5,157 matches
-
de efectul devastator al unei personalități fermecătoare, înțelegând răul pe care îl poartă în el, fără măcar să-l conștientizeze sau să-l accepte. Finalul cărții aduce marea surpriză a victoriei fiului privind detașat spectacolul rătăcirii paterne. Nici Johann Debauer, romancierul uitat, nici John De Baur, specialistul faimos în teoria dreptului, nu se apropie de imaginea făurită în copilărie despre tatăl său.
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
de agresive, pe atât de avide de răfuială cu valorile politice și culturale? Sudalma grosolană, ura viscerală, neputința creatoare metamorfozată în stil jurnalistic au adus ziarului prejudicii pe care doar ani de onestitate fără fisură ar putea să le facă uitate. Pentru mine, metamorfoza din ultimii ani a vechiului specialist în chestiuni economice de la Radio Europa Liberă, Șerban Orescu, rămâne fără explicație. Ce-a căutat dl Orescu în ciorba râncedă servită pe post de trufanda la ziarul "Ziua"? Câtă vreme s-
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde în conținut". Continuând linia evocărilor, să-i amintim pe "doi mari poeți uitați: O. Goga și Al. Philippide" și pe contemporanii noștri imediați, unii dispăruți prematur: Petru Creția, George Munteanu, Virgil Mazilescu, Z. Ornea, "un iubitor de incredibilă fidelitate al literaturii române", "un suflet mare", "specialistul incontestabil", pe Titel Constantinescu, poet cunoscut mai
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
cuvântului, a fost surprins când m-a văzut cu o poezie pornografică în geantă, Balada p..dei de George Topârceanu. Căutam ceva, am scotocit peste tot, am răscolit și am etalat conținutul genții, de unde a apărut pe neașteptate un text uitat, abandonat cândva. Doamne, Dumnezeule, câte surprize neplăcute îți rezervă viața! Întâmplarea e de tot hazul, dacă eu nu aș fi trăit-o cu tot penibilul. Cum și așa prietenul meu era supărat pe mine din motive pe care nu le
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
o marginalizare tot mai tristă. Așa am început să aflăm, dezolați, că Geo Bogza și-a trăit ultimii ani într-o izolare și sărăcie impresionante, că Geo Dumitrescu a fost dat afară din casă chiar în lunile când, bolnav și uitat, se pregătea să moară. Zilele trecute mi-a parvenit știrea că însuși Romulus Vulpescu, marele traducător din franceză, a atins un nivel al subzistenței care-ar trebui să ne facă să ne crape obrazul de rușine. Dacă limba română a
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
au grijă - o Cenușăreasă al cărei pantof pare să se fi pierdut pentru totdeauna? Cîțiva nostalgici, acolo, un posibil protest firav din partea unor tipi ciudați care n-au altă treabă mai păguboasă decît să citească și să resusciteze un trecut uitat și, oricum, neinteresant într-o vreme a tuturor afacerilor. Să vedem cum stau cîțiva oligarhi. Ion Creangă are două case, la Humulești și în }icăul Iașului; e adevărat că sînt modeste, una la țară, cu mîțe, motocei și cuptor, fără
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
în ciuda longevității de care a beneficiat, la împlinirile literare vizate (una din ele ar fi trebuit să fie o carte de anvergură intitulată Lumea ca aventură și paradox), Pericle Martinescu se arată interesat de lumea autorilor minori, a celor nerealizați, uitați, rămași anonimi. E o confraternitate ce-l onorează moralmente, conturînd o fațetă sentimentală, caritabilă a viforoasei "generații" tutelare. "Involuția" (verbul îi aparține) intereselor diaristului e simptomatică: "într-adevăr, la 20-25 ani eram un fanatic admirator al lui Malraux și al
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
Gabriela Ursachi Dacă în februarie s-au împlinit 55 de ani de la moartea lui Constant Tonegaru, luna aceasta se rotunjesc alți 90 de la nașterea colegului de generație (pierdută? uitată?) Dimitrie Stelaru. De profesie "nomad cronic" și poet prin vocație declamată cu nemodestie: Îmi plîngă vestalele negre / Trecerea prin fumul șerpilor lumii - / Mai curat decît lacrima / Să mă adun în etern", "îngerul vagabond" Stelaru se remarcă printr-un nonconformism structural
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
