1,983 matches
-
-mi rapid pistolul, de pe scaun! - Te sărut, dragul meu, ești Okay? - Acum, totul este Okay, draga mea: Am să te sun imediat, i-am răspuns, închizănd telefonul. Stăpân pe mine și cu arma în mână, trag rapid trei focuri, în tufișul de peste drum, în care tocmai dispăruse animalul! Bubuiturile armei, m-au adus și pe mine la realitate: Nu știu dacă am nimerit fiara, pentru că oricum, trăsesem la întâmplare! Am pus arma la loc, în tocul de la curea, promițându-mi să
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
VREMURI... Pogoară lumina-n grădină Pe aripi frânte de vânt, Albinele dau zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
mai mult CE VREMURI...Pogoară lumina-n grădinăPe aripi frânte de vânt,Albinele dau zor în stupină,Cu florile făcând legământ.Livada bătrână se-nclinăCa baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine aninăDe ram și rodu-și revarsă.Cântă-n tufiș o turturică;În sat din frunza de fagO doină timpu-l despicăși-și lasă ecoul pe prag.O iau de mână ca pe-o sorăși-o cuibăresc adânc în pântec;E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet.Au adus
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită-n pădurea prietenoasă și prin tufișuri își va pierde urma s-a dat pe el dând iedului iar viață oprind pe lupi din cruda hăituire și-apoi se stinge ca o amintire privind înspre desișuri ca prin ceață *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
țărani străbuni, precum li-i modrul, Cu pluguri și cu grape, pe ogor. Prin iarba verde ies la drum gândacii Și păsările vin în țară iar, Gelos și umed, vesel și sprințar, Vântul sărută mai cu jind copacii. De prin tufișuri Și mărăcini, De prin desișuri Și vizuini, Ies ursuleții, Râșii, mistreții Și veverițele Prin aluniș, Ieș și căprițele, Ies și vulpițele, Și prepelițele În luminiș. O rândunică Își spală-n baltă Penajul sur. O rămurică În plop tresaltă De bun
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
sub deal, să aducă apă-n găleți sau bidoane pentru băut și consumul în bucătărie, nu era doar o corvoadă cum le părea celor mari, ci un prilej plăcut de a ne petrece timpul cu prietenii zburdând pe coaste prin tufișuri, căutând fragi sau mure pe drumul către fântână sau de a vorbi nestingheriți despre aventurile noastre și a pune țara la cale. Noi fetele nu găseam un prilej mai bun decât acela, de a tândăli pe poteca dintre salcâmi cu
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
considerau prea mici pentru a discuta despre aceste taine cu noi. Despre ce înseamnă moarte, ideile noastre erau cam confuze, că până atunci nu văzuserăm nici un mort. Locul nostru secret era sub un măr crețesc ,un ascunziș natural format din tufișuri de salcie pletoasă ce crescuseră sub acel bătrân măr, pe hotarul cu vecinul nostru Ingineru, pe la jumătatea potecii din grădina noastră, care ducea la Geamăna. Aici ne întâlneam deseori cu nepoata Inginerului, Mixandra, cea mai bună prietenă a noastră, cu
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
nici când pleca din iadul de la Sfatul Popular. Dădea totul ca să scape de chinurile acestuia. Și apoi, tăcea. Mai ales...tăcea. Ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic... Ce frumoase erau acele zile de vară!..Cu păsări care cântau în tufișul sălciilor din luncă, de pe malul pârâului. Dar în sufletul fetelor de atunci...cât foc, cât amar curgea?..Măcar le-or fi dat acele fotografii blestemate? Le-or fi păstrat sau le-au rupt în mii de bucățele? Nu voi ști
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
iepur. Trifoi: De-ar alerga și ei spre vremuri mai bune, dar ei stau în față, pe urmă, după ce ștampila le-a atins numele pe hârtie își ascut urechile, fug din fața responsabilităților ca iepurii din fața umbrei și se ascund în tufișuri lăsându-ne să ne descurcăm singuri. Păpădie: Lasă asta. Aici e trifoi bun. Anul acesta am văzut multe fire cu patru foi. Trifoi: Tu vorbești de noroc ca despre o plantă ce o culegi de pe câmp. Păpădie: Nu înțelegeți voi
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
sălcii plângătoare plopi, anini, cedrii și stejari înalți cu trunchiuri seculare, pe care doi oameni voinici abia dacă reușesc să-i îmbrățișeze, se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
mine, deși anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Privesc aceste avataruri, le contemplu
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
simțeam vinovat! Odată, un coleg de-al meu, Trühler se numea, furase o legătură cu chei din ușa magaziei laboratorului de chimie. Așa, de afurisit ce era. Apoi, spre a nu fi găsită asupra lui, a aruncat-o în niște tufișuri pe fereastră. Eu tocmai eram în ziua aceea elev de serviciu, dar habar n-aveam de cele ce se întâmplaseră. Cum nimeni nu era dispus să se declare vinovat, în pofida unei înălțătoare cuvântări despre cinste și corectitudine a dirigintelui nostru
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
fugit vioaie Spre al plajei nisip auriu, Ce a fost spălat bine de ploaie Și zvântat de soare,mai târziu. Când deodată în față-i apare Un mic pui de capră, jucăuș. Ea speriată de arătare, Țipă, fugind iute spre tufiș. Și căprița după ea aleargă Să se joace împreună, dorind, Dar mama ta mai tare ne strigă Însă noi,o urmăream râzând. O groapă i s-a ivit în față Și în ea, mama ta a căzut, Dar căprița ceva
O ÎNTÂMPLARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375572_a_376901]
