12,312 matches
-
grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame Bovary! C^est moi!a" Într-un scurt intermezzo - aproape liric - (Tristețea jurnalului), Alexandru Călinescu îl urmărește pe Roland Barthes rătăcind pe străzile Parisului. Prin intermediul paginilor de jurnal cuprinse în volumul Incidents (Seuil, 1987), Al. Călinescu recompune imaginea unui Barthes dezabuzat, apatic, căutând și totodată fugind de singurătate, într-un Paris filtrat
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
plac, dar care, ciudat, se grăbesc să ți se șteargă (sau să o șteargă) din memorie. Există filme cărora, la fel de ciudat, timpul le consolidează locul în memorie, le amplifica importantă. Din Îngeri căzuți nu uiți o stare (un amestec de tristețe disperată și de umor grațios), nu uiți fragmente de emoție, nu uiți o imagine dintr-un spital, cu o fată citînd, lîngă patul unei necunoscute în comă, fragmente din propriul ei jurnal, ca o rechemare la viață, nu uiți vizită
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
sfătuiți să plecăm. În avion, aveam același sentiment cu care venisem - sentimentul că plec de acasă, ca să mă întorc acasă (la Gallese, în a doua patrie), cu deosebire că la întoarcere, bucuria reîntîlnirii cu țara se preschimbase într-o adîncă tristețe. - Dupa ^89, relațiile dumneavoastră cu autoritățile române, cu Ambasada, s-au schimbat? - M-am întîlnit cu Iliescu la Ambasada română din Romă, în ianuarie ^91. Mă dusesem să-l contest. Era prima lui vizită în Occident, după revoluție. Am citit
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
dorm aici somnul de veci mari scriitori, pictori și sculptori, muzicieni și politicieni ai Franței sau ai lumii, precum: Balzac, Alfred de Musset, A. Daudet, Oscar Wilde, Proust, Molière și La Fontaine, G. Bizeț, Chopin, Rossini, Charpentier și alții. Cu tristețe și stupoare am constatat că pe harta de la poarta cimitirului, unde sunt indicate pozițiile monumentelor, nu figurează Enescu la litera E. Am pornit pe ălei cu dorința de a-l găsi pentru a-mi desăvârși astfel misiunea mea culturală în
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
bizar, ca să nu zicem ămpotriva naturii culturii, ca un dr. ing. incapabil să se exprime corect an propria să limba, precedat de diverși semidocți sau patrioți grăbiți poate declara drept antipatriotic un manual de istorie? Bizareria se metamorfozează an curată tristețe când alți aleși, câteva zeci, ai neamului se lasă tarați de prestigiul cultural al inițiatorului moțiunii (dr. ing.) și nu văd semne de flagrantă incultura elementară an textul moțiunii sub care au semnat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
ceea ce i se ăntămplă după presupune o mortificare senina și autoasumată din partea personajului. Complexitatea acestui volum nu provine, cu siguranta, din simplă cronologie a povestirilor, ci ea ține de temperamentul lui Cehov. Un temperament exploziv, puternic, cu irepresibile accese de tristețe an față micilor tragedii ale vieții. A.P. Cehov - Opere, vol. 5, traduceri de Otilia Cazimir și Nicolae Gumă, Anda Boldur, Stefana Velisar-Teodoreanu, Tia Mureș și Tatiana Panaitescu, Nina Grigorescu, ediție ăngrijită, repere de istorie literară și note de Sorina Bălănescu
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
evoluției scenice ămplinite spectaculos; iar aceasta an baza unei construcții coerențe, grandios structurate, a rolului titular; subtilitățile timbrale ale glasului dau adâncime și relief uman unui personaj, unui rol ce devine credibil doar datorită virtuților artistului performer. Alte aniversări... cu tristeți, cu regrete, cu ămpărtite bucurii, a fost ăntâmpinat concertul dedicat - la Uniunea Compozitorilor, la Palatul Cantacuzino - memoriei compozitorului Anatol Vieru. Ne bucurăm că nu este uitat, că se constituie ăntr-o permanentă a vieții noastre de concert. Suntem an continuare ăndurerati
