2,252 matches
-
și urlet. Cu greu îmi dau seama că era maică-mea. - Liniștește-te și spune despre ce e vorba. - A muriit, a muriiit ... Am înghețat. Gândul nu-mi era decât la Nicu. Totuși încerc: - Cine a murit ? - Vaandaa ... Am răsuflatat ușurat. Cred că a fost singura dată în viața mea când m-a bucurat moartea unui câine. Ulterior am aflat amănunte. Din neatenție rămăsese poartă deschisă, Vândă a țâșnit în stradă și a călcat-o o mașină. Asta era diferența între
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]
-
atingându-i fruntea cu vârful degetelor, o dată, la fiecare înconjur făcut. Să se tot fi învârtit de vreo sută de ori - după cât numărase el - când simți cum toată țesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deșiră. Respiră ușurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung și bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă și a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simțită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră și mirosul
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
aruncându-ne în cele mai dragi brațe din lume, la piptul celor care ne-au dat viață, realizăm ce multe goluri în suflet ne aduce depărtarea de casă și ce senină și plină de împăcare sufletească e clipa când răsuflăm ușurați rostind sânt acasă. Cu trecerea anilor, dragostea de casa părintească devine chinuitoare. Văzându-ne la casa noastră, departe de pereții în care am copilărit și care ne cunosc toate tainele adolescenței, departe de strada pe care și astăzi rătăcind ne
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
toate prostiile pe care vi le spun ? Mi-am imaginat și eu ceva frumos ,că tot spun doctorii ăștia că sufăr de ipohondrie. - Ptiu ,bătute-ar să te bată , că tare m-ai speriat ,răsuflă ăl bătrân un pic mai ușurat. - Să vezi ce-o să te mai sperii acuma ,că iar mă-nțeapă inima ! Din nou , „au,crau” , de nu știam ce să-i mai facem . Doar cu un extraveral am reușit s-o adormim până la urmă. Săptămâna a trecut pe
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
belea! Bă! Bagă-n capu' ăla sec! Doi ori douăzeci face patruzeci, bă! Adică la toamnă, pentru esport bagi patruzeci dă capete dă tăurași îngrășați ca să nu cadă capu' tău de idiot! - Ooo, abia acu' am înțeles aluzia, rosti, suspinând ușurat, Iftode. - Bă, da' tu știi cu cât e prevăzut să crească producția proprie dă vite? Iftode, un excelent psiholog, repetă schema cu figura tâmpită. Reuși de minune! - Cu cinci la sută băi, animalule, da' tu nu intri la socoteală. Numai
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
încă). Pentru că, doamna și-a parfumat părțile delicate ale superbului său corp și...când a venit cu mâna în zona mea, m-am agățat cu dinții(care dinți?) și am revenit tot acolo, între sâni, locul meu preferat. Am respirat ușurat. Ce...ușurat? Că parfumul mă sufoca, de credeam că voi muri eroic pe altarul curiozității. După ce a îmbrăcat un capot de mătase moale a început să alerge prin casă. Când la bucătărie, când la frigider, când la chiuvetă, când la
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
doamna și-a parfumat părțile delicate ale superbului său corp și...când a venit cu mâna în zona mea, m-am agățat cu dinții(care dinți?) și am revenit tot acolo, între sâni, locul meu preferat. Am respirat ușurat. Ce...ușurat? Că parfumul mă sufoca, de credeam că voi muri eroic pe altarul curiozității. După ce a îmbrăcat un capot de mătase moale a început să alerge prin casă. Când la bucătărie, când la frigider, când la chiuvetă, când la aragaz, într-
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
ca noi, chiar dacă am ajuns fără nici un căpătâi în viață. Însă ceea ce este nespus de frumos este faptul că putem spera într-un viitor minunat pregătit de Dumnezeu tuturor celor ce-L iubesc.” Sandu se despărți de Nicolae oarecum mai ușurat, având ferma convingere că nu totul va fi întunecat în viața lui, și că de undeva va răsări o lumină binefăcătoare. Va urma... Referință Bibliografică: REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2359, Anul VII
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
