911 matches
-
dimineață, Costăchel și Petrache - frumos îmbrăcați - ieșeau pe poarta casei. După o bucată de cale, Costăchel a deschis vorba: Măi Petrache! Nu știu cum să ți spun, da’ lumea asta nu are ochi decât pentru mine. Se uită ca la un popă tuns. Cum să nu se uite? Unii nu te-au văzut de dinainte de război... Altele... Te sorb din ochi. Uite-te numai la mustața ta... Răsucită colea... Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că te-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
urăsc gândul că te-am Înșelat. Nu mă-ntreba de ce, dar am de gând să-ți fac un favor. Poate pentru că-mi place tupeul tău. Nu te Întoarce, dar vezi că la bar stă un tip mătăhălos, În costum maro, tuns ca un arici de mare. Uită-te bine la el când te duci Înapoi la masa ta. Este un asasin profesionist. S-a ținut după tine și după fată aici Înăuntru. Mai mult ca sigur că ai călcat pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Lindenstrasse. I-am spus să oprească În colț la Hugo-Vogel Strasse. Era o suburbie liniștită, ordonată și cu mulți copaci Înfrunziți, cu case ale căror mărimi variau de la mijlociu la mare, având În față peluze Îngrijite și garduri vii frumos tunse. Mi-am zărit mașina parcată pe carosabil, dar nu era nici urmă de Inge. Neliniștit, am căutat-o cu privirea prin preajmă, În timp ce așteptam să mi se dea restul. Simțind că ceva era În neregulă, am dat mai mult bacșiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Berlin. * Pândesc la fereastră apariția micuței mașini galbene. Apare, invariabil, În jurul orei zece. Parchează chiar În fața casei În care locuiesc. Din ea coboară un domn suplu, mereu În aceleași haine. Pantaloni gri, haină bleumarin, cămașă bleu, cravată albastră. Părul bogat, tuns corect, ochelari. Mișcările reținute au o anumită eleganță și vioiciune. Îl văd cum se oprește În fața vreunei bătrâne sau unui tânăr care Îl Întreabă, probabil, mereu același lucru. Nu se grăbește, stă de vorbă, chiar când Îl rețin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
A trecut mult timp de când Mao mi-a solicitat prezența. Când, în sfârșit, sunt invitată, descopăr că Cabinetul cu Parfum de Crizantemă și-a schimbat înfățișarea. Crizantemele sălbatice de odinioară, și-au pierdut energia de foc. Plantele par îmblânzite, uniform tunse, drepte ca niște soldați. El nu se sinchisește să mă salute când intru. E încă în pijamale. Am în față un bărbat de șaizeci și nouă de ani, care chelește și nu s-a spălat de zile întregi. Chipul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ori cu palma, zdravăn, și acul era deja înăuntru. După ce își făcea efectul novocaina, sora golea încet seringa. Uneori mă durea foarte tare, căci pumnii micuți ai Norei nu puteau birui un ac de șase centimetri lungime. Nora avea părul tuns băiețește și cel mai adesea umbla îmbrăcată în pantaloni. Câteodată se și purta ca băieții, iar sub bluză încă nu-i creștea nimic. În a patra zi, am găsit poarta deschisă și am ieșit. Ne-am uitat în stânga și în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența stăpânului (primul Înger al dreptății), un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumina policromă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dispară din casa mea”, urlă În timp ce iese pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poate ridica la Înălțimea unui explorator de talia lui Afanasie Nikitin, cum o să fii tu, Într-o bună zi. Așa că vei pleca. S-a Întors. A apărut ca din senin. Într-o dimineață. Ieșind din casă, Înalt, slab, cu părul tuns perie, pășind cumva dezarticulat cu piciorul drept. Ca și cum piciorul ăla ar fi fost din fier. Zilnic, făcând același drum, după pâine și iaurt. Nici un zâmbet pe chipul fostului director sau așa ceva de la Astra Română. Doar o grimasă imperceptibilă, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt, ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumină plicromă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
M-am simțit împinsă de mâini invizibile pe un scaun unde au apărut nenumărate chipuri uitându-se la capul meu din diferite unghiuri. Părul mi-a fost prins sus și lipit de scalp. Nu! am exclamat. Nu o să mă las tunsă scurt. În nici un caz. Am avut părul lung toată viața. Nu există nici o semnificație sentimentală profundă - pur și simplu cred că-mi stă bine, aceasta fiind singura mea vanitate. În plus, lui Mark îi plăcea foarte mult. Amintindu-mi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
