158,017 matches
-
două ori de trei ori de atâtea ori până când îi venea amețeală tot uitându-se așa în oglindă a observat că-i crește părul pe pubis Acum chiar că-i scriu o scrisoare, una adevărată pe care să i-o trimit prin poștă cu timbru, ștampilă și tot dichisul. Mă duc cu ea la oficiul poștal, s-o înmânez funcționarei de la ghișeu care s-o stampileze sub ochii mei. N-o pun la cutia poștală din coltul străzii, pentru că nu sunt
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
momentul să o urmezi. Trebuie! - Pentru care motiv? - Cetatea se află în proprietatea mea. Îi arătă actele doveditoare. Negrescu observă că erau autentice. Deocamdată, nu mai era nimic de făcut. Operațiunea lui și-o însușise generalul de arme, același care trimisese cuplul dictatorial în fața plutonului de execuție. Încă o dată, triumfa abilitatea lui. - În sfârșit, ai investit banii tiranului în ceva trainic!, exclamă cu amărăciune etnologul. - Durabil, e cuvântul potrivit, îl corectă Stănchescu. Albin Negrescu realiza că principalul complotist al revoluției, împiciorogat
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
că ar fi fost transportate în nu știu câte zeci de vagoane și ascunse la București, mai înainte că regimul Ceaușescu să devină istorie. I-am adus pe amândoi la domnul Guta și-am râs împreună pe seama lor. Nu știam cine-i trimisese și în numele cui vorbeau, dar, daca i-ai fi luat în serios, puteai să crezi că dispuneau de averile lui Rockefeler, atât erau de generoși cu promisiunile lor de răsplată. N-am putut să le fiu de niciun fobs, decât
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
El se-ncapafana să ceară alegeri cu adevarat libere, si nu repetarea mascaradei din ’46. Contaminați de exemplul sau, chiar și mulți dintre cei care purtaseră la piept, până nu de mult, carnetul roșu de partid se alăturaseră celor ce-i trimiteau acasă pe „emanați“. El, Seniorul, era „boșorogul fără dinți“ care cutezase să i se opună pe fața lui lliescu. Strânsă cu ușa, puterea reacționase printr-o contra-manifestatie, data în grija lui Ioska, pistolarul din zilele lui decembrie de pe balconul și
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
speranțe deșarte și oferindu-i astfel pe tavă plutoanelor de execuție. I-am povestit cum ei înșiși, americanii, împreună cu aliafii occidentali, parașutaseră din când în când pe terirtoriul țării tineri curajoși recrutări din exilul românesc, nespunându-le însă că-i trimit de fapt în misiuni sinucigașe, fără alt rost decât acela de-a se juca de-a hoții și vardiștii cu foștii aliafi din războiul eel mare. I-am povestit, în aspectele lor esenfiale, chiar si copilăria Și tinerețea mea, cănd
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
trepte curtea celor mici, un elev dintre cei mari mă cheamă și, arătându-mi mădularul în erecție, îmi cere să-l masturbez. Era fiul unui pastor protestant și el însuși protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită un volum de poeme bigote (s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de mai sus - deloc
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
îmi cere să-l masturbez. Era fiul unui pastor protestant și el însuși protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită un volum de poeme bigote (s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de mai sus - deloc nemotivat în opțiune. Rând alb, acum, neapărat un rând alb, marcând trecerea la cu totul altceva... Un
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
e tocmai sudul, adică de ce tocmai invers, adică acum te-ai înșelat cel mai mult. puteai să arăți în orice parte, doar spre sud nu ar fi trebuit. și kirilă credea că a întrebat asta să știe unde să-și trimită sufletul. la 93 trebuie să știi mereu unde e nordul, trebuie să știi unde să-ți trimiți sufletul. și bunicu: am crezut că acolo este nordul și arăta mereu spre sud și kirilă: nu, bunicule, nu acolo, ci exact în
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
arăți în orice parte, doar spre sud nu ar fi trebuit. și kirilă credea că a întrebat asta să știe unde să-și trimită sufletul. la 93 trebuie să știi mereu unde e nordul, trebuie să știi unde să-ți trimiți sufletul. și bunicu: am crezut că acolo este nordul și arăta mereu spre sud și kirilă: nu, bunicule, nu acolo, ci exact în partea cealaltă. apoi tatăl kirilă a obosit și a zis că pleacă. te las singur, kirilă. e