-
se mănâncă bine. Cu un „bon de masă” nu acoperi nici parte din bunătățile etalate. Dacă porci și viței ar putea fi prăsiți prin împrejurimi, dar ton și somon nu înoată în apele de munte. Nici piper și scorțișoară prin tufișuri. În prima pauză acordată s-au năpustit cu toți afară. Doreau să vadă hotelul în care locuiesc. Dar acesta lipsesea „cu desăvârșire”. Pereți abrupți de stâncă înconjoară văiuga prin care au venit. Ce ți-e și cu tehnica asta. Probabil
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
coloră trăsăturile feței și se auzi rostind: - Ai avea tu curajul acesta? În acel moment, ea ar fi putut jura că întreg orașul încremenise așteptând dovada curajului. Clipele se scurseră ca șerpii adormiți prin iarbă, nălucile umbrelor se adânciră printre tufișuri, iar Oana înțelese tot ceea ce avea nevoie să înțeleagă la prima întâlnire. Strânse pleoapele mărunt, se întoarse cu fața spre stația de autobuz și spuse încet, ca pentru sine: - E destul de târziu, mai am de făcut teme! Referință Bibliografică: Prima
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
umbrele se țes năvod, Pârâul șoșotind se-ascunde Sub brusturii de lângă pod. Polenul fin, de tei plutește Ca o perdea de borangic Și-n raze magic zugrăvește Ample vitralii din nimic. În luminiș, după fântână, Ceva se mișcă-ntr-un tufiș; O căprioară-n mers de zână Își duce puiu-n aluniș. Poiana-i vesel colorată, Iar printre flori doi iepuri sar Și în amiază, dintr-o dată Răsună-o tocă în stejar. Și în acorduri de chitare Doinesc un fluier și un
COLŢ DE RAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372443_a_373772]
-
să identifice structura metalică, colorată, construită spre cer, într-o formă ciudată de ciupercă. Se oprise lângă ciudățenie, când, niște animale gălăgioase se năpustiră asupra structurii, gata să-l doboare de pe rotițe. Pui de oameni. Miku-Miku se ascunse într-un tufiș, lungindu-și doar antenuța pentru a privi cum se cocoțau puii aceia gălăgioși în vârful schelelor, de unde își dădeau drumul în jos, alunecând pe o pantă înclinată care părea să le facă o deosebită plăcere. Ah, dar voia și el
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
-l țineau prizonier. Imediat se trezi eliberat, iar copiii se prăbușiră unul peste altul în nisip. Fetița începu să plângă, băieții să se certe, în timp ce doi adulți se apropiară amenințători de perimetrul incidentului. Miku-Miku se strecură sub cel mai apropiat tufiș, întinzându-și antenuța printre frunze. Nu înțelese nimic din gălăgia care, în curând, făcu să se adune în spațiul verde mai mulți pui de om și mai mulți adulți. - Gălăgie-gălăgie, suspină Miku-Miku, toți dușmani aici! Reuși să se întoarcă la
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
pentru a avea timp suficient ca să ia fiecare mormânt la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau ca în curând fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
-mi continua călătoria. Pornesc din nou pe aleea principala. Pe partea dreaptă mai sunt câteva locuri de popas. La intersecția acesteia cu aleea dinspre Grand Hotel Napoca, se află bustul poetului Octavian Goga. În spatele lui, prin perdeaua de copaci și tufișuri, se întrezărește silueta hotelului. Poetul și politicianul de extremă dreaptă, născut în localitatea Ciucea situată la jumătatea drumului care leagă Clujul de Oradea, a fost Membru al Academiei Române, începând din anul 1920. Pentru o perioadă foarte scurtă de timp, între
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
pe acestea „jocuri de... nenoroc” căci mulți își pierd pe-aici și brumă de avere... pe care o au! Șoseaua națională 87 străbate deșertul, în prima parte presărat cu cactuși îndeosebi saguaro, apoi pe masura ce ia altitudine, cactușii dispar lăsând loc tufișurilor și munților de stâncă cu forme ciudate. Apropiindu-ne de Payson, vegetația devine tot mai persistentă transformându-se în pădure de conifere. Trecem ... Citește mai mult Sâmbătă, 15 ianuarie 2011Între toate evenimentele să nu-l uităm pe Eminescu nostru. S-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347372_a_348701]
-
pe acestea „jocuri de... nenoroc” căci mulți își pierd pe-aici și brumă de avere... pe care o au!Șoseaua națională 87 străbate deșertul, în prima parte presărat cu cactuși îndeosebi saguaro, apoi pe masura ce ia altitudine, cactușii dispar lăsând loc tufișurilor și munților de stâncă cu forme ciudate. Apropiindu-ne de Payson, vegetația devine tot mai persistentă transformându-se în pădure de conifere. Trecem ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347372_a_348701]
-
golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începe concertul nocturn. După câteva momente, căpitanul Arnăutu, aflat în fruntea călăreților, ridică brațul drept și ceata înaintează la pasul cailor. Cei doi boieri sunt la mijloc
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
acest lucru nu se întâmplase. Mai merseră totuși puțin, însă după un timp căpitanul se opri. -Am greșit drumul, spuse el. Înapoi! Înapoi! Merseră un timp înapoi și ajunseră într-un loc unde era o bifurcație de cărări între niște tufișuri. -Inoan! Inoan! strigă el prin ceață. Nu-i răspunse nimeni însă. -Ne-am rătăcit spuse Ahav! Cum e posibil? -Nu se poate căpitane, spuse unul dintre oșteni. Am copilărit pe aici! E foarte aproape locul! -Atunci spune pe unde trebuie să
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]