861 matches
-
Întârziat mult asupra acestor cuvinte. Le transcriu, la rându-mi, ca o confirmare și ca un răspuns. Anxios, ca un adolescent, am plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
putoare al anilor 1941-1944 și muntele de putoare al erei Ceaușescu. Și cunosc personal martorul care ar putea să analizeze această relație, fără a ceda din exigențele sale estetice. Ce păcat că nu-s evreu! Mie, sasului care a umblat trufaș În cămașa Hitler-Jugendului pe străzile Sibiului - În timp ce «mama» croșeta În Lipova ta puloverul pentru Mara -, Îmi este interzis să abordez acest amalgam. Ar trebui să te debarasezi de sfiiciunea pe care, totuși, o Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la câțiva pași, înainta exaporitul. De obicei sultanul la audiențele pe care le acorda nu spunea nici cuvânt și nu arunca nici cel puțin o uitătură, rămânând ca o stană, cu privirea tâmpă, fixată undeva pe direcția nasului său sumețit trufaș în sus. Acum însă, probabil sfătuit de sultana validé, care primise de la domnul valah un dar de cincizeci de pungi, sau poate impresionat de propriul cadou, în valoare de două sute de pungi, aprecie laconic calitățile lui Brâncoveanu, bâlbâindu-se incoerent
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spun cam așa: Doamne, ai milă de coconii, cocoanele mele și de toți cei dragi mie și nu-i osândi pe ei pentru păcatele mele, căci nu sunt eu drept ca Iov să pot răbda osânda lor, pentru că am fost trufaș înaintea Ta. — Și? — Abia atunci gândurile au început să-mi urmeze rugăciunile. Am înțeles că lui Hristos îi place să ne rugăm mai întâi pentru alții și apoi pentru noi. Și am purces așa pe drumul rugăciunii. Și n-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de unghii aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-o explozie de mândrie și triumf a poporului meu cel atât de asuprit până odinioară, i-am văzut zâmbetul trufaș ștergându-i-se de pe față, călcâiele atingând jumătatea de cauciuc, iar corpul lui uriaș, de pionier în clasa a patra, prăbușindu-se la pământ. Pe scurt: i-am spart capul, pentru că țeasta lui de invadator s-a dovedit prea fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tu atât de fermecătoare ?!”, dar se temea să-și ducă gândul la capăt. Cu părul ei negru și lucios ca abanosul, și bluzița de borangic peste trupul pietros, cu umerii poleți de soare, sânii înalți, sus pe frucă pieptului, coapse trufașe... ți se năzărea că a coborât de pe soclul ei, Statuia Victoriei de la Samotrache. Neam de gruzin de la poalele Caucazului, corcită cu sânge moldovenesc, era de o armonie și o frumusețe sălbatică. Era frumoasă ca o zeiță. Era frumoasă... frumoasă, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: „Această lucrare era un adevărat scan dal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o meditație a lui Mefisto din Faust-ul lui Goethe. În traducerea lui Carlyle F. MacIntyre (New Directions, 1941) pasajul sună așa: Sunt parte din partea care la început a fost întregul, parte din întunericul care a dat naștere luminii, acea lumină trufașă care își dispută acum cu Mama Noapte străvechiul ei rang și spațiu și totuși nu poate ieși biruitoare; oricum s-ar lupta nu se desprinde de materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fost pregătite pe banii lui Petru (Șchiopu) voievod”. Aron vodă însă nu pomenește nimic despre aceasta, fiule. Trufie domnească, părinte. Dacă ar fi singura manifestare de trufie n-ar fi mare lucru, dar au fost și alți voievozi, chiar mai trufași... Să-l asculți pe Gheorghe Duca voievod cum spune că a ridicat mănăstirea Cetățuia „din pajiște”, deși acolo a existat o zidire străveche, pentru că nu degeaba i se spunea locului Cetățuia. Nu se lasă mai prejos nici Ștefăniță Lupu voievod
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să prinzi dedesubturile hrisoavelor domnești. Nu mă pot mândri cu acest lucru și nici n-aș face-o. Să nu te aștepți la laude din partea mea pentru modestia ta, fiindcă un om cu frica lui Dumnezeu nu trebuie să fie trufaș. Intrăm în curtea mănăstirii și căutăm un loc potrivit pentru a ne așeza să stăm în liniște. Când toate au fost la locul lor, i-am amintit călugărului că la 6 noiembrie 1618 (7127) „Io Radul (Mihnea) voievod” spune: „Am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a-și arăta în mod simțitor ura și supărarea sa contra latinilor, de-a căror sabie tăioasă se temea însă ca și de sabia de foc a heruvimului. La început dispus a se împăca, se zădări mai târziu, prin nesocotința trufașă a latinilor, și întoarse foaia, devenind dușman în faptă, după ce stătuse mocnit atâta vreme într-ascuns, căutând un moment favorabil pentru a izbucni în fățise fapte de silnicie. Cauza dezbinării a fost următoarea întîmplare. Cauza cea mai apropiată a mâniei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
setei sale de răzbunare, trecu la anul 1305 cu război pe teritoriul romeilor, atacă cetățile și întăriturile așezate la intrările Emului și luă unele cu puterea, altele prin supunere de bunăvoie și convenită sub anume condiții. Buna ocazie și vitejia trufașă a biruitorului nu dădeau nici celorlalte obiecte de atac perspectiva apropiată a unei sorți mai bune. Împăratul se grăbi a le asigura și întări prin trupe trimise în ajutorule și rândui pe fiul și coimperatorul său, Mihail, să meargă c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