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
de mai sus. Cerbul, la vremea respectivă, ar fi avut vreo 48 de ani. întîmplarea, în ciuda datărilor precise, emană un vag parfum folcloric, gestul Iosefinei părînd inspirat de acela al unei prințese din evul de mijloc. Tot într-acolo ne trimite și Caragiale prin balada intitulată Grația domniței, povestea unei vînători princiare care culminează memorabil și elocvent: Tînăra domniță a încălecat; Pentru prima oară merge la vînat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vîneze ciute, cerbi cu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
dovedi inutile: spre dezamăgirea înfocatului vînător, în Algeria nu mai există lei. Singurul care nimerește în bătaia puștii sale este un leu domesticit și orb, pentru uciderea căruia va plăti o amendă substanțială. Ce-are a face? Pielea bietului leu, trimisă prin poștă la Tarascon, îi asigură expeditorului o întoarcere triumfală. Aclamat de întreaga populație a orașului, eroul se îndreaptă liniștit spre casă, începînd chiar din mers povestea marilor lui întîmplări: "- închipuiți-vă într-o seară, în plină Sahara..." Lanțul narativ
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi orizontul? Sufletele când
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
ceușescu. Ai învățat pe urmă să mergi. Ai făcut câțiva pași în direcția mea arătându-mi că ai o pauză între vene și o așchie de metal în femur. Moartea ta era ascunsă acolo. Pe atunci nu vorbeam niciodată. îmi trimiteai doar desenele tale pline de fluturi și de pisici. O singură dată ai făcut, cu linii stângace, un sex de băiat. Afară erau scene de muncă. Buldozere. Macarale. Iar sângele meu flutura deasupra șantierelor ca un steag negru, căci eram
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
firmei Bayer în Ardeal, la Auschwitz el a urmat defetistului (îndoitului de victoria nazistă) Krömer, între 12.2.1944-18.1.1945, urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la moarte, în contumacie, la Cluj, în 1947, Capesius ajunge
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Posteritatea trebuie să știe totul cât mai exact cu putință.") Va fi închis timp de nouă ani. În 1964, aflat de șapte ani în celulă, spune că e citat într-o piesă de teatru de Weiss, unde era acuzat că trimisese la gazare 1200 de copii. Procurorul Klüger, în 1965, îl numește "monstru" cinic și demonic. Ca aproape toți vinovații, niciodată Capesius nu se recunoaște vinovat. Neagă toate învinuirile, începând cu aceea de a alege bolnavii pentru moarte: "nu am participat
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
cu atît mai de mirare cu cît cele trei elemente care compun personalitatea sa artistică amintite la începutul acestui articol (faptul că aparține „sexului slab”, că este bolnavă și că este româncă, adică aparține unei zone cumva marginale) ar putea trimite cu gîndul spre un model intelectual în spiritul tendinței politically correct din viața culturală americană. Departe de Angela Marinescu o astfel de perspectivă, atitudinile ei polemice vizîndu-i tocmai pe membrii Grupului pentru Dialog Social și ideile lor globaliste, pro-atlantiste. Dacă
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
ștergem din scripte și din memorie ca și cum nu ar fi și niște repere de cultură. Ce să mai vorbim despre distrugerile fizice? Mai există Calea Văcărești? Doar pe coperta cărții lui I. Peltz. Numele a dispărut cu stradă cu tot, trimisă în neant de buldozerele lui Ceaușescu. Fizic, Parcul Ioanid mai există, dar numele, doar pe coperta cărții lui Horasangian. Ce vine la rând? Poate Grădina Icoanei, poate Cișmigiul. Își pierde Bucureștiul identitatea culturală? Ei și! Au schimbat comuniștii numele vechi
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
