1,405 matches
-
metrou, aterizase Eroul Necunoscut, cu ranița sovietică, pietrificată, ca buteliile unui scafandru cosmic; lângă „Drept“, Kogălniceanu fusese supraânălțat (se ridica pe-un platou de fier, cu mâinile-n buzunare, ca pistolarii din Trandafirul galben), iar în față la Teatrul Național trona Caragiale al lui Baraschi, cu capul mic de bronz turnat pe corpul masiv al lui Lenin. De Storck, Paciurea sau Mestrovici, nici urmă: Giganții de piatră fuseseră ascunși în Parcul Libertății, iar Ferdinand și Carol I, topiți de comuniști. Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre ce vorbesc. Am deplasat ușor lumina pe monument. Bălcescu se clătina sau căpătase puțină spondiloză. Brațele erau amputate, iar ochii sclipeau morți, adormiți. Sub greutate, stativul se lăsase, faimosul revoluționar atârna acum în gol, cu șuruburile din spate desfăcute. Trona elegant, fercheș, cu papion de piatră și părul cocoloș, buclat la spate, ca o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de tencuială nu rămăsese liber, toată întinderea peretelui fusese ocupată, decorată cu un semn, o literă sau o înfloritură artizanală, de parcă artistul suferise de vertij sau căpătase fobia spațiilor goale. Acolo, sub acoperișul călduț, protejată de câteva zeci de calorifere, trona secția de Periodice. Pe rafturi prinse cu șuruburi de tren în perete, presa ultimelor două secole zăcea în clasoare masive, sub coperți de piele sau carton gras. Secolele dormeau în linie, strivite și comprimate, nume străvechi se-amestecau cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cumpăr Pif-uri. Anii ’70. Rog seriozitate.“ Chestia cu „seriozitatea“ suna important, o foloseau și proxeneții, când vroiau să racoleze; mai nou, o întrebuința și poliția, ca să-i prindă pe proxeneți. Trecusem anunțul în România liberă, Adevărul, chiar și-n Libertatea (trona printre vânzări auto și întâlniri pe fir; dacă ridicai privirea, dădeai de poze cu pulpe și chiloței). Degeaba, nu mă căuta nimeni, nici măcar fata de la pagina 5. Abia prin luna a zecea, am primit un pont, un țigan de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un reazim solid al meritului și al reputației adevărate. La noi însă această stărostie de secături veninoase, de "onorabile" nimicuri, de idioți înfumurați, tronează, taie și spânzură ziua-n amiaza mare; ei compun juriurile de artă, ei sânt pașalele instituțiilor naționale, de la ei atârnă soarta acelor nenorociți cari, târâți de adevărată chemare, își cheltuiesc viața ca să facă ceva ce nu se poate face fără
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu mâna întinsă spre cea mai înaltă clădire din campus. Trasează în aer un cerc sugestiv cu degetul arătător. Apoi îmi spune în franceza sa cu accent magrebin: On est tous surveillés! (Suntem toți supravegheați!). Într-adevăr, în vârful clădirii tronează o imensă cameră de luat vederi, un tun optic cu un zoom capabil să detecteze și mișcările unei furnici pe un parbriz. Nu am observat-o până atunci. Știa el ce știa, săracul Mehdi, tunisian și musulman practicant... Fapt divers
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
elevi și studenți... Am și discutat acest lucru cu primarul orașului. Clădirile anexe din preajma colecției permit așa ceva. Mai trebuie soluționate diferite chestiuni de detaliu... Dar, toate, la timpul lor... Cât despre cele două busturi, într-adevăr, nu știm cât vor trona, cât timp se vor mai afla acolo unde sunt acum... Când ei vor pleca, de bună seamă că vor interveni alții și le vor da jos. Eu însă, trebuie să vă spun, cu mâna pe inimă, că așa cum ar zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În românește. Dar și în polonă, germană, franceză, engleză. Erau dicționare. Enciclopedii. Literatură beletristică. Istorie. Geografie. Memorii. Mi-au sărit în ochi nume diferite. Churchill, de Gaulle, Gorbaciov. Soljenițîn. Mircea Eliade. Paul Sartre. Cinkiz Aitmatov... Lângă peretele opus, spre miază-zi, trona o dormeză dublă, cu ladă la capăt, cu o lampă electrică modernă. Pe noptieră alte câteva cărți: Henrich Böhl, Petre Pandrea... Iaca! Aici e raiul și iadul singurătății mele!... Rai când sunt sănătos. Când citesc. Când ascult muzică. Când port
