837 matches
-
asalt. Apostol se cutremură. "Același om, spânzurat de nenumărate ori, ca o protestare nesfîrșită..." Și deodată își zise: "E Svoboda... privirea lui..." În aceeași clipă își aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cât a fost de trufaș că a avut onoarea să facă parte din Curtea Marțială, cum s-a amestecat, din exces de zel, și cum a dat o mână de ajutor la pregătirea execuției, cum a apucat ștreangul încercîndu-l dacă e destul de rezistent... În amândouă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simțim abili și agili, nu putem crede într-un eșec, și, de fapt, de pretutindeni ne pậndește neantul. Simțim că niciodată nu vom atinge perfecțiunea, dar curajul cu care mergem spre ea e impresionant. Cậtă vreme suntem tineri, avem pretenții trufașe față de puterile care ne conduc viața și le cerem să ni se dezvăluie. Vălul tainic ce învăluie forțele lor ne ofensează, fiindcă vrem cu orice preț să controlăm și să reparăm chiar marele mecanism al lumii! - Cật e de atunci
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
un părinte poate crește șapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot crește un părinte... Tii, și mâncam nuci și porumb fiert ca spartu`, iar mama punea murături. Numa` gogonele uite-așa, cât pumnu`, numa` conopidă trufașă și castraveți orgolioși, gogoșari roșii de emoție și varză de cerea ulei pe ea. Nu era cu bunica atunci, da` tot ulei cerea... Pe lângă niște cârnați... Bă, nu mai sunt părinții, se duce dracu` tradiția și dichisul. Gore Încearcă să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. {EminescuOpIV 86} Dar de asupra-astei mulțimi pestrițe Da gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând la un lucru, care-n veci Nu poate fi a lor-eternitatea. {EminescuOpIV 87} DEMONISM O raclă mare-i lumea. Stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantasia unui Scald. Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă - Cine-a deschis piramida și-nnăuntru a intrat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de unde iese pîinea, este răscolit înlăuntrul lui ca de foc, 6. pietrele lui cuprind safir și în el se găsește pulbere de aur. 7. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul își pune mîna pe stînca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. 10. Sapă șanțuri în stînci, și ochiul lui privește tot ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i pe toți împreună în țărînă, învelește-le fața în întuneric! 14. Și atunci voi aduce și Eu laudă puterii dreptei tale. 15. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i pe toți împreună în țărînă, învelește-le fața în întuneric! 14. Și atunci voi aduce și Eu laudă puterii dreptei tale. 15. Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
l-am creat! NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR Nimic nu-i întâmplător Mi-am zis a suta, mia oară Totul există cu un scop, Totul în lumea asta e un moft, Lumea nu răzbește. Nu îi interesează de nimic, Decât de viața lor trufașă, Decât de pofta de a fi, Nimeni nu se întreabă oare De ce doare cuvântul nespus, De ce câteodată apusul Vine cu un aer răpus. Totul se întâmplă cu un scop Și eu mă mut de aici, de tot Undeva, să fiu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
legea lui. La cea de pre urmă asupra acestei băuturi, găsesc frumoasă scrisoare împregiur, precum urmează: Vestitul Dumnezeu a desfrânării, Subțire cumpărători a simțirii, Lucrul desmierdării cei nevinovate De care griji pururea se abate, Prietenul cel mai cu priință gurii, Trufaș și iubit biruitori inimei, Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, Duh de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stat două săptămâni în spital și o săptămână acasă, după care a început școala de-adevăratelea. Atunci ne-am văzut pentru prima dată după dimineața aia de pomină. Eu firav, slăbit de boală, ea mai frumoasă ca oricând, mândră și trufașă. Încolțită într-o pauză, mi-a spus că nu are ce să mai vorbească cu mine. La insistențele mele, m-a potolit, spunîndu-mi că are alt prieten de la alt liceu. Analiza realizărilor mele variază în funcție de starea mea de spirit. Când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
