1,633 matches
-
cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre lut, fierbinte, Sfielnic dor și-un dram de tulburare, Răscolitor, aducerile-aminte Zidesc cuvinte - trepte de ’nălțare. Se lasă înserarea peste grinduri Se lasă înserarea peste grinduri Rostogolindu-și umbrele-n amurg Ruinele trudesc prin vechiul burg Să rânduiască liniștea din turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând spre
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
ne-a rămas de la prima religie mondială, care înflorea într-o antichitate atât de depărtată încât este imposibil să i se stabilească data. A fost prima religie mondială unificată. Apoi a venit era separării în numeroase religii, a sectarismului. Azi trudim din nou pentru a construi o religie mondială universală” ( Marc Dem, Antihristul, Trad. N. Constantinescu, Ed. Bogdana, București, 2005, p. 155). În rădăcina nihilismului se află filosofia luciferică a nebunilor: Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
bijuterii, Pe care însă nu le voi purta eu, Ci ai bogaților frumoși copii. Asta nu mă va face să fiu trist, Căci oriunde este metalul râvnit, Voi simți că acolo și eu exist, Amintindu-mi că în mină am trudit. Port în plămâni fire de aur, De care nu pot fi prădat, Pe frunte nu am frunze de laur, De viață sunt mereu încântat. Îmi cânt în continuare meseria, Practicată în lumea fără cer, Voi păstra în suflet nostalgia, A
PAŞII MINERULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358761_a_360090]
-
aprins lampa și s-a dus și ea să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
pe față ! Glorie Ție, Iisuse Christoase Acum și veșnicia toată Cum îi ești Tu bunului Iosif Și Fiu și Tată! Prin El întoarce-Te, Doamne, Și blând și sfânt Și mângâie-i pe toți tații De pe pământ! Amintește-Ți cum trudea el Pentru Maria și pentru Tine Doamne, Ocean de Dragoste Și Munte de Bine! RUGĂCIUNE PENTRU COPIII DIN LUMEA ÎNTREAGĂ ! Doamne, Turn de Iubire Și Mângâiere Câmp de rouă înmiresmat Și râu de miere! Doamne, Slăvitule, După ce mă spăl pe
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
versuri scrise de mine în paginile sale, firește că am acceptat simțindu-mă onorată. Au urmat apoi alte scrieri, a prins aripioare si iată-l că nu se oprește și bine face! “Ana, fiica munților”, un proiect la care a trudit din greu, și-acum “ Zborul spre stele”, din care am citit câteva capitole și pe care, de curând, se frământa “Pescaru” nostru să-l încheie, gândindu-se ce să facă cu personajul acela căruia îi dau târcoale femeile și-l
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
a dezvoltat în caracterul românului, mai cu seamă, un spirit critic amar, distructiv ... „Să fi rămas la acel stadiu, încă era bine”, scrie - acum - cineva bine inspirat. Nu este respectat nici ziarul, nici autorul articolului, nici ideea pentru care a trudit într-un mod ziaristul, nici ceea ce au scris ceilalți comentatori în limitele bunului simț, nu se mai respectă nimic! Scriu oamenii după cum „își dau drumul la gură” (to run off at the mouth - spune englezul). Doar suntem în democrație, doar
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
ce mă împiedică să-l desconsider, să-l păcălesc, să-l înjosesc? De ce să-mi respect limba? De ce să respect oamenii de valoare ai țării? Să fie acesta modul de a gândi al omului nou, omului modern pentru care a trudit societatea? Avem libertatea de a gândi și simți în conformitate cu propriul nostru eu, este adevărat! De asemenea avem libertatea de opinie deschisă, adică de a exprima public ceea ce simțim și gândim. Avem libertate, dar trebuie să acceptăm și niște limite ale
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DOCUMENTUL LIPSEȘTE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Licențiată în științe juridice, dar nu, n-am fost nici avocat și nici judecător. Am trudit aproape patruzeci de ani într-un minister, unde am fost jurisconsult și apoi șef serviciu relații cu publicul. Acum, că tot sunt pensionară mă mai abat din drum ba pe la Tribunal, să văd cum se mai respectă legile, ba pe la
DOCUMENTUL LIPSEŞTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358857_a_360186]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > SONETUL COPACULUI SEMEȚ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Când soarele răsare și primăvara vine Cresc muguri și vlăstare pe pieptul său bătrân; Cu fală se trudește spre cer, spre înălțime Și capul îl ridică în semn că e stăpân Peste natura-întreagă, ce-n față îi apare La scară mult redusă, aproape un nimic, Și ar vrea să tot crească, s-ajungă pân’ la soare, Dar soarele
SONETUL COPACULUI SEMEŢ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264]
-
publicului pe scriitorii din România profundă, acei autori care cu modestie și bun simț își scriu și își publică volumele, fără să apară „tendențioși” și înfumurați pe micile ecrane și pe primele pagini ale revistelor aservite. Ei sunt cei care trudesc la construirea edificiului cultural al țării fără sprijinul nimănui. Datorită fenomenului de globalizare aceste opere ar fi în pericol să piară, să se estompeze. Noi însă, cei din Ligă, fiind conștienți de acest fenomen, ne dăm seama că tot ceea ce
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
dezagreabilă pe timpul celui de-al doilea premier posdecembrist când, prin „țesătura de pile și relații” la care apelase, reușise să-i ridice suspendarea și să-l repună în jilț, cu patalama de la justiție, definitivă și irevocabilă!... Și-a început să trudească la dezbinare. Motive se găseau cu duiumul: ba o asfaltare care a înghițit bani ca la „balamuc” printr-un aranjament de deturnare de fonduri, ba o piață miruită (în bloc cu consilierii) unui privat prin contrapartidă sau licitație aranjată, un
