844 matches
-
iar șerpii de foc sunt lovituri de bici cu care Sf. Ilie îndrumă norii și vântul din loc în loc. Dar de ce face zgomot mare, atunci când apare printre nori? Căci mie mi-e frică, dragă bunică! Copiliță dragă, biciul din nor trosnește mai tare decât cel de la Plugușor, că-i mult mai mare de cuprinde zarea. Acum să privim pe fereastră și să vedem ce se întâmplă în grădina noastră. Iată cum picăturile de ploaie se strâng în șiroaie pe acoperișuri, la
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța că următorul tren trebuie să sosească la peron, angajatul căilor ferate se apleacă, apucă umbrela de pe mal, o deschide și o așază pe apă. În câteva secunde, își ia locul printre celelalte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scării, iar el atârnă într-un gol negru și fierbinte. De sus de pe marginea genunii glasul Vasilicăi, speriată, îl cheamă, îl cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg urechile. E lac de sudoare. Treapta trosnește și cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un ecou prelung care se stingea în adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă mâna respectivă, o duse În dreptul genunchiului, ca pe un vreasc, i-o puse de-a curmezișul, și, proptindu-i-o, În ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se frânse ca o vărguță fragedă. Celălalt Îi veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și i-l Întinse. Na! Apără-te! Cocuz Cocuz lovi cuțitul cu sacoșa, cuțitul sări cât colo, ăla se repezi după cuțit, iar Cocuz
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede deasupra bucata de scândură. Felix voi să se strecoare îndărăt pe ușă fără a fi văzut, dar dușumeaua trosni sub pașii lui, și moș Costache sări galben în picioare cu ciocanul în mînă: - Ci-ci-cine e? Nu intra! - Eu sunt, moș Costache! Am venit să-ți spun că mă ducîn oraș. Dacă voiai să repari dulapul, trebuia să-mi spui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
confortul poziției și potrivindu-se în șezut, ridică un deget ca și cum ar fi intenționat să pună, nu știu cui, trei dintre întrebările fundamentale: Colecție coordonată de DAN PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit fierbințeli în genunchi sau în furca pieptului?... 345 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine, mă, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi, fulgerul și încropi un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise era în toate mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își apuca genunchii între palme și aștepta să mai spună și fata ceva. Linei nu-i plăcea. Privea pe sub gene la bărbatul înalt și gros. Mai mult o speriau mînile sale mari, muncite, boante și noduroase pe care și le trosnea. O apuca plânsul pe neașteptate pentru că o ținea o rană veche. Tată-său știa. Se uita după unul Nicolae, băiețandru de vârsta ei, crescuți împreună, n-avea ce le face. Se întîlneau seara la capul mahalalei, își dădeau mâna și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul s-a ridicat de la petrecere. Peste dealurile Drăgășanilor plutea o lumină verde, stinsă. Mirosea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
doi au scos șișurile. Negustorii aveau și ei cuțite la carâmbi. Paraschiv a aruncat cu un scaun în lampă. Se făcuse întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Nu se auziră decât câteva țipete scurte, gâtuite, §i un cap care trosnea lovit cu ceva puternic. În înghesuială, Piele strângea polii risipiți pe dușumele, dibuind. Ucenicul îi aștepta afară. Mînă-mică îl aducea de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oftă și Stăpânul. Prin iarba grasă a maidanului mișunau gâze albastre, cu aripi străvezii. Câte un bâzoi de muscan se arunca în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De mulți auzise: Arsene, de-o omorâse pe mă-sa, Mantă, unul de trosnea la Obor, Mula, care umbla cu gura de lup, Gătitu, ginitor în Rahova, Ilă-Plic, Vizante-Garagață și alții. Codoșul vorbea, vorbea: - Bă, voi știți cine o să-l termine pe staroste, cine-o să vă-nvețe pe voi ce-i aia hoție
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
