1,978 matches
-
ocazia de a avea carne la masă. Experiența mea n-a fost decât o altă variantă din „moartea căprioarei”, cu marea diferența că eu nu știu s-o povestesc atât de frumos. Când am taiat oaia mușcată de șarpe a Tușii Anuța, aveam alt motiv să-mi pară rău: aș fi vrut-o vie. Unchiu Niculaie s-a împotrivit (și pe bună dreptate), promițându-mi, în schimb, că îmi va da o oaie cu mieluța în primăvară. Puteam să nu mă
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
cu minie-n Arsuri? Copilului care eram nu îi suna a întrebare. Arsurile erau echivalentul Celuilalt Tărâm, unde nu eram eu vrednic s-ajung. Acolo, urșii veneau ziua-n amiaza mare la oi, lupii bântuiau întunericul, Muma Pădurii păzea vacile Tușii. „Odată, stam sângură la oi, ne-a povestit... N-aveam numa on cânie, batrân ș-ahăla, ș-o vinit on urs. Am ieșât ieu în calea lui, nu l-am lasat în oi. Să ridicasă în pticioare șî moroia să-l
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
N-aveam numa on cânie, batrân ș-ahăla, ș-o vinit on urs. Am ieșât ieu în calea lui, nu l-am lasat în oi. Să ridicasă în pticioare șî moroia să-l las. Numa-așe da din brânci... (degetele aspre ale tușii nu spintecau aerul, îmi spintecau inima) Da am dzâs șî ieu cătra iel: - Tu vini la minie cu puterea te, da io vin la tinie cu puterea Domnului nost Iisus Cristos! Atuncea o sucit ursu din cap de doauă-tri ori
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
puterea te, da io vin la tinie cu puterea Domnului nost Iisus Cristos! Atuncea o sucit ursu din cap de doauă-tri ori, s-o-nturnat șî s-o dus.” Ce sunt Arsurile am întrebat-o, frământat, pe Buna. Soră mai mare-a Tușii, Buna mi-a răspuns: - On loc rău! A apăsat fiecare cuvânt. „R”-ul, mai ales, a fost atât de prelung că și simțisem Răul cum mă învăluie și mă îngheață. - Îi hăl mai rău loc de pe lume! Îi rău de
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
fapt, nu cobora. Spunea: „Am tunat din Arsuri”, și-atunci mă gândeam imediat la Muma Zmeilor, cum cobora ea duduind, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Probabil că așa coborau toate muierile de acolo... Din bezna grajdului, Tușii îi răzbătea doar glasul: - Te-o fi trimes mămică-ta după ceva? Oți fi avân vun nacaz? În lumea lor aparte, pe oameni îi împreuna doar prilejul (de bucurie ori necaz); în rest, rar când dădeau doi pe-un loc.
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
siguranță. În sat, printre ciobani, a umblat, multă vreme, vorba că omului îi păruse rău de mioara. Îl luase flama și mi-o promisese de pomană, după care se răzgândise. De aceea nu mi-o trimisese la vale, în oile Tușii. „Da Dumniedzău nu culcă-te, și i le-o loat pe toate cinci.” Cincisprezece ani mai tarziu, aveam să trec printr-o pățanie similară. Dar ei am să-i dedic un intreg episod al „Poveștii că Viața”, bineînțeles când va
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
clasă și de cursuri. Ce glas bine/făcător, bine/voitor, bine/cuvântat!...Și, astăzi, acum și aici, mi-i dat să-l ascult iarăși, să-l respect ca pe o poruncă, și să-l consider providențial și tămăduitor!...Iată, învățătorul tușește în șoaptă, așa, să atragă atenția asupra sa! Iată, înalță privirea spre Cerul Cicoare și cheamă Cuvântul, invocă sfânta Alcătuire a Vorbei de Duh! Și Cuvântul se aude coborând și urcând și venind din toate părțile deodată! Venind cu tot cu Nimburi
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
tot mai grăbită. Continuând să facă pe adormitul, somnul l-a prins din nou. S-a trezit iarăși transpirat. Afară era lumină și cineva striga păsările. A ascultat atent și nu i s-a părut a fi vocea Irinei. A tușit. -Bună dimineața! Ți-am încălzit cazanul ca să faci o baie caldă. -Mulțumesc! a răspuns el bănuitor. -Cum ai dormit? a zâmbit ea. -Foarte bine, cred că se puteau tăia lemne pe trupul meu! și-a amintit el o expresie care
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
faci dacă un diagnostic este greșit? Am avut pacienți care au avut un tratament și au spus: Nu mă simt bine, am fost la medicul cutare, mi-a dat antibioticul cutare și nu mă simt bine. După șapte zile tot tușesc. O iau de la capăt. E ca și când acel pacient nu a fost tratat niciodată și mă gândesc la un alt diagnostic. Ce impact are momentul în care este descoperită boala asupra evoluției acesteia? Pornim de unde am descoperit-o și încercăm să