închise ochii. Lady Mary îi povestea ceva lordului și lui Eustace. Acaparase discuția. Râdea cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu mai vorbea așa mult", gândea Alma. Ajunși la destinație, au răsuflat ușurați. - În sfârșit, vom putea mânca. Sunt lihnită de foame! se răsfăța Mary. “Dacă măcăi într-una!” Alma nu se îndura să-l trezească pe Leon. Liniștea se așternuse pe fața lui. Dormea fără grijă. M.Joseph se urcă în trăsura
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
de trupul tău! Alma încremeni. Simțea că îngheață. Mary Morgan făcea declarații de amor. - Frumoaso, găsim noi un loc, să ne facem de cap! Poate chiar în fanul proaspăt din grajd. Ce zici ? Vocea mieroasă a lui Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine, Stace! miaună Mary, făcând pe ofensata. - Da’ ce crezi, că sunt o sărăntoacă din sat? Făcea pe îmbufnata. Alma se amuza în sinea ei. Ce creaturi infame erau amândoi! Ce planuri murdare, urzeau? -Nu, iubito. Ce
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
să faci carieră în avocatură. Gânditor, Leon a murmurat : - Voi discuta cu tata despre asta. Familia lui M.Joseph era specială. Cu siguranță, monotonia nu făcea parte din viața la conac. Rolul ei în acea seară luase sfârșit. Putea răsufla ușurată. -Copii, ora de culcare ! *** Nu putea rezista să stea departe de petrecere. Găsise un loc bun ferit de ochii celorlalți. Putea urmări ce se întâmplă și bineînțeles că nu pierdea manevrele lui Mary Morgan de-a fi în preajma lordului. M.
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura. Apoi ajungea în Crucea Popii unde: ...se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o liniște și libertate mândră. Parcă toți, și noi și animalele, răsuflam ușurați când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcușul libertății tuturor. Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos „ au constituit, fiecare în parte, câte „o treime a copilăriei” sau mai exact câte „un stâlp al copilăriei”. În
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
cavaler cu chipul acoperit de o glugă neagră și-i răpea fata. Se temea ca vreo bandă mafiotă să n-o răpească în străinătate. Acum, că fiica revenise în sânul familiei, Margareta se refăcu în două săptămâni, iar Paul răsuflă ușurat că totul revenise la normal. Narcisa le povesti cu elanul specific tinereții despre peripețiile de la Paris și Londra, apoi mai amănunțit despre călătoria din peninsula italică alături de prietenul său Angelo, zis și Contele de Napoli. După acest voiaj, Narcisa avu
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
răspunse Deea pe un ton conciliant sesizând nervozitatea din glasul prietenei sale. A recunoscut că s-a comportat ca un mojic când a plecat fără să-și ia la revedere și să-ți propună o nouă reîntâlnire. - Aha, răsuflă ea ușurată. Din acest punct de vedere are dreptate. Credeam că ți-a povestit altceva. - Ce anume? - Lasă, să trecem peste amănunte. Și ce ți-a mai spus? - Că te roagă să-l ierți și să vă vedeți astăzi după amiază la
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
poate, numai dacă ... Aș vrea să știu când voi muri. - Vrei să-ți dau răspunsul în valoare absolută, folosind Calendarul Galactic Standard sau în valoare relativă, plecând din acest moment ? - Relativă, în ani, luni și zile față de azi, răspunse Savantul, ușurat că întrebarea nu îl supărase pe omuleț. - Peste trei secunde, rosti omulețul. Și scoase din buzunar o armă laser cu care îl omorâ pe Savant. După care se întoarse spre Pilot. - N-aveam altă soluție ca să-i îndeplinesc dorința, nu
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
la gură să înăbușe orice pornire necontrolată. Rostea fără întrerupere o rugăciune pentru fratele său, simțind că se sufocă. Aproape că îi venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Lăură au răsuflat ușurate când l-au văzut pe Iustin că ridică încet brațele și se întoarce puțin spre stânga să. A rămas câteva clipe nemișcat, privind țintă chipul Laurei. Când s-a convins că este ea, ar fi dorit să o privească până la
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