apoi corectate cu știința sculptorului genetician așezate în prelungirea unor picioare cu glezne prea firave, peste care mijlocul se subția periculos de tare, de ți-e frică să nu se frângă în susținerea bustului ăla umflat cu sâni perfecți și trufași, care se vor mări cu timpul, din care plecau umerii. De aici coborau dou mâini puternice, masiv vascularizate, cu vene atât de proeminente încît ți-era frică să te lași strâns în salutul bărbătesc pe care ți-l propunea de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
După plecarea străinilor, în jurul arcașului Mai-Baka se adunară câțiva băștinași: bătrânul Agbongbotile, Tatrakpo, care din căpetenie ajunsese rob ca și ceilalți, fericitul Tankoko, cel căruia altădată i se arătau zeii în vis dîndu-i porunci pentru tot neamul daza, și chiar trufașul vrăjitor Tela, care cunoscuse totdeauna toate tainele pentru oamenii de rând și acum întîlnise întîia oară în viață o taină pe care nădăjduia s-o poată cunoaște de la Mai-Baka. Cel dintâi întrebă Tatrakpo. - Mai-Baka, zise el, tu ai aflat unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că pierise unul care știa taina fugii sclavilor. Chiar de vor fi scăpat câțiva dintre soldați, pe soldați nu-i întreabă nimeni. Stăpânilor le va spune așadar că sutașul acela nesăbuit și trufaș nu l-a ascultat și a luat cu sine sclavii în munte, el știa pentru ce. Și că au pierit acolo cu toții. Sutașul, în această vreme sculîndu-se de pe piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să coboare în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben. Auta intră și el în luntre; iar sutașul rămase lângă soldați. Aceștia văzură cu spaimă cum se aprinde ceva deasupra butoiului dintre tufani, și cum tot butoiul cu ciudații oameni din el năvălește în văzduh. În câteva clipe, și trufașul ajutor de sutaș, și soldații trântiră jos tot ce mai aveau la ei și fugiră rupând pământul. După un sfert de ceas luntrea făcu un cerc prin aer și veni lin pe locul neted unde stătuseră soldații. Nu se așeză
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din marginile sărace, Sodoma și Gomorra erau ticsite, îndărătul zidurilor puternice, cu dregători de vază din mai multe țări, preoți iscusiți în stăpânirea mulțimii, mari căpetenii militare, oameni de neam cu bogate pământuri și cu mii de robi și negustori trufași care-și făcuseră averi din drumurile lungi ale corăbiilor repezi. Îl uimise mai cu seamă știrea că și Marele Preot venise din orașul său Zidul Alb, așezîndu-se vremelnic în Sodoma. Deci ținta era bună. Când se întoarse în luntre și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ien direcția aia frățâne, Îi arăt eu spre West End. — Crăciun fericit, zice el. — Și ție frățâne, zâmbesc eu. Da ar putea fi unu cam friguros. Maș caza acolo vro câteva săptămâni dacaș fin locu tău, Îi arăt spre splendoarea trufașă a hotelului Balmoral.Lasăipe cei care te servesc În cameră să se chinuie. Știi că am dreptate. Vagabondul Îmi aruncă o privire furioasă care nu-i poate masca o teroare pură latentă când se gândește la sezonul rece petrecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru 70 frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un ascendent dintre cele mai onorate), recunoscând că mai sunt și alții cel puțin deopotrivă cu el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
veche de animozități. La care trebuie adăugată 135 și aceea provocată de faptul că Ahile se simțea nu numai umilit de poziția lui față de un om pe care nu l respecta nici ca războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un ascendent dintre cele mai onorate), recunoscând că mai sunt și alții cel puțin deopotrivă cu el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai veche de animozități. La care trebuie adăugată și aceea provocată de faptul că Ahile se simțea nu numai umilit de poziția lui față de un om pe care nu l respecta nici ca războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de bucate ale unei mese frugale, binefacerile justiției și ale legilor, pacea care deschide porțile orașelor; el trebuie să păstreze confidențele, să-i implore pe zei și să-i roage să fie readusă Fortuna către nefericiți, îndepărtând-o de cei trufași." Horațiu cere ca personajul de teatru să fie dotat cu coerență internă. Limbajul fiecărui protagonist 28 trebuie să fie în legătură cu condiția sa socială, cu vârsta sa, cu sexul său. "Va fi foarte important să ținem seama dacă vorbește un zeu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]