„Ne este imposibil să evităm stresul, dar putem să îi facem față cu un echilibru între alimentație, somn, odihnă și un pic de mișcare” () [Corola-blog/BlogPost/339224_a_340553]
-
digului hotărât să rezist. Un alt val, aceeași poveste. Măi, să fie!... îmi spusesem înverșunat. Degeaba, un nou talaz, o altă tumbă în lichidul efervescent. Îmi pătrunsese pe nas, pe trahee, pe esofag, pe oriunde putea să strecoare în mine. Tușeam măgărește, spre hazul unui tip bărbos, care îmi arăta degetul mare al unei mâini, ridicat ca un falus în erecție. Îndesat, cu un tors de halterofil năpădit de păr, tipul părea întruchiparea lui Neptun însuși într-un moment de dispoziție
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
de șapte. De obicei aștept unul mai gol, dar acum mi-era indiferent dacă mă mai pot ține sau nu de bare, dacă mă înghesuie, împinge ori înghiontește cineva sau dacă trag adânc în piept virușii celor ce strănută și tușesc și scuipă strigând la tine că dacă nu-ți convine n-ai decât să-ți scoți din garaj Mercedesul sau să mergi cu Perpedesul. Totuși, de nimic nu mi-ar fi păsat, de nu și-ar fi scurs pe mine
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
Guiccioli, o construcție voluminoasă și surie, era situat la câteva sute de metri de hotel. Byron sosi imediat, iar ceea ce văzu îl emoționă. Nimic nu-l lega mai profund de o femeie decât neputința ei. Teresa stătea în pat și tușea, tușea cu sânge. El s-a așezat la căpătâiul ei și s-a transformat în cea mai grijulie soră de caritate. Emoționat și înfricoșat, aștepta ca din minut în minut cineva dintre zbirii contelui să-i înfigă pumnalul în gât
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
o construcție voluminoasă și surie, era situat la câteva sute de metri de hotel. Byron sosi imediat, iar ceea ce văzu îl emoționă. Nimic nu-l lega mai profund de o femeie decât neputința ei. Teresa stătea în pat și tușea, tușea cu sânge. El s-a așezat la căpătâiul ei și s-a transformat în cea mai grijulie soră de caritate. Emoționat și înfricoșat, aștepta ca din minut în minut cineva dintre zbirii contelui să-i înfigă pumnalul în gât. Ce
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
și iubire fără opreliști - Gândul Fermecat. Scopul gândurilor rele este de a stăpâni împărățiile astrale. Fără Gândul Fermecat se vor nărui toate visele, se va răspândi Întunericul și vom pieri. O undă rece de vibrații străbătu întreaga adunare. Împăratul Meteor tuși cu înțeles și continuă: -Destinul astral mi-a prescris că voi mai domni încă vreo zece milioane de ani lumină. Deci... - Bunicule!...ce înseamnă ani lumină?...E de la tanti Any cu lumina? - ....grea întrebare!...Pentru tanty Any e și mai
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
de la un km! Este acolo o peluză pentru ronțăitori ... Are și suc ... Hai! Du-te mai încolo! - Aici e bine? - prinse Titi curaj de la doi pași dați înapoi. - Stai cum vrei! Da' nu mai ronțăi, da? - Bine, nene!...Pot să tușesc? - Auzi? Nu fi obraznic! Te-am rugat, dă-te mai încolo și-atât. Lumea te va iubi pentru gestul tău umanitar. Titi, emoționat de profunda dragoste de oameni, fandează un mic pas lateral dar, nu dă înapoi. E absolut convins
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
nici a voastră. Nu suntem decât un auxiliar grafic și soarta noastră o decide altcineva. - Cine frate? Că m-ai făcut curios și mă exclamez ca bățosul ăla de Semn al exclamării. - Cine-cine-cine!? Cine mai e p'aci, de față? Tușesc emoționat pentru a-mi trăda prezența. Zeci de ochi ortografici mă țintesc ca pe un tipar. - Ăsta? Ăsta care habar n-are cu ce a venit la bibliotecă și are în cap doar năsturei, numai literatură nu? Ne-inspiratul ăsta
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
urmarea zgomotului intervenit pe care el nu-l avea în plan. Nimic. Simțurile i se ascuțiră la maximum. Doar mirosul de varză putrezită de pe cracul stâng îi pătrunse prin nări. Ca să nu vomite încercă o manevră de control a situației tușind intenționat. Musca moartă zbură în zig-zag pentru a scăpa de virușii împrăștiați de tuse. Fatalitate! Nimeri în plin vitrina cu bibelouri și căzu răpusă de impact. Rolul morții și-l păstră definitiv. Tusea intenționată a avut efect. Zgomotul neindentificat se
