1,336 matches
-
propriul comportament și bunăstarea personală În termeni tehnici. Se vorbea despre oameni că sunt În viteză sau la mare turație când erau motivați și stresați, Încărcați excesiv și arși când erau epuizați. Folosim turn off, dacă ceva ne repugnă și tune in dacă ceva ne interesează. A fi conectat și deconectat a devenit un surogat pentru angajat și concediat. Curând, experții În eficiență s-au răspândit În toată America, introducând cele mai noi metode În fabrici, birouri și magazine de desfacere
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
conjunctură ea ne adună în același cerc și ne ține împreună pentru că suntem creați de natură să trăim împreună fuga nu are rost cel ce aleargă e un prost în suflet și în inimă e loc pentru doi fie că tună ori cad ploi... MERGEM mergem în neunde și nu știm drumul! nu cunoaștem meridianele de peste drum și nici paralele mergem în virtututea inerției pas cu pas rămânem în urmă... pustiu, furtuni de nisip deșert nu aici am dorit să ajungem
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
prezentul te scoate la mal. Primii oameni s-au încăierat pentru un ciolan, cei de azi se luptă pentru un ban. • Toate drumurile au un capăt. Numai prostia e infinită. • Trecem prin timp ca o furtună, chiar de fulgeră și tună. • Viața e o dramă, deci nu-i de pus în ramă. • Lumina este fereastra vieții și darul dimineții! Nu înțelepciunea, ci lăcomia guvernează omul. • Cârmuitori de dinainte parcă nu aveau destulă minte, iar cei de acum s-au și poticnit
GÂNDURI REBELE (27) – AFORISME (10) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381304_a_382633]
-
impulsionată de școala de la „Contemporanul”. Versurile rezistă la lectură și azi în virtutea substanței epice, a plasticității expresiei unor stări de tensiune provocate fie de pasiuni umane, fie de năprasnice dezlănțuiri ale stihiilor: „Se-ntuneca. Prin aer treceau arcuri de foc. / Tuna. Cădeau ici-colo mari picături de ploaie. Părea câteodată tot cerul că se-nmoaie / În foc. Săgeți aprinse trăsneau pomii pe loc” (Alina-Linda). Inegal, cu situații confuze, poemul Miriță, ultima construcție de proporții a lui Z., impresionează prin vigoarea unor situații
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
curricula americane au fost surclasate de cele din URSS. Aceste întâmplări au devenit „picătura care a umplut paharul”. Primul atac împotriva curricula americane în vigoare, în special împotriva mișcării life adjustment education, a fost dat de Arthur Bestor, care a tunat și fulgerat împotriva rătăcirilor antiintelectualiste ale „vocaționiștilor” (dar nu i-a iertat nici pe progresiviști) și a cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru numele lui Dumnezeu, taie-o!“. Totul se petrecu fulgerător, în mai puțin de o jumătate de minut. Ă Taie-o, fir-ar al naibii! tună Stubb. Și astfel, balena fu pierdută, iar Pip salvat. De îndată ce-și veni în fire, bietul negrișor fu asaltat de zbieretele și înjurăturile echipajului. După ce lăsă să se stingă aceste înjurături neregulamentare, Stubb îl înjură oficial, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prost crescute mai sînt vînturile astea care vin din cer! Urîtă noapte, băiete! Capitolul CXXI MIEZUL NOPȚII îN GREEMENT. TUNETE ȘI FULGERE Verga gabierului mare. - Tashtego o leagă cu parîmă suplimentară Ă Hm, hm, hm! Oprește-te, tunet! Prea mult tună pe-aici pe sus. La ce bun tunetul? Hm, hm, hm! Nu vrem tunete, vrem rom, dați-ne o cană de rom. Hm, hm, hm! Capitolul CXXII FLINTA în toiul taifunului, omul care ținea în mînă echea din os de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor. Apoi, întorcîndu-se către oamenii din echipajul lui: Sînteți gata? Așezați scîndura pe parapet și ridicați cadavrul. Așa. O, Doamne! Și, înaintînd spre sac, cu mîinile ridicate, adăugă: Ă Fie ca în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arborele trinchet. Ambarcațiunile! Fiți gata! Disprețuind grijelele prinse de sarturi, oamenii lunecară ca niște meteori pe punte, agățîndu-se de fungi și de straiuri, în vreme ce Ahab cobora el însuși destul de repede de la postul lui de observație. Ă Lăsați ambarcațiunile la apă! tună el, de îndată ce puse piciorul în noua lui ambarcațiune, pregătită în ajun. Domnule Starbuck, corabia îți aparține - nu te apropia prea mult de ambarcațiuni, dar ține-te totuși pe lîngă ele. Toată lumea pe mare! Ca și cum ar fi vrut să bage groaza
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orice ședință lua cuvântul, Pe nimeni nu-l ierta, criticându-l. Nu ierta nici o lipsă, nici o vină. Cuvântul lui aducea întotdeauna lumină Căci pătrundea lipsa până la rădăcină. Iată-l, deci, în ședință înscris la cuvânt Ca o furtună din nori tunând, fulgerând: - Chiulangiul de iepure dă din greșală-n greșală Răcnește măgarul cât zece în sală. Nedisciplina e principalul său viciu, Întârzie lunar de două ori la serviciu. Risipa lui ne duce de-a dreptul la groapă Căci uită uneori deschis robinetul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dreptul la groapă Căci uită uneori deschis robinetul de apă. Să fie criticat și sancționat spre pilda tuturor Acest iepure nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către leul ce prezidează-n ședință. - Ce să mai spun, leul are calități
