852 matches
-
de rege fără rege decât un client cu picioarele pline de bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase! - sări bucuros Parnasie. Auziți, măi? Mă crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este îndepărtat de viață, de realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe voi - răspunse Barzovie - e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a treia În șirul din stînga. Nu se vedea de o altă mașină, așa că n-am zărit-o imediat. CÎnd, În cele din urmă i-am depistat botul, am auzit pe cineva venind În goană spre mine, dinspre gheretă. Pietricelele trosneau sub pașii apăsați. Oare Îmi mai cere bani?... Fața-i era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În jos, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
multe ori trăsura. După rugămințile lui și ale altor oameni, părinții au acceptat să meargă cu icoana, dar când au vrut să o ridice s-a făcut foarte grea, iar tocul icoanei s-a desfăcut din toate încheieturile și a trosnit foarte tare. Maica Domnului nu voia să meargă la casa acelui om. O altă întâmplare petrecută la Bârlad. O doamnă grav bolnavă, care locuia în afara orașului, la o moșie, auzind de sfânta icoană, dorea să i se închine, dar se
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea una dintre frunzele acelea. Își aminti cu precizie: pe Ovidiu îl reîntâlnise spre toamnă, un început de toamnă care urma după o vară secetoasă și fierbinte. S-au plimbat împreună prin parc, aleile erau pline, pline de frunze, foșneau, trosneau sub pașii lor. Atunci a știut că dincolo de ezitările ei se va căsători cu Ovidiu, a crezut că era posibil între ei un proces de osmoză, el avea un sacou în carouri, părul de culoarea tutunului, pieptănat cu grijă, obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poți tu să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai rece, mai confuză... Ia ascultă, de ce te-ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă scuzi, zise Naoko, luându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Vai, Norman, zâmbi ea, Încă mai legi totul de mâncare? — Oricând am ocazia, răspunse Norman, bătându-se ușor pe stomac. — Ei bine, n-o să-ți prea placă mâncarea pe-aici. E groaznică. În orice caz, răspunsul e nu, spuse ea, trosnindu-și degetele. N-aș mai mânca o caracatiță acum, când știu atâtea lucruri despre ele. Să nu uit: ce știi despre Hal Barnes? — Nimic. De ce? — M-am interesat. Se pare că Barnes nu este omul marinei. Este un „fost“. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stil modernist. Nu e nici o epidemie de prostie. Doar o teribilă spaimă de schimbare. După justiție, al doilea mare domeniu vine la rând... MONICA, PE UN CAL ALB Înghețata noastră justiție, încremenită ca o banchiză din epoca de gheață roșie, trosnește din încheieturi. Încă nu se crapă, dar pârâie promițător. Prima schimbare palpabilă s-a produs în urmă cu câteva luni la Parchet, când ministrul justiției, Monica Macovei, a obținut numirea unui nou departament anticorupție și revocarea unor procurori care păreau
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
despre aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea altceva de făcut decît să mediteze, auzind cum țîrîie ploaia în streașină ori cum trosnește lemnăria în podul casei. Nu dorea să i se recunoască acest merit pentru că socotea toată această trudă ca pe o jertfă. Un adevărat martiraj de care ei, cu toții, își vor da seama mai tîrziu, abia atunci cînd se vor afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider, mesajul Comitetului de o extremă gravitate și importanță. Trebuie să decidem acum și aici cînd vom acționa. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scaun și mi-am aranjat pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă atât odaia cât și masa erau gratuite, focul ardea în sobă trosnind și mă simțeam cu desăvârșire singur și fericit de tinerețea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui Minai Novicov, care mă simpatiza. El citea presa literară și în general toată presa și fără să-l cunosc mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și ei o odaie cu trei copii. Lucrează la Depozitul sanitar, încarcă, descarcă... "Găsim noi", zice. Mi-a plăcut de el că nu pălăvrăgea... Sta, așa, pe gânduri și bea tutun, îi plăcea să-și răsucească încet foița și să trosnească tabachera. Mă așteptam să mă cheme la el, cum auzisem că se întîmplă și știam că trebuie să mă feresc. Nu m-a chemat, m-a dus la Obor, să-mi arate tiribombele și am intrat și într-o baracă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
De ce să strici dulapul? zic, hai la mine. Nici nu m-auzea. A pus mâna pe-un topot și s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. În curând focul începu să ardă trosnind în sobă și odaia se încălzi. Mă dezbrăcai de palton. Râdeam amândoi. Destuparăm sticla vârând dopul înăuntru și ciocnirăm, el cu o ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și al treilea, dar când am vrut să mă opresc am descoperit că atârnam deasupra unui gol negru, în care puteam să cad dintr-o clipă într-alta, deoarece liana cu care mă legasem de arbori putrezea și o auzeam trosnind, gata să cedeze. "Povestește mai departe, mi-a spus necunoscutul, altfel vei muri". Și avea glasul uscat și obosit. Dar nu mai știu unde am rămas", am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească. "De ce nu vrei să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vei muri". Și avea glasul uscat și obosit. Dar nu mai știu unde am rămas", am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească. "De ce nu vrei să-mi amintești?" am strigat, văzând că tace, deoarece liana continua să trosnească amenințător și deodată am înțeles că necunoscutul era surd, nu mă auzea. Prin urmare în zadar povestisem, nu mă asculta nimeni, vorbeam în gol. "Povestește, insistă necunoscutul, de data aceasta ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am nici un chef, mi-e somn, sunt obosit, dar până la urmă tot trebuie să accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
deschide larg toate ușile apartamentului și ar da la o parte perdelele grele, încât să pătrundă lumina și de la răsărit și de la apus, s-ar trezi din nou într-o casă pustie, încărcată de mobile moștenite din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu. Și tabloul ăsta îngrozitor, înnegrit de vreme, cu țărani întorcându-se de la câmp. Unii i-au zis că ar fi Băncilă, dar nu crede. E o imitație veche. Toate sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce o fi ținând atât de mult la lucruri? A îngrămădit în casă o mulțime de mobile și n-are nevoie de toate. A înfundat dulapurile cu boarfe și haine de pe vremuri și mărunțișuri nefolositoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spânzurat de o grindă din cele proeminente ce traversau tavanul, chiar în camera în care doarme ea acum. O femeie care locuiește la parterul vilei a făcut prostia să-i spună povestea. Sunt nopți nenumărate de atunci în care parchetul trosnește din senin și ea are senzația unei ființe care umblă și respiră. Au scos parchetul, l-au bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și desfăcuseră pachetul cu mâncare adus de la București, incapabili să-și explice motivele acestei exuberanțe, de parcă ar fi fost sub hipnoză. Rămasă singură într-un târziu cu Andrei Vlădescu, o clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce a știut să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]