că iepurele tocmai a murit. O medicinistă din Seul care se blochează, peste noapte, în sala de disecție este găsită moartă în dimineața următoare. Flamingii de plastic care decorează gazonul unei bătrâne familii din Vermont pleacă în lume, însă le trimit stăpânilor lor vederi de pretutindeni unde ajung. În mod inexplicabil, creierul unei studente din Thailanda se transformă într-o bucată de brânză cu viermi. Noaptea târziu, o femeie care se întoarce acasă cu mașina se simte urmărită, dar, apoi, află
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
Hei!...) Din nefericire, n-a fost să fie. Doar d-l Theodor Stolojan se pare că a reușit să organizeze pe bază de... arcan o șezătoare electorală la Roman, iar la “Hora...” din centrul Focșaniului D-l Adrian Năstase a trimis un singur “sol de pace”, respectiv pe unul dintre cei mai viteji oșteni din Guvern pentru a salva onoarea marii și eșuatei migrațiuni politico-electorale... -Așa ne trebuie!, zice Haralampy, că ne tot unim, dar suntem dezbinați de parcă am fost îmbăiați
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
români din Bucovina aflată sub administrație ucrainiană. Ne bucură lipsa exceselor, mai ales naționaliste ori localiste, date fiind dificultățile de afirmare a identității noastre în fostele provincii Bucovina de Nord și Basarabia. Le rămînem îndatorați colegilor noștri dacă ne vor trimite în continuare revista. * Dl Agopian se preface - vulpoi bătrîn! - că n-a înțeles răspunsul Cronicarului la observația d-sale cum că R.L. nu publică pe oricine: era vorba de scriitori adevărați, nu de... oricine. În lista de „interziși” pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
în cazul volumului meu de eseuri, Platon pe Internet (unde s-a izbutit performanța, unică, după știința mea, a greșirii numelui autorului pe chiar coperta cărții), scos în același timp cu romanul lui Dan Stanca, nu s-a jenat să trimită în librării (vorba vine, de fapt, din nou ca în cazul cărții mele, nu am prea văzut romanul lui Dan Stanca) un cvasi-rebut editorial. Rebut al cărui principal cumpărător devine pînă la urmă chiar autorul, fie și din jena de
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
să-și tîrască prestigiul în noroi. Știu că există, mai ales în localități din provincie, judecători care interpretează legea după cum li se șoptește sau după cum le pică lor mai bine. E chiar atît de complicat ca asemenea judecători să fie trimiși la plimbare? Sau e un capăt de țară dacă magistraților asupra cărora se exercită presiuni de tot soiul li s-ar acorda protecție? Nu cred că trebuie să plecăm de la premisa că acești oameni sînt alcătuiți dintr-o plămadă specială
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
sugestia că exemplarul camarad „a făcut-o”. Tot ce se întâmplă după conturarea suspiciunii că nefericitul casier are o lipsă importantă în gestiune este interpretat ca dovadă peremptorie a vinovăției sale: Anghelache nu ajunge acasă până târziu după miezul nopții, trimite vorbă familiei că va lipsi de la domiciliu până dimineața, nu este de găsit nicăieri în localurile familiare grupului, nu vine la birou toată ziua următoare, în fine, dar nu în ultimul rând, sinuciderea. Cu atât mai de neînțeles - stupefiantă și
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
fi-r-ar mama ei a...? Adică pe tine nu te inervează? D-apoi pe edilii? Adică, de ce nu ninge, domnule, la jumătatea lui noiembrie sau măcar pe la începutul lui decembrie? Da’ măcar să știm... De unde! Există acolo - nu știu unde - un tip care-și trimite informatorii și află că toate declarațiile au fost fanfaron... Poftim? Am priceput!... După ce află totul, dă comanda moțească: “Noa, amu! Privește la jurnalele tv: începe fulguiala din cer și buimăceala de pe pământ: s-a spart un rulment, e în comă
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
roman românesc care să asimileze ceea ce îi oferă, din belșug, și în plan social și în plan psihologic, comunismul și postcomunismul. Nu a existat acea explozie, acea efervescență culturală pe care o așteptam. “Zis și făcut: nu s-a mai trimis delegația la Constantinopol...” - Care a fost cel mai radical contact pe care l-ați avut cu îngrădirile ideologice impuse de regimul comunist ? - Eram student, în 1966, colaboram la revista “Viața studențească” și le-am dat ideea, fiindcă se apropia 24
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]