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
interesantă repetiție lexicală diversificată prin opoziția de sens între cuvintele optimist și moarte, precum și o rafinată utilizare a oximoronului în asocierea "superficialitate sublimă": "Obiectivismul purist al lui Kant, afirmă Theodor Codreanu, e de o inflexibilitate de sfinx, o banchiză monumentală tronând optimist, iradiind reflexe reci, un fel de moarte nordică, spirit încremenit într-o fantastică detașare de contingent. La Kant seninătatea spiritului german atinge perfecțiuni înfricoșătoare, eul se pulverizează în neant, se transfigurează în lumină selenară, în tăceri imense, frizând o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriitorii se detestă, vorbindu-se de rău. Un fel de degradare a acelui caracter „dulce, visător și puternic” descris de marele istoric francez Michelet. M-am ținut dreaptă, cu demnitate în fața mesei somptuoase, plecând la timp din sala tablourilor, unde tronează culorile-lumini din portretele scriitorilor iubiți de mine: Strindberg, Ekelöf, Stig Dagerman, Birgitta Trotzig... A doua zi după petrecere, l-am căutat la telefon pe Göran Tunström, conveniserăm să ne întâlnim pentru un interviu. Mi-a povestit cu o voce stinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat păcii și odihnei veșnice, și nici Înclinat să strige răzbunare, Întrucât nimeni nu ar fi putut scoate acel strigăt. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii se adunaseră sub poarta deschisă, uitându-se la ceva de afară. Încercând să Își pună ordine În gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partid rămâne atotputernic, concentrând în mâinile sale toate pârghiile ce permiteau controlul real și efectiv al cetățenilor. Avantajul, comparativ cu alte state socialiste, era posibilitatea exprimării opiniilor diferite, deplasarea în afara granițelor, inițiativa particulară între anumite limite, deținerea de proprietăți etc. Trona însă deasupra tuturor autoritatea conducătorului statului și a partidului pe care-l reprezenta. Politică autoritara inițiată de Tito, ce se bucură oarecum de sprijin popular, era motivată de două obiective majore: înlăturarea adversarilor interni, prosovietici din convingere sau din oportunism
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
apartament și să aibă grijă de Mama. Simon, știi bine că nu vreau să te las pe tine cu tot greul, i-am spus. O să încerc să fac tot ce pot. Beam cafea la Raklios, iar borcanul meu cu vopsea trona pe masă cu mănușile peste el. Mănușile arătau acum descusute și dovedeau că nu mai sunt demult prosper. Și începusem să arăt murdar pentru un comis voiajor, care trebuie să arate într-un anume fel dacă vrea să dea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
capătul unei scări joase, nu departe de biroul sergentului. Polițiștii ne-au spus să stăm într-o parte, pentru că îi interogau pe alții, și lângă globul electric al biroului erau vreo patru-cinci fețe cu o sălbăticie nocturnă ciudată, iar sergentul trona acolo, cu trupul lui masiv și fața lui albă și grasă. Era și o femeie și era tare greu de crezut că ea fusese obiectul gâlcevii, căci arăta modestă, semăna cu o cusătoreasă, și avea o pălărie cu fundă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
