1,332 matches
-
ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi echivalat cu o autoacuzație. La fiecare interogatoriu când, după părerea lui, mă făcuse șah mat anchetatorul îmi spunea triumfător: „Vezi, iată că lucrurile se leagă“. Avea dreptate fără să știe, căci, în fapt, habar n-avea cât de multe chiar se legau și uneau în capul meu împotriva sa. Până și simplul fapt că el ședea la un birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e, în viziunea lui, unul dintre marile izvoare de noblețe ale omenescului, fericirea ca și suferința se sublimează într-o euforie a înălțării interioare. Convingătoare rămâne depășirea istoriei imediate (cu gesturi uneori teatral compuse), într-un imn al vitalității impetuoase, triumfătoare. Mai mult decât dragostea, în centrul acestei poezii e o voință de dragoste, un cult al ei ca forță vitală, ca Idee (Chemare, Din depărtare, Noapte). Versurile lui C. se susțin prin această undă amplă, tonică, a încrederii în viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
a sincerității etc. La apariția în volum, forța de impact a textului a fost însă considerabil redusă de inexistența unor capitole confesive; singure, ideile, lipsite de suportul emoțional și pur subiectiv, explodau cam fără țintă. Expresie, oarecum, a unei înfrângeri triumfătoare (pentru că Jurnalul lui A. poartă, fără îndoială, masca eșecului), cartea din 1989 rămâne o pată de culoare în peisajul criticii literare din epocă. SCRIERI: Însemnări despre proză, București, 1966; Proza poeților, București, 1969; „A urî”... „A iubi”. Puncte de reper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
una dintre figurile ordinii dereglementate, emoționale, hiperindividualiste a fazeiIII. Orice ar fi, în mod paradoxal, omului îi place „s-o facă pe copilul” atunci când devine integral responsabil de lumea sa. Până la urmă, retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
faptul că permit indivizilor să-și construiască în mod autonom propriul lor spațiu-timp. Este momentul hiperindividualizării utilizării bunurilor de consum, al decalării ritmurilor în interiorul familiei, al desincronizării activităților cotidiene și a orarelor. Pe drapelele sale, societatea de hiperconsum poate înscrie triumfător: „Fiecăruia obiectele sale, fiecăruia obiceiurile sale, fiecăruia propriul său ritm de viață”. Această formidabilă amploare a individualismului este înregistrată frontal în toate sferele consumului. Evoluția comportamentelor alimentare e aici deosebit de elocventă. În timp ce oferta este tot mai variată și mai exotică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu esențialul, efemerul cu durabilul 36. A trecut vremea consumatorului individualist, a venit cea a consumatorului „expert” și responsabil. Să ne fie clar: chiar și atunci când sunt corecte și precise, descrierile acestui neoconsumator nu reușesc să acrediteze ideea depășirii „individualismului triumfător”. Interpretarea care asimilează individualismul cu ostentația Eului și cu dorința de a nu fi confundat cu ceilalți este prea reductivă. Logica individului trece dincolo de pasiunile egotiste, ea se caracterizează prin eliberarea comportamentului personal de încadrările limitative ale colectivului și prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității minimale ori a ecologiei? Controlul brandingului asupra culturii? Suntem departe de asta, publicitatea nu exaltă decât ceea ce e acceptat prin consens 23. Cu cât comunicarea se vrea mai creativă și mai societală, cu atât pune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