revărsa peste noi. Aș fi rămas singur față în față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își dădeau jos masca frumuseții de peste zi și se pregăteau să se deschidă în înfricoșătorul lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teritoriile cucerite. Bătălia de la Kossovopolje Capitolul IV Mari sultani otomani Baiazid I Ildîrîm După moartea fulgerătoare a slutanului Murad I, pe câmpul de luptă de la Kossovopolje, a urmat la conducerea Imperiului Otoman, fiul său, Baiazid Ildârâm. Pentru firea sa aprigă, trufașă, plină de temperament oriental, a fost numit Ildîrîm, adică „Trăsnetul”. Numele turcesc al sultanului este Bâyezid. și-a câștigat dreptul de a deveni sultan chiar pe câmpul de luptă, când turcii au obținut o victorie scump plătită. La începutul domniei
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
lor : dacă n-aș fi cu cinci secole mai tânăr și cu douăzeci de ani mai bătrân ca voi m-aș lăsa răpit de atâta candoare și frumusețe (I, p. 43). Conștient de faptul că marile idei politice, splendide flori trufașe și devoratoare se cer stropite cu un sânge ca al lor fierbinte și pur, e cuprins de o tristețe sumbră, așa că le cere să plece și să nu-l mai tulbure : De ce răscoliți cenușa inimii mele ?... Părăsiți-mă... (I, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să nu te fi/ atins de mine și de tron - scena 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru cei de sus, dar observă că ea este umbrită de mândria lui excesivă : dacă n-ar fi atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-ar confunda cu zeii [...] are-o forță-atotdezlănțuită/ de care zeii trebuie să țină seama (scena 5). Ulterior, prorocul îl pune în gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat de fapt reacția puterilor cerești : Trufia forței tale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arta de templu și se concentrează asupra omului, iar religiozitatea artistului implică un efort de credință pentru a nu nega dreptatea zeilor (p. 94). În această interpretare, eroii lui Eschil sunt mari vinovați și pierd simpatia spectatorilor ca niște inși trufași și păcătoși ce se află (p. 94). Cât despre eroii lui Sofocle, ei inspiră o milă profundă, o dată ce greșeala lor nu le poate justifica, omenește vorbind, suferințele : fără a-i trage la răspundere pe nemuritori, autorul îl scoate pe om
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Penélopei Aldaya În capul scării l-a Însoțit de-a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca niște prinți trufași și aroganți, iar dascălii lor păreau niște servitori docili și cultivați. Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o trăsură, duminica, În toiul dimineții, oferind astfel spectacolul babilonic al depravării În fața ochilor tuturor copilașilor nestricați ce se nimereau pe Paseo de Gracia, În drum spre slujba de la ora unsprezece. PÎnă și ziarele se făceau ecoul privirii semețe și trufașe a negresei, care contempla publicul barcelonez „așa cum o regină a junglei s-ar uita la o ceată de pigmei“. Pe vremea aceea, febra modernismului deja mistuia Barcelona, Însă Jausá le-a indicat În mod limpede arhitecților pe care Îi angajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mai stea pe gînduri, se prezentă la birourile pe care consorțiul Aldaya le avea pe Paseo de Gracia și ceru să-l vadă pe don Ricardo. — Și pe cine am onoarea să anunț? Întrebă un lacheu cu o mină trufașă. — Pe pălărierul său personal. Don Ricardo Îl primi, oarecum surprins, Însă bine dispus, crezînd că, poate, Fortuny Îi aducea o factură. Micii comercianți nu ajung niciodată să priceapă cum e cu protocolul banilor. Spune-mi, ce pot face pentru dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fotografiată într-o rochie neagră, de mătase, extrem de simplă și elegantă; părul, probabil castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci, fruntea gânditoare; pe chip avea întipărită o expresie pasională și parcă trufașă. Era trasă la față și, poate, palidă... Ganea și generalul îl priviră uimiți pe prinț... — Cum, adică, Nastasia Filippovna? O cunoașteți pe Nastasia Filippovna? întrebă generalul — Da. Nu-s în Rusia decât de-o zi și de-o noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest gen? — Chiar acest gen. — De ce? — Chipul ei trădează... multă suferință, rosti prințul parcă fără voie, parcă ar fi vorbit singur și nu ar fi răspuns la o întrebare. De fapt, cred că delirați, spuse generăleasa și, cu un gest trufaș, se descotorosi de portret, aruncându-l pe masă. Alexandra îl luă, Adelaida se apropie de ea și amândouă începură să-l examineze. În acest moment se întoarse și Aglaia în salon. — Ce forță! exclamă brusc Adelaida, privind cu aviditate portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a Aglaiei (care se mânia foarte des), aproape de fiecare dată, în pofida întregii ei seriozități și a neînduplecării aparente, răzbătea ceva atât de copilăresc, nerăbdător-școlăresc și rău disimulat, încât uneori, privind-o, era imposibil să nu râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fix pe Aglaia și zâmbi. Nici măcar nu-i venea să creadă că o are în fața lui pe domnișoara aceea arogantă care cândva îi citise cu atâta mândrie și impertinență scrisoarea lui Gavrila Ardalionovici. Nu putea înțelege cum de această frumoasă trufașă, severă, poate fi un copil, un copil care într-adevăr nici acum nu înțelege toate cuvintele. — Ai stat numai acasă, Aglaia Ivanovna? Vreau să spun: n-ai mers nicăieri la școală, n-ai învățat la vreun institut? — N-am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]