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
versuri scrise de mine în paginile sale, firește că am acceptat simțindu-mă onorată. Au urmat apoi alte scrieri, a prins aripioare si iată-l că nu se oprește și bine face! “Ana, fiica munților”, un proiect la care a trudit din greu, și-acum “ Zborul spre stele”, din care am citit câteva capitole și pe care, de curând, se frământa “Pescaru” nostru să-l încheie, gândindu-se ce să facă cu personajul acela căruia îi dau târcoale femeile și-l
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
și întrebări fără coaja. Am privit fiece detaliu, fără să văd totuși nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportând zvon de ploaie. M-au durut nădejdile franțe ale salcâmilor înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc rezultatul corect. Și-am învățat că niciun cuvânt nu se macină în văpaia arșiței; după ploaie, rădăcinile se pot frânge mai usor;înainte însă,arareori
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
le-ai pus. Iubirea e totul din totul ce este, Aerul, apa, focul din noi, Cu ea începe orice poveste, Cu ea se termină orice război... Iubirea e cea mai deplină minune, Toată zidirea e în zadar Pentru cel ce trudește, dacă nu pune La temelie un grăunte măcar. Nu e înfrângere, nici biruință, Fără ea moartea nu are mormânt, Iubirea e totul, fericită ființă Ce-i poartă în inimă numele sfânt! Referință Bibliografică: Iubirea e totul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
IUBIREA E TOTUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359546_a_360875]
-
mutește dar sigur - azi mai mult decât ieri și mâine decât azi - să-i cuprindă, se așezară amândoi în zăboveală prelungă și se tachinau până când puterile, gândea fiecare, i-or părăsi de tot... De-ar fi știut Panacoadă la ce trudise văru' Niță în noaptea aia de pomină, ar fi dat drumul și ar fi întărâtat și mai mult câinii îndârjiți ai beștelelii. Prilej nimerit prea cinstitei și anchilozatei sale guri să se pună în mișcare și să-și ia bucătura
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
Autorului Poem de Al.Florin Țene GLORIE LIMBII ROMÂNE Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate
GLORIA LIMBI ROMÂNE, POEM DE AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360407_a_361736]
-
Zorica). Vibrarea a pus rămășag pe mirajul luminii, ca izvorul de viață zburat în cuib de cuci. Pe covorul răbdării și-a mânat bidivii gândului în trap de chimvale. O dâră de zbor i-a adus un trecut de văpaie, trudit în rapsodiile de veacuri, frământându-i mireasma în pâine și cuvântul în potirul binecuvântării. Safirul bucuriei, înmuiat în Ghiocelul Buneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii. Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine- aduceți în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
din miliarde,/ la capătul drumului de-atâtea ori înfrânt./ S-a despicat ăn două împărăția iluziilor bastarde,/ iluziile, iluziile noastre și ale celor ce nu mai sunt./ S-a desprins din infinitul vărstelor milenare/ o fărâmă din ființa neamului ce trudește aici,/ pe bolta înălțimilor dure s-au aprins felinare,/ iar sub catapiteasma spațiului mioritic ard licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
tu, pâine albă, distrugi rasa umană...! Inima - păreri personale - versuri Minune care-nchizi a vieții taină Te zbați întruna, poate-ncerci să fugi... Dar, ești și tu, închisă într-o haină Ce te oprește cerul să atingi... Ești osândită să trudești din greu Oprirea ta de-o clipă-nseamnă moarte! Văpaia vieții stăpânești mereu Hrănind flămândele dorinți deșarte... Și, ești precum ocnașul pedepsit Să spargă piatra, pulbere s-o facă, Pisând a clipei pulbere, ești mit Ce cheamă la speranță cu-
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Și luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Și-i noapte. Și-i frig... Și marea-i haină, iar dorul
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
ani mami al meuDe la mine, fiul tău... XXX. LIDER PRIN PUTEREA EXEMPLULUI, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012. Și știu că nu-mi plac lucrurile făcute pe jumătate Merg până la capăt, chiar de trudesc zi și noapte Nu cred în vorbe, ci mă încred numai în fapte Și nu dau atenție la descurajatoare șoapte Între noi fie vorba, știu că de succes au parte Doar cei ce au curaj și nu se uita-n
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
asta m-a determinat să le arăt că ei nu știu ce zic. Și ce îmi pasă mie că eu sunt singur, ei o mie ... Citește mai mult Și știu că nu-mi plac lucrurile făcute pe jumatateMerg până la capăt, chiar de trudesc zi și noapteNu cred în vorbe, ci mă încred numai în fapteSi nu dau atenție la descurajatoare soapteIntre noi fie vorba, știu că de succes au parteDoar cei ce au curaj și nu se uita-n spateIar de-o viață
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate
GLORIE LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360002_a_361331]
-
aflarea valorilor cuprinse în postume: „Un nou Eminescu apăru: minte setoasă de a ști, suflet doritor de a se împărtăși altora, inimă revărsându-se în bunătate, ochi puternici țintind necontent idealul” (1903). Azi când generații de oameni ai spiritului au trudit pe buchea eminesciană și au adus după mai mult de un secol, la lumină scrisul său integral, mai apoi, prin strădania lui Noica și acum, prin demersul acad. Eugen Simion, chiar și imaginea acestuia, vedem că intuiția lui Iorga a
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]