Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri,Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive.Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturiDe-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse,Din temeri
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Evul Mediu, că echipajele corăbiilor erau decimate de scorbut și că începutul perioadei moderne a fost la cheremul tuberculozei. Asta nu înseamnă nicidecum că lepra a fost în întregime stârpită, că malaria nu-și ia chiar în zilele noastre consistentul tribut anual în vieți omenești și că ciuma, holera sau tuberculoza au fost puse cu botul pe labe pentru totdeauna. Nu, ele n-au fost desființate, ci doar învinse prin noile metode de îngrijire și tratare a suferinzilor (îndeosebi cu ajutorul antibioticelor
BOLILE INCURABILE ALE OMENIRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381029_a_382358]
-
țineau morțiș să aducă un ultim omagiu „părintelui națiunii, simbol al Revoluției și al Rusiei”, astfel că, prin infernala fraternizare dintre modernism și păgânismul antic, el ia cu sine peste patru sute de vieți pierdute în îmbulzeală! N-a fost ultimul tribut perceput de cumplitul făuritor al stalinocrației. Atât în fosta Uniune Sovietică cât și în sateliții ei, îndeosebi în România boșevizată și dată de el pe mâna torționarilor mari și mici, vor mai trece câțiva ani până când lentul proces al destalinizării
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
ani când la lumină am avut și eu acces. De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn, Era singura fereastră spre izvorul neștiut. N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar învățăturii sale, îi plătesc și azi tribut. Telefon avea primarul la Consiliul Popular Și primeai bunăvoința de-a te folosi de el, Doar la cazuri de urgență, câteodată nici măcar, De n-aveai în traistă ouă, sau vreun kil de tulburel. Era greu, e greu și-acum, însă
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ani când la lumină am avut și eu acces.De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn,Era singura fereastră spre izvorul neștiut.N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar învățăturii sale, îi plătesc și azi tribut.Telefon avea primarul la Consiliul Popularși primeai bunăvoința de-a te folosi de el,Doar la cazuri de urgență, câteodată nici măcar,De n-aveai în traistă ouă, sau vreun kil de tulburel.Era greu, e greu și-acum, însă nimeni
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Citește mai mult Zâmbește, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
moartea iubitului sau iminenta moarte a mamei, (“Întoarcerea”, respectiv “O vizită la spital”), eșecul unei iubiri nemărturisite la timp (“ Ultima toamna”), o iubire trădată (“Dincolo de prag, ea”), tradegidia de a pierde pe cineva drag în atentatul terorist de la Madrid, ca tribut plătit aderării României la lumea europenizată, globalizată (“Zi fatidică”) etc. Ajuns la titlul “Meditații între zidurile mănăstirii”, mi-am zis că, poate nu fără noimă, autoarea a inserat în volum și o meditație într-un spațiu monastic, care să-i
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește
ZÂMBEȘTE IUBITO de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380955_a_382284]