furată de noapte, și din acel preaplin ca într-un vârtej bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți stăpâni, care te poate arunca și pe tine în aer, iremediabil. La marginile vieții ai senzația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți stăpâni, care te poate arunca și pe tine în aer, iremediabil. La marginile vieții ai senzația că nu mai ești stăpân pe viața din tine, că subiectivitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi și se subtilizează într-o muzică de monotonie lungimi orientale, în tărăgăneala melancolică a melodiiilor noastre populare? Nu vă arde uneori ca o otravă toată seria umilințelor îndurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani? N-a înțeles nimic din problema României acela pentru care ea nu este o obsesie dureroasă. Viziunea lucidă și amară a trecutului ei trebuie trăită până la ultimele consecințe, pentru ca să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rîzi? Ce-i de râs aicea? - - Bine, Haidem! Era o noapte frumoasă, lună, un ger aspru fără pic de vânt. Ninsoarea se lăsase pe garduri și zaplazuri de - amândouă părțile ulicioarei. Zapada încarcase crengile de copaci și acoperămintele caselor. Ghețușul trosnea sub pași și el trecea cu dânsa de braț... ea în scurteică cu guler de blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei, lumina lunei albea încă zapada încărcată pe crenge de copaci și pe zaplazuri, ca pe niște bulgări de bumbac, și pe strada înghețată de trosnea sub pași trecea el de braț cu dânsa el în palton cu gulerul dat în sus, ea în scurteică de blană, roșie la față de frig, capișonul ei de lână lasa să se vadă fruntea, astă frunte albă încadrată de un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dumnezeu? - Ea! zise el și, strîngîndu-mă la el, apăsîndu-mi capul de pieptul său, cu niște sughițuri disperate - vino, zise, vino cu mine... te rog! {EminescuOpVII 189} Mi-aruncai o haină mai caldă și ieșii cu el. Era ger. Pașii noștri trosneau pe zapada înghețată - și noi zburam alături pe stradele orașului: eu învelit și cu fața înfundată în manta, el, țiind fața în dreptul zapadei ce izbea ca acele, rece. Sufla un vânt cumplit. Din când în când treceam pe lângă o lampă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mă repezii spre ușă... dar mă-ntorsei în prag și-o priveam răpit cum nalta și subțirea ei statură sta ca răzemată c-o mână de piano, privind în urma mea. Încă o privire și-am ieșit, căci auzeam pașii bătrânului trosnind pe din fața casei, pe cărările înghețate ale bătăturei. Ieșii pe din dos și, trecând prin grădină, sărind gardul, am trecut ca purtat de vânt peste câmpie, fericit și aprins... și intrând în chilia mea cea umilită, mă simțeam fericit ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fetele cu oale și donițe în amândouă mînile, boii trăgeau încet în jug și carul scârțâia, iar românul ce mergea alături cu ei și pocnea din bici își țipa eternul său hăis, ho!... Ascuns în maluri dormea Murășul, pe el trosnea de căruțe podul de luntri, pe care-l trecui și eu... De departe se vedeau munții mei natali, uriași bătrâni cu frunțile de piatră spărgând nourii și luminând țepeni, suri și slabi asupra lor. Una câte una se - aprindeau stelele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământului. Buciumele sunau din vârfuri astfel încît ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și suna a moartea lumei. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi roșii, câte unul pe o frunte de deal. Codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă, stelele și luna erau mai palide-n cer, cerul însuși părea mai sur. Era unul din acele spectacole mărețe, din acele tablouri uriașe pe care numai Dumnezeu le poate zugrăfi pe tabla întinsă* a lumei înaintea ochilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
drept în picioare. Era cu neputință să mai dorm sau să. mai rămân; ci decisesem de-a urma primei mele impresiuni, aceea de-a mă duce-n lume, unde mă vor duce ochii. Băgai vreascuri în foc, cari începură să trosnească vesel și să arunce scântei cu pară. Apropiai de foc un scăunaș scund, luai dintr-un colț al bordeiului coasa tatei și șezând pe scăunaș începui, la lumina focului de vreascuri, c-un cuțit de brâu, să cioplesc cu băgare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nopții. Zguduitura cumplită ce-mi da fugind mă cutremura în toate fibrele corpului. Lancea ce-o țineam de-a umere fulgera la lumina lunei și sfâșia aerul nopții, pe când cremenea de munte de sub copitele de fier a calului zburând scânteia trosnind și trezind ecoul cel adormit al munți lor. Calul mă ducea mereu, astfel încît în urmă neci să părea că aș călări, ci că aș pluti între cer și pământ, dus de-un geniu nevăzut, mereu înainte, răpit de-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătută peste tot cu teribile cuie de fier. Săriră la fereastră, însă poarta-n fereastră se aprinsese, și eu pusesem asupra-i și-a doua poartă și înc-o claie de paie. În momentul acela acoperământul prinse foc, grinzile începură a trosni, vântul, nuntindu-se * cu flacăra ce arsese până - acuma închis, o înzeci într-un moment, și urletele fioroase ale canibalilor îngropați în flacări se auzeau asemenea vaietelor celor osândiți la focul Gheenei. M-aruncai pe cal disculț cum eram și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]