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
Participiul la plural „afumate”, fumul negru și înecăcios, distrugător de viață, oprește lumina creând întunericul suspiciunii existentului, ivirea umbrei presupuse, dublura umană fără de care fiindul ei ar fi șters. „Triste”, adjectiv la plural sugerează dorul, acea durere înfundată a omului, tușită în amarul inimii. Șoaptele (Amurg de toamnă, 1965:44 ), pe care inițiații le aud, îl fac pe poet să simtă vântul care, de departe, anunță o schimbare și în noapte el aude „ ...gemând amorul meu defunct, / Ascult atent privind un
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
a lungul fâșiei de ziar, învelea cu grijă hârtia în jurul tutunului, lipea cu limba fâșia de ziar, și trabucul era gata. Cu așa îndeletnicire periculoasă, nici nu-i de mirare că moșului îi mergea prost de la o vreme cu sănătatea. Tușea al naibii. Dacă treceai pe lângă casa lui și vroiai să știi dacă-i acasă ori ba, era de-ajuns să asculți dacă tușește în casă. Tusea lui era îngrozitoare. Trabucismul l-a dus la ruină, cheltuise mult în viața lui
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
îndeletnicire periculoasă, nici nu-i de mirare că moșului îi mergea prost de la o vreme cu sănătatea. Tușea al naibii. Dacă treceai pe lângă casa lui și vroiai să știi dacă-i acasă ori ba, era de-ajuns să asculți dacă tușește în casă. Tusea lui era îngrozitoare. Trabucismul l-a dus la ruină, cheltuise mult în viața lui pe tutun. Nu mai avea nimic în jurul casei, nu mai avea nici bani, nici făină. Se mai milostiveau vecinii să-i mai dea
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși înspăimâtător de câteva ori. Cu pași șovăielnici coborî de pe prispă, având o tigăiță mică în mână. Se duse undeva lângă o șură unde era o grămadă de crengi și buruieni. Aruncă niște resturi ale prânzului din tigaie peste gramada de
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
obosit. Aparat de zbor bondăresc, zumzăind ușor și livresc. Din mine ies fire, antene, cu vârf subțire, perene. Am multe butoane, rotite, mufe și banane, chichițe. Toate-s neunse, coșcovite, adânc pătrunse de termite. Dau să pornesc, iau avânt, sughit, tușesc, rămân la pământ. Mă-ntreb de-s eu, mă ascult: aicea un zeu era, mai demult. Unde-ai fugit din al meu piept trist și îngrozit zeule drept? Referință Bibliografica: Fugă zeului / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FUGA ZEULUI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342295_a_343624]
-
se scurge ca dintr-un miel sângele când măcelarul îi retează beregata cu gândul la sărbătoarea de mâine, noi mușcăm din uriașul sanswich înfometați și ne scârțâie printre dinți anii ne scopim cu o idee, scuipăm câte un smog de tușește Dumnezeu ...spre dimineață El obosește învățându-ne Rugăciunea Pământene cuvinte din care rupem Mușcându-ne limba. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poezii de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 735, Anul III, 04 ianuarie
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342339_a_343668]
-
condițiile mizere de muncă, modul infam în care era exploatată munca unor copii, profiturile imense obținute de patroni, dar și aburii toxici care se ridicau când copiii pileau pietrele din care se făceau nasturi și cum mureau aceștia în chinuri tușind și vărsând sânge pe nas. Era însă doar începutul... Norii toxici se adunau în atmosferă și acopereau soarele... Pământul îngheța... Nu mai creșteau plante... mai ales în Texas, mureau vitele... mai ales în Arizona... Marile lacuri din Nevada secau... Poporul
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
iată - vedem de ce este atît de important să bem apă cu o jumătate de oră înainte de masă. Sîngele nu va mai extrage apă din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va rămîne sănătos. Sînt oameni care tușesc, îi apasă inima sau au colici după masă. Acele organe care ne dor după ce mîncăm sesizează că nu au destulă apă", spune Ralph Vornehm." Cercetările efectuate arată că 90% din durerile de stomac sînt cauzate de deshidratare. Oamenii care au
POFTELE ŞI APA de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341691_a_343020]