5,154 matches
-
ca vai de lume. În fruntea lor, Sfântul Terentie, cu o aură asemănătoare celei a Sfântului Mavrichie, bate tactul cu toiagul înalt. Se îndreaptă spre Mărul lui Adam. La câțiva pași în urmă, vine un întârziat, evident dezorientat și privind uimit în toate părțile. Dă cu ochii de cei doi sprijiniți în toiege în fața colibei lui Sisoe. Se oprește, speriat, căutând din ochi un loc în care să se ascundă. Sisoe face un pas înainte, își umflă obrajii și ridică toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din nou) Vedeți, șurubul ăsta s-a înțepenit. Și nu se lasă deloc. Mai mare necazul cu avioanele astea! (Din dreapta, se apropie Micul Prinț. Vine lângă aviator, scurtă pauză.) MICUL PRINȚ: Te rog... desenează-mi o oaie! OMUL (ridică privirea, uimit): Cum? MICUL PRINȚ: Desenează-mi o oaie! OMUL (se ridică, se uită lung la copil): Bine, dar... ce cauți tu aici? Cum ai apărut? MICUL PRINȚ: Te rog... desenează-mi o oaie! OMUL: Nu cred că pot. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în replică. S-a scos. Nu bei, mă, ceva? a vrut Ghindoc să dea un sens fâstâcelii lui Paganel. Adică, ce cați p-acilea? Dacă tot n-ai nici un rost, barem hai să glojgăim ceva. Sigur că Ghindoc a fost uimit peste măsură să afle că Paganel nu bea. Și-l privea ca pe o lighioană bizară. Hait! Era o șansă să dai peste un abstinent care, sigur, din moment ce făcea mutre la alcool, era puțintel dus cu pluta. Ghindoc nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici storurile și nici vreo perdea nu erau trase. Era una dintre acele odăi, care, deși nu sunt spațioase defel măsurate în metri pătrați, asigură, totuși, libertatea de mișcare mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei lumânări de ceară, ce ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu multă fală și întâietate, mai uimi și pe alții. Astfel, nu-i niciun secret că atrase curând atenția tuturor celor din jurul său, nedumerindu-i cu aceste idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
El îmi păzește și copiii și pe noi și casa. Cu un sentiment de mare nostalgie și dor, îmi amintesc de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică. Tata ne povestise multe din viața Maicii Domnului, dar cel mai mult mă uimise faptul că ea, la doar trei anișori, fusese închinată Domnului de către părinții ei, Ioachim și Ana. Tata ne spunea că la toți copiii care ascultă de părinți și se roagă Maicii Domnului, în acea zi, înainte de a se face ziuă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi iar împreună. Nici ea nu cunoștea situația reală de acasă. Ion simțea că nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă muncă erau capabile acele două mâini slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și dragostea cu care le făcea și le reușea ea pe toate, îmbinând munca intelectuală cu grijile și datoriile din gospodărie, de mamă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă muncă erau capabile acele două mâini slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și dragostea cu care le făcea și le reușea ea pe toate, îmbinând munca intelectuală cu grijile și datoriile din gospodărie, de mamă și soție. S-a gândit mult, le-a cântărit bine pe toate și, într-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar nu avea de ales și a hotărât să le spună totul așa cum este. A doua zi, a potrivit un moment în care i-a avizat despre hotărârea lor, a ei și a soțului. A fost neașteptată vestea, i-a uimit și chiar i-a întristat dar, spre marea ei bucurie, i-au spus că o înțelegeau și că se bucurau pentru ea, cu toate că le părea rău și doreau mult să rămână. Era pe la mijlocul lunii iulie și, fiind timpul vacanțelor, au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele în râu. Apa limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de aceea mă joc cu vârful piciorului în nisip, mi-l admir, proaspăt dichisit, unghiile de la picioare frumos ojate, glezna subțire, piciorul lung, schițez câțiva pași de dans, sunt singurele gesturi pe care le pot face, frumosul meu se uită uimit la mine, nu ai încercat să te faci actriță, mă întreabă, eu, cine poate îndrăzni la așa ceva, el zice, tu poți îndrăzni la orice, râd, părul curge în valuri grele din capul dat pe spate, îl văd, de jos în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noaste cedări le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce cedările celorlalți ni se par firești, bunuri pe care le merităm. Mâinile lui Alex alunecă peste trupul ei desenându-i silueta într-un arc de uimire. Azi pare atât de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel de grijă. "De ce am impresia că ți se destramă sufletul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