imagine răsturnată a moravurilor sociale și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de orgiastico-extatică, logica triumfătoare este aceea a timpului individualist al divertismentului-consum. Individualizare nu înseamnă izolare și nici măcar retragere din comunitate, hiperconsumatorul căutând permanent „baia de mulțime”, ambianța festivă a marilor spectacole, plăcerile live din discoteci, de pe străzile comerciale, din restaurante și din locurile la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ofertei. Ironia timpului: cu cât valorile sensibile sunt mai preamărite, cu atât suntem martorii unui dezmăț al digitalului, al vitezei și al instantaneității. În faza III, bunăstarea se edifică sub semnul sintezei hipermoderne a logicilor cantitative și a logicilor hiperbolice triumfătoare. Designul polisenzorialtc " Designul polisenzorial" Universul obiectelor și al formelor ilustrează, la rându-i, aceeași nouă vârstă a bunăstării. A trecut vremea când futuriștii vedeau în mașini și în automobil „nașterea Centaurului”. Astăzi, mărcile de automobil sunt mai discrete în privința vitezei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
unul pe celălalt. Cultura erotică din perioada hipermodernă e caracterizată nu atât de îndemnul la performanță, cât de un ideal de reciprocitate hedonistă dublat de un model de comunicare interpersonală. Formidabilul succes al Viagrei este prezentat adesea drept semnul ideologiei triumfătoare a lui Superman, adept al dopajului generalizat. Dar această explicație rămâne foarte parțială, mica pilulă albastră funcționând pentru marea majoritate nu ca o medicină a performanței, ci ca un instrument terapeutic destinat să atenueze o slăbiciune trăită ca un obstacol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
noastre, prin urmare fericirea ne aparține, se învață, ea este în întregime în mâinile noastre. Putem fi oricât de fericiți hotărâm să fim: acesta este credo-ul reluat neîncetat de maeștrii spiritualității și ai dezvoltării personale. Astfel, sub chipul psihologismului triumfător, în universul contemporan își face reintrarea gândirea magică. Hiperconsumatorul a devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
din a cărui ținută se degajă un simțământ de liniște și pace, simțământ născut din conștiința puterii fără seamăn. Se crede că Heracle este înfățișat în momentul întoarcerii cu merele de aur la regele Micenei. Statuia sugerază puterea omenească mare, triumfătoare care prin efort susținut înfăptuiește progresul. Așa cum afirmă Alexandru Mitru „Parcă ar fi un imn de slavă închinat de artist puterii umane, eroice, uriașe și binefăcătoare, ce domină și- apoteozele- pătrund și în Olimp”. Prinse în discuția despre Heracle, despre
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
din mărime, din slava și fala tipice superproducției. Filmul lui Emanuele Crialese e o epopee minimalistă, dacă vă puteți imagina așa ceva ; nici măcar nu ne arată Statuia Libertății. Atunci cînd emigranții pornesc la drum, nu vedem vaporul în plan general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în mod obiectiv, peisajul literaturii noastre actuale, rămânem cu o senzație tonică, de mare încredere, în destinul nostru spiritual. Călăuzit de steaua atotbiruitoare a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
simbolul din bazalt i-o vom purta adânc în fiecare.“ („De laudă partidului“, Săptămîna, 17 decembrie 1982) „E-n «Era Ceaușescu» România meleagul faptei de izbânzi solare spre-a ne-nflori prin vârste bucuria prin sens de mâini și frunți triumfătoare.“ („Poem de slavă lui August 23“, Tribuna, 20 august 1987) SOFRONIE Cornel „Cu El aripi de aur noi fiecărui țel Vom construi din gândul întors către lumină Priviți drept în ochi și veți afla la El Iubirea fără margini ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
frânați la finele lui 1995, când a căpătat prioritate campania electorală, determinând suspendarea de către Fondul Monetar Internațional a acordului stand by cu România.” Jocul de-a reforma a continuat într-o anumită măsură și după alegerile din 1996: „Dar liderii triumfători din 1996, care afirmau că spre deosebire de oamenii vechii puteri, sunt cu trup și suflet atașați civilizației occidentale, evitau să vorbească despre capitalism și nici nu pomeneau acest cuvânt în retorica lor. Deci nu era vorba de o schimbare ideologică. Oferta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aceea, plus locuința, încălzitul, luminatul și masa la directorul penitenciarului, Paul Menestrier numit odată cu mine la sosirea lui Despérières. Pentru un început nu putea să fie mai bine, mai ales din punctul de vedere material. Am trimes deci o scrisoare triumfătoare părintelui meu, ca să-i dovedesc că în adevăr speranțele ce pusese în mine nu au fost amăgite; dar, când mă dusăi la penitenciar ca să intru în posesiunea funcțiunei mele, avui o mare decepțiune. Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vii înapoi aici, să mă iei pe mine! Ascult, cacanaș. Scapat ca din gura morții, m-am suit sus în fugă urcând scările două câte două, iar dinaintea ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înainte: electrificarea satelor, industrie de mare capacitate, pensii pentru toată lumea, accesul la îngrijiri medicale, etc. Generația "stalinistă" intră în viața activă chiar în momentul instaurării regimului comunist în Europa Centrală și Orientală. Această generație se lovește de un comunism diferit, triumfător, care construiește și distruge viața în același timp. Este comunismul poliției secrete, al câmpurilor de muncă forțate, al închiderii frontierelor și al luptei împotriva imperialismului mondial, dar de asemenea al marelui șantier industrial, al colectivizării agriculturii, al universităților muncitorești și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
este anticomunist), el este de asemenea cel mai neutru față de mobilizarea împotriva comunismului (nu există riscul de a reveni ceea ce este deja in trecut). După cum se vede există cel puțin cinci ipostaze ale comunismului în Europa Centrală și Orientală: comunismul triumfător și represiv, comunismul autocritic, comunismul normalizat și consumator, comunismul care se pune în discutie și, în fine, comunismul trecut și mort. Această succesiune de viziuni care urmează etapele comunismului în Europa Centrală și Orientală (în Grecia, există particularități mai ales
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de la Răchițele, într-un sediu de bancă, unde? pe un stadion? dar oriunde s-ar duce, trebuie să plătească chirie din buzunarul propriu, așa că n-o să le convină. Câțiva dintre cei chemați să-și pună mintea în mișcare vor zice triumfători că, uite, ăsta vrea să ne ducă, unde vrea el, la construcțiile lui Ceaușescu. Se vede treaba că tu, oricine vei fi fiind, n-ai auzit de Cocoșilă, care avea curajul să-i spună până și lui Moromete: „Vezi, bă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne demonstra performanțele vinăriei sale, mă întreabă la un moment dat în ce an sunt născut. „1964”, îi răspund. „Ei bine, domnilor, vă voi servi cu Porto din 1964!” Lovitură în plin. „Ei, ce spuneți?”, ne întreabă el, privindu-ne triumfător. Nu mai știu să redau ce au simțit papilele mele gustative. Am reținut doar amintirea a ceva excepțional, o senzație asigurată în prealabil de informația menită să ne impresioneze. Dar nu avem nici un motiv să ne îndoim de autenticitatea licorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VITALIE CIOBANU: Singurul mod de a simți „sufletul” unui mare oraș este să-l străbați pe jos. Facem primul „pas” la Porțile Brandenburg. Trăsura cu cei patru cai - vestita Quadriga - îl reprezintă pe zeul Marte, care își face o intrare triumfătoare în oraș. De o parte și alta a porților se derulează lucrări de renovare. Ne strecurăm printre schele într-o așa-numită Cameră a Tăcerii, despre care aflăm că a fost deschisă după demolarea Zidului, în 1994. Camera Tăcerii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tineretul judecă repede și categoric, dar aparența îl poate înșela. El trebuie lămurit, trebuie să știe că adevărul este etern, adică poate aștepta, dar nu piere; că într-o zi, fie chiar depărtată, scutură tot ce l învăluie și apare triumfător și strașnic. Eu pot să îndrăznesc a i-l spune și voi fi crezută, vorbind acum, când nu mai am nici o năzuință pământească. războiul 1914-1919 neutralitatea 1914-1916 Plecam la Carlsbad cu mama și cu Pia, când, în gară la Predeal
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul nu era atât de triumfător cum ne-am fi așteptat și, sperând totuși în dezesperarea noastră, căutam motive de a ne mângâia. A fost pentru mine momentul cel mai critic. Atunci con sideram ca un noroc să petrecem iarna la Pasărea, oricât de greu ne-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]