data viitoare? sugeră el. Am zâmbit. Îmi place și la teatru, la cinema, să mă plimb pe dealuri sau să beau vin și să stau la discuții. Nu trebuie să angajezi un animator pentru copii. Nu uita că acum sunt tunsă ca o femeie de 24 de ani. Ed îmi sărută mâna. Apoi mă sărută ca și cum într-adevăr aș fi avut 24 de ani sau chiar 38. Am hotărât că vom rămâne la turele liniștite cu trenulețul pentru copii dacă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Baby reprezenta mai ales designeri de modă și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lucrase Lee înainte să moară. Fiecare avea o statuetă pe vârfurile în formă de dom. Mi-am trecut degetele peste una din ele. Era imaginea unei arcașe, cu arcul încordat în mâinile ei puternice, cu o săgeată fixată. Avea părul tuns scurt și dat uniform pe spate și, deși liniile corpului erau minimale și musculoase, era ceva în poziția ei, calmul de pe fața ei, ce sugerau că nu era o fată, ci o femeie. Stătea în vârful coloanei și la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bine. Câteva mașini au trecut prin apropiere. De cealaltă parte a străzii era o femeie care își plimba câinele. Purta o haină căptușită, Barbour, și o eșarfă din mătase pe care o înnodase în jurul gâtului. Câinele era un pudel mic, tuns ca să pară că e un musculos într-un costum de lână. Mergea la pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica, Doamne ferește, de se aștepta să mă vază mic? Cine mai crește la douăzeci de ani? La plecare mi-a lăsat grijile domniei iar acum, «ce mare te făcuși, Constantine» și prințul privi atent spre voievod, remarcând în barba îngrijit tunsă cum firele albe lățiseră cărarea căruntă din partea dreaptă. „Două luni și două zile” socoti Constantin, sunt doar două luni și două zile și lui taica i s-a părut o veșnicie, deși s-a întors cu hatișeriful de domnie pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ciocnesc paharele, savurând amândoi arsura plăcută a coniacului în gură. Spune-mi, în legătură cu locotenentul Rădulescu, ce-ai hotărât? Ochii căprui, retrași mult în fundul orbitelor, privesc cu atenție concentrată către șeful și prietenul său. Colonelul își trece gânditor mâna peste ceafa tunsă mărunt, aproape perie. Sunt de acord cu tine. Disciplinat fără a fi rutinat, dornic de noi misiuni și cel mai important, loial. Însuși faptul că mereu s-a aflat în fruntea oamenilor săi în mijlocul iadului care este acum Crimeea arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în mână, trebuie să știi ce să faci cu ele. Îmi ești dator vândut, domnu' fruntaș. Mic de statură și slab, brunet, tuns scurt și cu o permanentă mină veselă pe fața smeadă, sergentul pare un puștan pus pe șotii din ultimele clase de liceu. Privindu-l, nimeni nu ar crede că de mic copil se lovise de greutățile vieții. Maică-sa murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e unu pe drum, dar eu nu am văzut-o de vreun an. Zi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele neagră, încărcate cu ținte de metal. Din urechi îi atârnau niște cercei de plastic, foarte mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am știut unde e poteca pe care urma să coborâm și că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă... Apoi am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că era întuneric, dar chiar beznă nu era, venea lumină de la stâlpul portocaliu de peste drum și se strecura printre picioarele și brațele petrecăreților, făcând umbre pe pereți. Îmi plăcea să mă uit mai ales la profilul unei fete cu părul tuns scurt, aflată aproape de geam, în opoziție cu profilul unui tip care fuma lângă perete. Fata își proiecta umbra uriașă acoperind întreaga suprafață a peretelui, ca un supercreier, dominându-l pe tipul de departe, a cărui siluetă părea pipernicită, ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru ca noi, copiii, să nu răbdăm de foame sau de frig. Știau că atunci când vom intra în vâltoarea vieții, vom da de greu. Era tata un bărbat înalt, bine legat, șaten, cu ochii căprui și cu brațele muschiuloase. Purta musteață tunsă scurt, cu sfârcurile retezate drept, cam cum o purta Hitler. Era bun ca pâinea caldă, deschis, prietenos, mereu pus pe glume. Aș putea să spun că era mândru, mai degrabă demn, căci nu suporta să fie jignit. Mai devreme sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]