lătrau furioși la vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariați de acest eveniment au chemat hingherii și, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. Omenirea răsuflă acum ușurată și destul de convinsă că, în sfârșit, primăria a făcut un lucru bun și folositor. Referință Bibliografică: MISIUNEA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
De aia, mamă! exclamă Adriana cu durere. Poate că discuția ar fi continuat, dar ea se rușinase toată și nu găsea cuvintele prin care să-și facă mama să înțeleagă ce s-a întâmplat. În schimb, se simțea mult mai ușurată și se gândea că-i va fi mai ușor să-i explice lui Cristian. S-a retras în camera ei și s-a aruncat pe pat în poziția preferată: cu fața în jos. Își lovea la intervale rare și egale
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
o cutie veche înnegrită de conservă, o dată ajunsă în fața mormintelor scutura din batistă câteva bucăți de tămâie, trecând repede cutia deasupra mormintelor. Era tot timpul grăbită, de teamă să nu facă vreun rău cârciumăreselor. O dată tămâiate mormintele, cu un aer ușurat, punea cutia jos, în fața crucilor mici din piatră. Atunci respiram ușurată. Știam că după aceleași fraze pe care le repeta mereu, și pe care le știam pe dinafară, “Măicuța mea și tăicuțul meu m-ați lăsat singură!” își aranja basmaua
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
din batistă câteva bucăți de tămâie, trecând repede cutia deasupra mormintelor. Era tot timpul grăbită, de teamă să nu facă vreun rău cârciumăreselor. O dată tămâiate mormintele, cu un aer ușurat, punea cutia jos, în fața crucilor mici din piatră. Atunci respiram ușurată. Știam că după aceleași fraze pe care le repeta mereu, și pe care le știam pe dinafară, “Măicuța mea și tăicuțul meu m-ați lăsat singură!” își aranja basmaua cu mâna stângă, își netezea șorțul cu dreapta și până să
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
vorbea de el și de viața lui. M-am așezat lângă fetița cu pistrui căreia îi eram recunoscătoare și încet, mi-am lăsat mana în jos și i-am prins-o pe a ei. M-a privit cu un aer ușurat și am pășit amândouă în urma instructoarei, convinse că devenisem prietene, cel puțin pe timpul celor trei săptămâni la Topoloveni. -Ma cheamă Alina! mi-a spus când ieșeam de la baie. Nu am avut timp să-i spun numele meu că deja am
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
să fiu pedepsită de comisia de control. Furioasă mi-am aruncat privirea pe furiș la celelalte paturi cum erau făcute și ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram umflată ca un balon; ofensată de răutatea ei și de indiferența celorlalte, dar hotărâtă ca trebuie să mă evidențiez și să le arăt că, indifferent de vârstă, poți să fii la fel de capabilă ca
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
să facă tata-mare?! mă iubește și este mândru de mine! i-am spus convinsă că nici nu ar fi putut fi altul adeavărul. -Și eu te iubesc și sunt mândru de tine! mi-a răspuns tataie la fel de promnt. Am respirat ușurată și m-am așezat lângă el pe prispă, fără teamă că mi-aș putea murdări rochia și fără să-i dau răgaz, am început să-i povestesc de la prima zi până la ultima, din tabăra de la Topoloveni. Din când în când
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
pentru rochie, așa că, fără să mă vadă, m-am strecurat în odaia de la drum și după ce mi-am tras la repezeală un trening pe mine, am aranjat rochia pe un umeraș în șifonier, cât mai puțin la vedere. Am răsuflat ușurată și am ieșit din casă, nu fără oarecare regret că îmi pierdusem și a doua ocazie să fiu frumoasă duminică, în biserică. Tataie mesteca de zor în ceaunul cu mămăligă și îi povestea mamaiei scena petrecută la prima oră cu
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Mamaie nu a mai avut timp să-și termine fraza, pentru că tataie a sărit ca ars: -Taci, Susano, cu doi poli, ce eu îi găsesc pe drum?! -Pe al doilea o să-l plătească tăticu! le-am spus cu un aer ușurat. În mai puți de cinci minute tataie și mamaie erau la current de istoaria din prun. Abia acum li se luminară mintea de ce Mia nu se oprise la ei, ci trecuse val vârtej prin fața casei? Numai mami, când a venit
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]