costum comod de flanel, cu o brichetă nouă și tot felul de mărunțișuri în buzunar pe care nici el nu știa cum să le folosească încă. Mi-a spus: Familia Magnus s-a purtat cu mine extraordinar. La colțul străzii trona un Pontiac gri nou, m-a chemat la fereastră să mi-l arate; și deja începuse să învețe cum merge afacerea cu cărbune la unul din terenurile deținute de Magnus. Și, când o să ai și tu propria ta fabrică? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strigăte care se împleteau peste masa de pinochle, cursele făcute de copii, ibricele de cacao și ceai și munții de prăjiturele aduși în sufragerie, tunetele groase politice și nechezatul mai ascuțit al femeilor și toată această discordie grandioasă și vitală, trona Unchiul Charlie, care stătea în picioare, sau mai degrabă se înălța între ei, lângă mama sa cu perucă și rochiță neagră. Dacă mă simt îndreptățit să folosesc aici cuvântul „se înălța“, acest lucru se datorează burții lui strânse în chingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ar vrea, ar muri. Când am auzit vorbele astea am fost uimit - era într-o dimineață foarte călduroasă, în sufrageria însorită, cu covor barbar din zgârie-norii în care locuiau, cu vazele și brizele sale fierbinți care îndoiau plantele, iar ea trona ca o matroană imensă într-un neglijeu de satin alb, cu un portțigaret între buzele ei rujate, dar cu o mină la fel de severă ca a oricărui Magnus, unchi sau văr. Era ca și cum mi-ar fi dat de înțeles că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întunecă complet. Se întrerupe legătura radio) ML: Roboțel, ce ne-a mai rămas? Să așteptăm. (se așează istovit pe un scaun) Să vedem ce vrea Cel de Sus. Cortina de lumină Tabloul III Curtea Soarelui. Un spațiu adecvat în care tronează Soarele pe un jilț. Este îmbrăcat în roșu auriu, pe cap are o coroană, iar în mână un sceptru. Soarele: (cu voce tunătoare, către infinit) Stele, Împărății, Galaxii ale Cosmosului, cer iertare dacă am încălcat legile sacre ale Universului. Dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ușurați. Încă o dată, își imaginau ei, au plătit prin sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al vulturilor veniți să devore viscerele celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pusă la început într-un colț din holul Universității, apoi într-un coridor, fiind socotită nu o operă de artă, ci o curiozitate științifică și istorică. Bizara aventură s-a încheiat la muzeul național de antropologie, Luvrul Mexicului, unde Coatlicue tronează acum în marea sală consacrată culturii aztece. Cum să ți-o închipui pe Coatlicue alături de Venus din Milo? Chiar dacă adevărul e tot mai puțin comparabil cu frumosul, e greu să nu le dai dreptate grecilor care și-au făcut zeii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar, încărcat de cumpărături, făcîndu-și loc printre cei care mai stau în fața rafturilor: un coș mare, din sîrmă, plin cu de toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în toate magazinele, ci doar în cele centrale, din Capitală. Alo, ai adormit?! bate cu moneda în geam un bărbat. Aura pune receptorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
impresionat. Am deschis ușile de la capătul treptelor și am rămas o clipă nemișcată, inspirând puternic. Mă simțeam În Camden Town ca acasă, iar asta se datora clubului. Era tapetat cu „fluturași“ de la concertele anterioare, podeaua era de lemn, În mijloc trona un bar uriaș, iar pe lângă pereți, dintr-un capăt În celălalt al Încăperii, stăteau Înșirați tot soiul de pierde-vară, fumând și bând În neștire. Muzica detuna din boxele aflate deasupra capetelor noastre, dar era Încă devreme, așa că nu prea dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-o vadă cineva. Își găsise În sfârșit vocația: era secretara perfectă. — Bună, Sam, mă salută plină de importanță. Ai venit mai devreme. — Semnează-mă În registru. Lou e prin preajmă? — E În birou. Am bătut și am intrat. Lou trona În spatele biroului, tastând la calculator. Își ridică privirea către mine și Întrebă: — Aveți programare, dnă Jones? Dacă nu, vă rog să stabiliți una cu secretara mea. — Ți s-a urcat autoritatea la cap, i-am replicat eu, sever. Ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]