4,882 matches
-
se Îndrepta, În tăcere, către amvon. —Ooo! Frumosul fiu vitreg. În sfârșit, Îl vedem și noi, chicoti Salome. Dumnezeule, este adorabil. —Salome, ai spus cumva că ăsta este fiul vitreg al lui Sanford, de-abia putu Lauren să Întrebe de uimire. Ești sigură? —Mama sa, Isabel Clarke Monterey, a fost model Împreună cu mama mea, În anii ’70, la Londra. Mă jucam cu el când aveam 3 ani. Chiar și atunci era trăsnet, zise Salome. A fost un Întreg scandal. Mama zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ițise de sub marginile lor. Pentru un tip ca Margoulies, priveliștea era de-a dreptul uimitoare, pentru că el era capabil să perceapă detaliile anatomice atât din interior, cât și din exterior. Asta era, pe undeva, o ușurare, pentru că primele clipe de uimire la vederea vaginului nu datorau motivelor pentru care vaginul exista în corpul lui Bull sau întrebării cum fusese posibil așa ceva, ci aspectelor tehnice, mai precis chestiunii dacă acela era un vagin în toată puterea cuvântului, un organ genital funcțional sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull și privea spatele lat și pistruiat al monstrului. — Dacă mă doare? Păi, da... normal că mă doare... Vocea lui Bull se stinse și pe față i se așternu uimirea. Dacă mă doare? Cum naiba de îi dă prin cap să mă întrebe așa ceva? Numai că acum, tocmai pentru că fusese pus să se gândească la ceea ce simțea, Bull nu prea putea să afirme că simțea efectiv durere. Era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată îi mustea de un entuziasm murdar. — Poole mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scape teafăr. Crezând că Shun a murit, fratele său Xiang se întoarse bucuros acasă și îi spuse bătrânului: "Fratele meu a murit. A sosit timpul să împart avuțiile lui". Apoi se duse în camera lui Shun și rămase mut de uimire. Acesta cânta liniștit în pat. Înspăimântat, Xiang îi spuse: "Vai ce dor mi-a fost de tine!" Shun se prefăcu că nu s-a întâmplat nimic și se comportă la fel ca înainte cu tatăl, mama adoptivă și fratele lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bețișor și îl îndreptă spre hârtia tăiată sub forma lunii. Din razele argintii a coborât o fată frumoasă, în ținută de dans. Ea a cântat și a dansat, apoi a dispărut precum a venit. Wang Qi a rămas mut de uimire. Și așa a mai trecut o lună. Maestrul nu i-a predat nici un truc magic. Sătul de viața pe care o ducea, Wang Qi s-a dus la maestru și i-a spus: "Am venit de departe ca să învăț măcar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de colbul din arătură. Viața lui nu era tocmai ușoară și dincolo de sărăcie mai era și plină de singurătate. Până într-o zi, ca în orice poveste, când la întoarcerea de la câmp, ajuns în casă, Niulang a rămas mut de uimire: casa era curată lună, rufele erau spălate, iar pe masă stăteau înșirate mâncăruri calde, cu miros îmbătător. Cu ochii măriți de uimire, Niulang se întrebă: "Ce s-a întâmplat? Oare mi-a intrat în casă vreo zeiță?". Minunea s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zi, ca în orice poveste, când la întoarcerea de la câmp, ajuns în casă, Niulang a rămas mut de uimire: casa era curată lună, rufele erau spălate, iar pe masă stăteau înșirate mâncăruri calde, cu miros îmbătător. Cu ochii măriți de uimire, Niulang se întrebă: "Ce s-a întâmplat? Oare mi-a intrat în casă vreo zeiță?". Minunea s-a repetat și zilele următoare. Dornic să afle ce se întâmplă, Niulang a pus la cale un plan. A doua zi, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tot dinadinsul să convingă lumea că e un golan de București, deghizat până ieri în șef al diplomației românești. Astfel nu numai că nu va ajunge primar, dar s-ar putea să nu mai rămână nici ministru. Constat încă o dată cu uimire ce târșă le e unora să fie cum le e felul... Mircea Geoană n-are tăria să propună bucureștenilor a-l vota așa cum este, vrea să fie ales pentru vulgaritate și tragere de brăcinar cu canaliile. În schimb, domnul Dumitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu sânge de antilopă amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a terminat și mama nu va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se desprind de pe tricoul pe care au fost imprimate. De etaje patru pline de fantome, care te urmăresc pe stradă, ziua în amiaza mare, pe tine și pe Bebe, care te lovesc peste față și