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată. Vijelie, uragan Vijelia acoperă simbolistica generală a furtunii. Ea exprimă, la rândul ei, furia divină. Expresia «a tuna și a fulgera» se aplică situațiilor în care cineva strigă, urlă, ridică vocea. Dezlănțuirea elementelor (ploaie, vânt) încarnează amenințările și tulburările exterioare ce răscolesc viața subiectului. Sunt alegoria adversității evenimentelor, dar și a conflictelor deschise și violente. Vânt Simbolistica vântului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave, fugea întunecat de o justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu, 1941, pp. 544-545). 6.5. Interviul Îndemnat să explice puținătatea interviurilor acordate de-a lungul vieții, Roland Barthes definea interviul de presă ca
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mai jos : Puteți s-o chemați pentru orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
soboarelor, moara uruia liniștită. Iarna, roțile din lemn se sleiau în gheață, primăvara erau mâlite de viituri. De fiecare dată însă erau din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru întâmpinarea Reginei. În zorii zilei vocea Reginei șuiera de la distanță, prevestitoare de rele, iar Tuburile muzicale vibrau în sunete alarmante, toate viețuitoarele din mare se opriseră speriate în fața stăpânei nemiloase. -Dar unde au fugit piticii? - se revolta Regina, apoi tunând și fulgerând de nervi, îi bătea cu corbaciul acvatic străjerii netrebnici. Scafandrii-cercetători aveau pregătit un rechin-robot, care trebuia s-o atace pe Regina cea rea. La semnalul lor rechinul programat țâșni din adăpost și nimeri pe stăpâna cea rea drept
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
oraș. ― De unde putem lua vaporul? Din Constantinopol? ― O să mergem În Smirna, spuse Lefty. Toată lumea spune că prin Smirna e cel mai sigur. Desdemona tăcu o vreme, Încercând să pătrundă cu mintea realitatea aceasta nouă. În celelalte case se auzeau voci tunând și fulgerând, oameni care Îi Înjurau pe greci pe turci și Începeau să Împacheteze. Dintr-o dată, spuse cu hotărâre: ― O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paternă. ― Nu-i faci tu asta soră-mii, auzi? strigă zadarnic Milton din scaunul mașinii sale uriașe, tapițate. Apoi strigă iar după părintele Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată de comisioane? Când schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceea ce a pus capac la toate e faptul că ai început să-l lovești și să-i chinui trupul mort atunci când trebuia să ceri îndurare și să faci tot posibilul să-l ajuți. A avut îndrăzneala, băiete, de a... Taci! tună Sergiu. Pentru faptele comise și pentru comportarea ta, te facem vinovat de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început să se strângă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
băiete? făcu vocea cândva amabilă. Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor. PE VOI! amenințasem eu. Vocea mea tunase și ecourile sale încă rătăceau. Îi vroiam pe toți. Și-au dat seama că statu quo-ul se schimbase! Am simțit încercarea lor de a mă încarcera din nou, dar voința mea era prea puternică. Respinsesem barele reci ale singurătății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
hotelului, cu plante verzi, sticle de vin și flori pe mese. În aparență, nimeni nu era atent la Maigret, totuși devenise centrul unei atenții discrete, admirative și afectuoase totodată. Acum făcea plimbarea de seară. Undeva, dinspre cer, se auzea cum tună și, prin aerul Încremenit, treceau brusc răbufniri scurte de vânt. Apucaseră, parcă inconștient, pe strada Bourbonnais, unde era lumină la una dintre ferestrele de la primul etaj, În camera grăsanei doamne Vireveau. Soții Maleski erau plecați la plimbare sau la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Înțeles că nu putea vorbi imediat. Abia avu timp să-și scoată batista din buzunar. Urmă o criză de astm mai violentă decât cea de dinainte. Maigret Își dădu deodată seama că și afară se făcuse tăcere, că nu mai tuna, că ploaia nu mai cădea pe pavaj. — Îmi cer scuze... — Vi s-a Întâmplat să bănuiți adevărul, nu-i așa? — O dată. O singură dată... — Când? — Aici... În seara În care... — Cu câte zile Înainte o Întâlniserăți? — Cu două zile. — Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu palma peste gură. Trio Fulcinius face ochii mari. Încearcă să vizualizeze cu ochii minții o asemenea minunăție. — Și are diametrul de patru picioare fără trei pătrimi de deget... Fulcinius înghite în sec. El nu face parte dintre cei care tună și fulgeră împotriva luxului, așa că nu se rușinează cu cele peste 500 de astfel de măsuțe din lemn de citru pentru banchete pe care le are acasă. Dar una cu un diametru de aproape patru picioare este de neimaginat. Oare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
exagerate de... Plescăie ezitant din buze: — ...de respect... — Respect, așa e, preabunule, se îndoaie Fulcinius din șale. Consideră că acest cuvânt are conotația adecvată. — Sextus Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gravă, așa că sper că ai dovezi solide! Fulcinius devine livid. — E o conspirație, nu? insistă Augustus. Amărâtul nu îndrăznește nici să încuviințeze, nici să nege. — Dezvăluită de cine? Că tu nu ești decât un maimuțoi! Trio tace. — De Flaccus Vascularius! tună dintr-odată împăratul în ure chea sa. Trio Fulcinius face amețit un pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]