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la Africa și un sclav nostalgic nu mai era bun pentru munca în plantație și trebuia omorât înainte ca tristețea sa să nu contamineze pe ceilalți.” La editură văd că deodată, o mulțime de lume se așează în șir de așteptare. Se organizează grupuri de câte douăzeci de persoane care vor trece să ia autografe de la Dany, care parcă a
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi se spune/ că el a bătut de mult/ și doar eu n-am auzit/ cum șerpește au sunat clopotele/ pentru cei aidoma mie/ la marginea universului rămași ănghetati/ an tristețe și bâlci" (Casă). Prin exaltare, se ajunge la o virtuozitate a expresiei uratului: "cârja de pește e falsă,/ ruginit, cercul rostogolit/ ămi strânge tâmplele că un cor de bocitoare? (Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ultimului deceniu al creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de a le urmări tîlcul mai ales cele africane sau coreene, fără doar și poate datorită diferențelor culturale. Cel mai aproape m-am simțit de cele indiene, pe de-o parte, pentru frumusețea lor uluitoare, pentru acel straniu amestec de tristețe și ironie, precum și de cele hasidice, pentru umorul lor cînd cinic, cînd senin și copilăros. Lipsesc din cartea lui Carrière pildele religioase creștine, autorul explicîndu-ne că le-a omis pentru că ele sînt prea cunoscute unui public occidental, dar mai ales
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
destinele unor indivizi și ale unor familii, sînt de-ajuns acestea pentru a se declanșa în noi compătimirea. Nu mai e nevoie de altceva: poate doar de o tehnică abila a expunerii și suspansului, de frumusețea unui chip cuprins de tristețe, de splendoarea unui peisaj. În melodrama, arta n-are loc. I se substituie umanul direct, pur, nesofisticat. Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
se înfățișează însă drept cel mai relevant. El trasează profilul unui intelectual sensibil și introspectiv, fremătînd de afecte, în două faze net diferențiate. Prima, intitulată de editori Onoarea și aparențele, surprinde stările de spirit exaltate, dinaintea căsătoriei, cealaltă, purtînd titlul Tristeți crepusculare, oglindește căsătoria și mai cu seamă perioadă de după divorț, exilul ex-sotiei, tribulațiile scriitorului rămas captiv în mediul totalitar, care n-a pregetat a-i face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
utilă, căci mai și mânca, la o adică, un creion) și desenele imaginate: „desenele ei par fragmente desprinse din vise”. Totodată, prietenia cu elefanții - bătrâna Stella și puiul Ruby, îl ajută să evolueze artistic. E aici și o lecție despre tristețe, care nu e totdeauna ceva nesuferit. Uneori e doar un gard peste care trebuie trecut; provoacă amintirile, ca apa care face să se vadă strălucitorul pietriș. Abia după ce Ruby, elefăntița capturată în junglă, a apărut printre „artiștii” de la mall, au
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
ani mai înainte la Gabriele D’Annunzio. Și de data aceasta pastele erau excelente, condimentate cu roșii din conservele Pancaldi de atunci, a căror existență îmi era total necunoscută. Cu toate acestea le-am mîncat nu fără o undă de tristețe. Din pricina datoriilor, Maestrul emigrase în Franța; nici o revistă importantă nu-mi acceptase vreo poezie, nici un editor nu voia să-mi publice, nici măcar contra cost, „prima mea carte de versuri”. Șapte ani. Nu erau mulți, dar pe vremea aceea așa mi
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
care se duc, ultimele obligații, soții ispitite, o clipă, să calce strâmb, dar rămânând, ce credeați?, lângă soții lor care le cumpără TV cu circuite integrate. Figuri care țin, poate, de o lume trecută, dar care trag după ele o tristețe, o amărăciune pentru care nimeni nu-i de condamnat, o dorință de libertate și-o rușine că s-au gândit care au ceva generic feminin. Datate ca inventar de profesii, de situații, de ambiții, prozele scurte din Somnul de după naștere
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre-al morții căpătâi. Fereastra se curbase sub legănarea ta E o tristețe ce-mi inundă chipul, și doar greierii coborau pe poteci, se duse mâine dincolo de ieri, ascultând pietrele cu șoapte de nisip nici tu nu mă mai prinzi într-o privire, răsfoit prin ceaslovul ierbii. nici tu nu mă mai mori