te proiectează pe asfalt spre uimirea tuturor acelor gură-cască ce nu stau la patru și, prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin, să priceapă că doar o mână pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea. De cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe el, ci el pe mine, cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât cât să-l strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un fotoliu din camera mare, dacă o înghețată Polar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În vreun fel, și am fost șocat s-o văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap după mama, de parcă era absolut normal să pășești pe Jupiter. CÎt despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu brațele deschise În cuiburile lor un număr egal de axioni transformați protoplasmatic, ce acum semănau ca două picături cu odraslele naturale ale șobolanilor. Copiii axionilor și-au dat curînd seama că e o greșeală. Însă, după ce le-a trecut uimirea, au Încercat cu mult curaj, conduși de neînfricatul Alyak - să-și continue misiunea de a stabili contactul cu specia dominantă, care acum văzuseră limpede că e reprezentată de rasa umană. Restul cărții reproducea descrierea amănunțită a morților lor cumplite, victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
părînd să-și recapete aplombul. În cazul acesta, răspunse Rowe, voi păstra cozonacul, pentru că prima oară am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce era vorba. Cozonacul acela... și doamna Bellairs, uluitoarea doamnă Bellairs... — SÎnt niște oameni răi, rosti Anna Hilfe, Înglobîndu-i pe toți În această expresie simplă. Mă bucur că pleci. N-are rost să te amesteci În povestea asta. Și, spre uimirea lui, adăugă: — N-aș vrea să mai suferi. — Bine, dar Îmi cunoști trecutul. Doar ai luat toate informațiile despre mine, zise el, folosind cuvintele ei copilărești. Și eu sînt un om rău. — Domnule Rowe, am văzut destui oameni răi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
condamnat la spînzurătoare... și apoi, ai ucis de milă, cel puțin așa au scris ziarele... — Ai citit ziarele vremii? — Pe toate! Am văzut chiar și fotografiile luate de reporteri: Îți ascundeai fața cu un ziar... Rowe o asculta, mut de uimire. Nimeni nu-i vorbise pînă acum atît de deschis despre asta. Oricît de dureroase ar fi fost, cuvintele ei erau reconfortante pentru el, ca iodul pus pe o rană - o durere suportabilă și liniștitoare. — În țara de unde vin am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcut lui Johns? Îl Întrerupse Rowe. — Nu cred că vom afla vreodată. În timp de război, atîția morți rămîn neidentificați! Atîtea cadavre așteaptă un bombardament care să niveleze totul! Și spunînd acestea, adormi pe loc și Începu să sforăie, spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la Londra o dată cu primele grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu umbrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
goneam cu 140 la oră pe bulevardul Brătianu înspre Victoriei, în rotundul meu Audi TT decapotabil, alături de Dora, o puștoaică cu buze subtile care mă agățase în club. Era una dintre multele groupie pe care le descopeream cu din ce în ce mai puțină uimire în toate locurile în care intram, inclusiv stadioane, fierării și abatoare. Peste tot se găsea câte o tipă care să zică: „Oh, nu ești...“. „Ba da“, răspundeam invariabil - și la fel de invariabil îmi petreceam nopțile cu ele. Ne îndreptam deci înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sînt singurul din satul meu care a văzut-o... Acolo, optzeci la sută din an aveam parte numai de zăpadă” Iguanei Oberlus Îi trebuiseră aproape treizeci de ani ca să Învețe ce e aceea zăpadă și Încă Își mai amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frica lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fac... - Fără să-ți pese de ce simt eu sau de ce gîndesc... - N-ai de ce să gîndești sau să simți ceva... Contele Îmi e prieten, iar eu Îl Însoțesc pentru că mi se pare plăcut, interesant și amuzant - Îl cercetă nu fără uimire. Dar ce găsești nepotrivit la călătoria asta? - Îl cunosc pe contele de Rioseco, veni răspunsul. Ăsta se culcă și cu nevasta prietenului său, ba chiar și cu prietenul său, iar casa lui e faimoasă pentru orgiile pe care le organizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]