1,286 matches
-
său și ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viața. Nu-l recunoscuse, Își petrecuse restul zilelor căutând altul, până la a-și pierde sufletul. Sau poate că bănuia, altfel nu s-ar fi Întors atât de des la amintirea trompetei. Dar și-o amintea ca fiind pierdută, Însă o avusese. Cred, sper, mă rog ca În clipa În care murea oscilând Împreună cu Pendulul, Jacopo Belbo să fi Înțeles asta și să-și fi găsit pacea. Apoi se comandase pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cedat el În orice caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură notă, Înaltă și de intensitate descrescătoare, blând, ca să obișnuiască lumea cu melancolia care-o pândea. Comandantul spusese: „Bravo, tinere. Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trecuseră prea multe veacuri, băieții Îl așteptaseră până pleșuviseră, și muriseră, iar pulberea lor se Împrăștiase și formase ceața aceea ușoară care acum Înălbăstrea Întinderea colinelor În fața ochilor lui. Jacopo era singur. În spate un cimitir acum gol, În mâini trompeta, În față colinele care fumegau tot mai albastre, una În spatele celeilalte, către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil, ajunseseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu colonade, pustie așa cum numai piețele de prin Monferrato pot fi, duminica pe la două după-amiaza. Un coleg de școală din colțul pieței mari Îl zărise pe Jacopo În dric, cu trompeta sub braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jacopo În dric, cu trompeta sub braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu te gândești c-o să mai cânți la trompetă În oraș. Stăpânul casei ne-ar da afară. Așa că să Începi s-o cam uiți. Dacă chiar ai pasiune pentru muzică, o să te dăm să iei lecții de pian“. Și, văzând cum Îi străluceau ochii, adăugase: „Haide, prostuțule. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cam uiți. Dacă chiar ai pasiune pentru muzică, o să te dăm să iei lecții de pian“. Și, văzând cum Îi străluceau ochii, adăugase: „Haide, prostuțule. Nu-ți dai seama că zilele grele au trecut?“ A doua zi Jacopo Îi restituise trompeta lui don Tico. După vreo două săptămâni, familia părăsea târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie deplâns e că-i văd pe unii idolatri neștiutori și proști, care... imită perfecțiunea cultului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără să simți coaja catifelată, care Îți dă fiori fugari de la limbă până la Încheietura picioarelor. Odinioară pe-acolo pășteau dinozaurii. Apoi o altă suprafață a acoperit-o pe-a lor. Și totuși, ca și Belbo În momentul când cânta la trompetă, când mușcam dintr-o piersică pricepeam Regatul și eram una cu el. Ceea ce vine după nu-i decât arguție. Inventează, inventează Planul, Casaubon. Este ceea ce au făcut toți, ca să explice dinozaurii și piersicile. Am Înțeles. Certitudinea că nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
când aceasta face incitant o lectură inițiatică a propriului corp, În postura de hierofantă gravidă. Dar oare toată această eclatantă energie inventivă, toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
complexul lacanian cel mai profund introdus În roman cu bună știință de autor. E vorba de incapacitatea și imposibilitatea actantului-scriitor de a-și afla instrumentul scriiturii, de a fi În posesia lui concretă. Aici menită să insistăm puțin asupra motivului „trompetei“. }n adolescență, Belbo Își dorește să cânte la trompetă În orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bună știință de autor. E vorba de incapacitatea și imposibilitatea actantului-scriitor de a-și afla instrumentul scriiturii, de a fi În posesia lui concretă. Aici menită să insistăm puțin asupra motivului „trompetei“. }n adolescență, Belbo Își dorește să cânte la trompetă În orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă frisonul scriiturii adevărate. Mai Întâi, lui Belbo i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă frisonul scriiturii adevărate. Mai Întâi, lui Belbo i se refuză trompeta pe care și-ar dori-o intens, apoi este obligat de Don Tico să cânte la alt instrument. Totuși, Într-o ocazie solemnă, la Înmormântarea unor partizani, În lipsa titularului, i se Îngăduie să o facă pe trompetistul. }n acel cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini, Însuși Lacan descrie o trompetă extrasă din textul unui trubadur pentru a ilustra modalitățile de definire ale subiectului. Frustrarea de un anumit instrument/obiect poate duce la Îmbolnăvirea subiectului. Ceea ce se poate constata la modul lacanian e faptul că Belbo n-a reușit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din textul unui trubadur pentru a ilustra modalitățile de definire ale subiectului. Frustrarea de un anumit instrument/obiect poate duce la Îmbolnăvirea subiectului. Ceea ce se poate constata la modul lacanian e faptul că Belbo n-a reușit niciodată să aibă trompeta lui; o caută de nenumărate ori În Încercarea narativă repetată, căci, nu-i așa, găsirea expresiei celei mai exacte (accesul la scriitura refuzată) ar putea duce la vindecarea de orice complex. Jacopo Belbo moare fiind convins de impotența sa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Filosofilor 5. Și Începe prin a combina acest nume 6. Judá León se dio a permulacioncs 3. BINAH 7. Nu așteptați prea multe de la sfârșitul lumii 8. Venit din lumină și de la zei 9. În mâna dreaptă ținea strâns o trompetă 10. Și, În sfârșit, altceva nu mai provine cabalistic din vinum 11. Sterilitatea lui era nesfârșită 12. Sub umbra alarum tuarum 13. Li frere, li mestre du Temple 14. Ar fi mărturisit până și că l-a ucis pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc pe cer. Împușcătruile se aud la intervale regulate, dar nimeni nu trage În el. Nu mi-e dată, cugetă Wakefield aproape cu tristețe, onoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
demon care ședea pe continent/cu-o față care plînge și una care cască,/în mine năzuința de-a deveni dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și Își continuară vânătoarea de comori În jos pe scări. Maja Își dori ca animatorii să fi socotit bine numărul invitaților, astfel Încât să găsească surprize pentru fiecare - Învingători și Învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-mi pasă, mă lipsesc, aștept Întoarcerea lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut pe neașteptate, Începu să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de serviciu a doamnei Fioravanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patru ori și a produs patru sunete complet diferite care i-au trezit pe ascultători și i-au făcut să tacă și să asculte cu atenție. Mai întâi grupul a cântat un cântec ușor din flauturi și tobe, apoi o trompetă singuratică a spus o melodie tristă care le-a făcut pe doamne să ofteze, iar pe bărbați să-și ducă mâinile la gură. Un cântec vechi pentru copii i-a făcut pe toți să zâmbească cu toată fața, așa cum făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece la o improvizație grosolană; fiecare aduce câte ceva; un simulacru de covor, un simulacru de trompetă, un simulacru de toboșar; se improvizează un eșafod, se agață ornamentații jalnice din batistele celor prezenți; toate obiectele dorite de ARTUR au apărut, dar la limita de jos a valorii lor.) GUVERNATORUL (Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
total, teatrul absolut, teatrul universal, teatrul unic și perfect, teatrul fundamental, trăiască actorul unic și indivizibil, până la moarte, de mii de ori, încă și încă și încă, din toate puterile noastre, jurăm! TOȚI: Jurăm! (Efuziune; bătăi de tobe, sunete de trompetă, clinchet de pahare etc. etc. etc.; pe această comuniune de voci și gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]