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
acesta spune: „...dacă Domnul mă va cerceta pentru păcatele mele, Îl voi cerceta și eu pentru iertarea sa”. Ceea ce auzind, îngerii uită să-și cânte cântecele de slavă, pentru că, de bucurie, plâng. Nu observasem: în grădina Ghetsimani apostolii adorm „de tristețe”. Ce frumos! Iisus n-ar mai fi trebuit să le reproșeze, poate, că nu l-au vegheat. Îmi amintesc o secvență din trecutul meu de spectator fotbalistic televizual. La Londra, într-un meci în care încasa fără vină multe goluri
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
casa copilăriei noastre nu mai este cea care ne ascundea comorile și tainele, și tatăl moare fără să ne fi transmis cuvinte poate fundamentale, și când înțelegem asta nu mai e printre noi și nu mai putem să-i alinăm tristețile de demult și vechile nepotriviri; și pentru că satul s-a transformat, și școala unde am învățat să citim nu mai are planșele acelea care ne făceau să visăm, iar circului i-a luat locul televiziunea, și au dispărut flașnetele, și
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
circului i-a luat locul televiziunea, și au dispărut flașnetele, și piața copilăriei este ridicol de mică atunci când revenim acolo. Oh, frate drag! - și-a spus cu cuvinte pline de emfază, spre a-și ironiza cu pudoare față de el însuși tristețea -, măcar tu ai încercat ceea ce eu n-am avut niciodată puterea să fac, ceea ce în cazul meu n-a trecut în veci de stadiul de proiect abulic, tu care te-ai străduit să obții acel ceva la care ajunge negrul
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu există poezie festivă, a spus cineva, căci poate numai despre timp și despre ireparabil se poate da mărturie. Și s-a mai spus odată (dar
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
baciene. Ca și în alte poeme, în desface încheieturile/ până la lacrimi ” înțelepciune și găsește prilej de emoții „Lieduri”, George Baciu se bazează pe (strofa e.). Nu știu ce înțeleg cititorii, dar poetice și de meditație: „Dincolo de aforisme lirice, originale cugetări eu remarc tristețea poetului că argument e viața, singura întâmplare exprimate într-o formă concisă și „PREZENTUL” nu se poate mândri cu neașteptată ce ne tastează biografia expresivă, cuprinzând adevăruri morale realizări, ci rămâne sărac în „fapte” și într-un e-mail cu pretenții
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
în care-și ținea pachețelul și vesta portocalie, de fiecare dată când pornea la lucru spre gară, unde avea de curățat cu măturoiul peroanele și scările, vedeam în ochii lui un fel de umbră de melancolie, sau nedumerire amestecată cu tristețe, întrucât de câteva săptămâni nu mai stătea deasupra planșetei imense cu planuri ale navelor, nu mai trasa pe calc linii complicate, nu-și mai nota observațiile, cifrele, radicalii și parantezele pătrate, ci doar dădea din măturoiul negru, adunând pe fărașul
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
ai putea s-o lași mai moale măcar cu băutura!». Nu mai pot, Ago, am încercat și e ca și cum cineva miar apăsa o pernă pe față și m-ar invita după aia să respir»”. Cu același amestec de umor și tristețe afectuoasă, Ștefan Agopian se gândește, spre finalul evocării, că „n-ar fi rău” să facă o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult mai interesante decât calitățile lor”. Peste tot
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
structurile cu zece etaje, e o minune. Revelația legăturii dintre pământul care rodește și poezie. Pentru un timp. Cât lumea nouă nu intră, cu violență, în coconul în care se apăraseră, naiv, eroic, de lumea veche. Orice miracol are, cu tristețe, un sfârșit. Pentru Gabriel Liiceanu, casa care-l aduce, tot cvasi-miraculos, în cartierul copilăriei, de care refuzase, tot timpul, să se desprindă, e în chip necesar legată de oameni. De prieteni, de marii dispăruți, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, transplantați
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]