carieră universitară fără să fii membră de partid?" Se uita la ei și nu înțelegea ce spun. Ce legătură aveau cerealele cu partidul comunist? Putea fi o bună specialistă fără să fie membră de partid. S-a uitat atât de uimită la cei din comisie, încât profesorul, conducătorul științific al lucrării ei de licență, a tras-o brusc din sală, de parcă s-ar fi dezbrăcat în pielea goală în fața comisiei, acolo în curte s-a uitat la ea cu un fel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Nicolae Lumiceanu și de primarul târgului Vama, Constantin Cotlarciuc. Nicolae Iorga notează despre vizita oficială făcută de N. Cotlarciuc la data de șapte ianuarie 1919 suveranului României, Ferdinand I, astfel: „Profesorul bucovinean Cotlarciuc a fost la Regele, care l-a uimit prin amabilitatea lui, dar și prin cunoștințele lui reale în domeniul dreptului bisericesc și prin interesul pe care-l poartă chestiunilor speciale de știință”. Rezultă clar că Nicolae Iorga a discutat cu N. Cotlarciuc despre interesanta și strategica audiență, relatându
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Jean Marais, Jean Gabin, Spencer Tracy, Katharine Hepburn, Bette Davis, Sophia Loren, Kirk Douglas, Raj Kapoor, Constantin Tănase, Toma Caragiu. Din filme am învățat destule formule de salut sau expresii uzuale pe care le foloseam pe atunci mai ales ca să uimesc fetele : merci, au revoir, good bay, pardon, i am sorry, thank you, y love you, je t’aime, moi non plus, qu’est-ce que tu fais?, hă pe băț de tuiu î„ce mai faci?”, în indiană). Extrapolând la realitatea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
auzit, Îngrozit, pronunțând dintr-o dată)! Nu vreau să am probleme de nicio natură, de niciun fel, cu absolut nimeni. Și nu e nevoie să... A dispărut veselă pe ușa de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă jucasem rolul cuiva Într-o piesă necunoscută. Totul se Întâmplase atât de repede... și atât de firesc! A revenit după câteva ore, cu două geamantane uriașe, cărate de un taximetrist burtos, care s-a uitat la mine ironic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru groapa de gunoi a orașului. Apoi ți s-a făcut dor de râul ca de asfalt de sub mormanele de vechituri și ai început să sapi după primele picături. Scoteai câte ceva și puneai pe mal, apoi altceva. Erai și tu uimit de cât de adânc se făcuse râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere și urși imenși de pluș. Pantalonii ți-erau plini de noroi până la genunchi, mâlul îți intrase în teniși și sub unghii, dar râul își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
teza admite că toți bărbații din viața eroinei erau ”actori” slabi...de-aici și dorința ei de-a sembrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unei lucrări excepționale. Prietenul D. joacă, histrionic la culme, rolul soțului pe care soția-l gelozește anapoda. „ Culmea! - urlă victima - cînd vede femei tinere & frumoase, nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la domnul, are o logică, nu? Îi doresc lui D. Să n-o descopere... Și fiindcă tot am pomenit bizarerii erotice : sunt la București, la o repetiție a unei reprezentații În care joacă și un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un subtil : de altfel, figura lui cerea un anumit gen de roluri, și o anume conversație, cam de berărie. Cartea, mărturisesc, pe de-o parte, Îl ridică În ochii-mi blazați ( artistul are un remarcabil spirit analitic și, nu o dată, uimește prin analize politice sau estetice) ; pe de alta, Îl face indezirabil unui important segment de cititori, deoarece conține o Înverșunare xenofobă (ca să nu zic altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anti comunist obositor, la un moment dat... Furdui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi. După acest moment de vie adeziune, am început să-i instruiesc, cu tact și răbdare, prin pilde cât mai simple și o grămadă de mijloace pedagogice. Am rămas mai mult decât uimit când am văzut că mare parte din ceea ce le-am explicat chiar se prinsese de ei. Aș spune că într-o proporție mult mai mare decât cea a materiei pe care mă străduiesc, uneori până la epuizarea mea psihică, să le-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a mișcat de pe scaun, dar a continuat să se distreze pe cinste, gratis, ca un băiat deștept ce era, martor la nervii și disperarea celor doi profesori. În cele din urmă, asistentul cel revoltat și-a dus acțiunea până la capăt, uimindu-și mai vârstnicii colegi bine, asta abia prin toamnă, când aceștia au aflat. Ce a făcut? Și-a depus demisia și a plecat ulterior în America, deoarece câștigase o bursă de doctorat în semantică la o universitate prestigioasă de pe acolo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o sută dă kile, da?" " Da, mă, atâta iese. Corect!" "Așa. Și dacă vinzi alea o sută dă kile cu o sută dă mii, cât face?" "Păi, zece face un milion și o sută... zece milioane. Da, băi, tată!", se uimește nea Vasile, impresionat. "'Ezi?", face triumfător Virgil. "Merit sticla aia cu vârf și îndesat." "Meriți, mă, meriți. Acuma totuși n-o să vinzi kilu' cu o sută. Îl dai și tu la ruși sau la o relație dân piață cu cel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]