va provoca iritare, nu doar nedumerire, și printre clienții Cafenelei frecventate seară de seară: Ce viață! va exclama în final povestitorul, și el membru al grupului. "Cîți ani petrecuți în discuții! Cîte vorbe aruncate în vînt! Cîte cărți citite și uitate! Iar apoi puzderia de iubiri! Și lehamitea de iubire, asemenea celei încercate de Zoffi, îndrăgostit de verișoara lui Urania. Aș vrea să știu ce s-a întîmplat cu ei toți, dacă au existat cu adevărat, dacă asta este chiar viața
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
lui Mircea Horia Simionescu după decembrie 1989. Firește, autorul este pomenit cu deplină deferență ori de câte ori vine vorba de "Școala de la Târgoviște", dar rareori este inclus în diversele bilanțuri care încheie anii literari sau este încadrat în tabloul prozei românești actuale. Uitat este și din diversele programe de traducere a scriitorilor români, foarte la modă în ultima vreme. Cum se explică această ignorare cvasi-generală a unui clasic al prozei românești actuale aflat printre noi, relativ ușor de contactat printr-un simplu apel
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
este unul dintre marii novatori în proza românească postbelică. Ignorat de o bună parte a criticii, tratat cu superficialitate de alta, el riscă paradoxul ca, în viață fiind, să fie simultan un clasic al literaturi române și un scriitor aproape uitat. Cu siguranță, locul său în peisajul prozei românești de azi trebuie regândit.
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
zece volume Cele mai vechi cărți populare în literatura română. Separat, ar mai fi de consemnat cercetările de arhivă ale colectivului de la Institutul "G. Călinescu", materializate până acum în patru volume (al cincilea e în curs de apariție) de Texte uitate - texte regăsite. O frumoasă realizare, în afara colecțiilor, despre care am scris la timpul ei, a fost ediția Stelei Toma Scientia Litterarum, o antologie generoasă din întreaga operă a lui Timotei Cipariu (2004). Cât privește capitolul istoriei literare (monografii și sinteze
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
călduță, gata de locuit, apelul la stările difuze are atributele convenționalului și ineficientului. Mai mult, versurile sunt întotdeauna saturate de cuvinte, așa încât nimic nu rămâne pe dinafară. Din asemenea neglijabile rezerve, paradoxal, clișeul conform căruia e foarte greu să faci uitate primele două cărți se confirmă. Îmi place să cred că e vorba de un accident, și nu de o regulă.
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
critică a constituit, în schimb, unul dintre modelele puternice ale studiului de față." Meritul și farmecul Sensurilor perfecțiunii vin simultan din talentul de a continua intuiții marginale. Ioana Bot nu glosează niciodată fraze celebre, ci descoperă formulări - mai degrabă empirice - uitate sau abandonate. Acestora le adaugă presupoziții proprii și de asemenea nedefinitive. Ceea ce rezultă e o tehnică a explicitărilor prudente și o artă a senzaționalului științific. Există, în bibliografia teoretică a problemei, un text excentric ș...ț considerat adesea cu îngăduință
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
că nu s-a înșelat de numeroase ori. A ignorat cubismul, mișcarea suprarealistă și, paradoxal, opera lui Matisse de după 1905. Mai mult, a promovat, în expozițiile pe care le schimba la fiecare câteva săptămâni, o serie de artiști astăzi total uitați. În 1898, de exemplu, an în care a montat expoziții dedicate pictorilor Nabi, lui Redon, Gauguin și Cézanne, Vollard a organizat altele cu acuarele de Charles Guéroult și pasteluri de Eugene Murer. Aceste "erori" reprezintă o componentă interesantă a carierei
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
de fragilitate sau de vis, de zbor din "Danaidele" lui Silviu Purcărete sînt declanșate și însoțite de tugile lui Iosif Herțea, din neliniștea și unduirea unui table, din tunete și explozii fel de fel, ca pe tărîmuri magice, de mult uitate. Nu pot să uit viola da gamba ce scotea niște sunete de început de lume, suntele lui Vasile Șirli pentru care senzualitatea, erotismul și perversitatea lui Sade văzut de Purcărete erau dimensiuni fundamentale. Aud niște cîntece stranii, cîntate într-un
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
ce femeie rezistă unui bărbat care plânge?// acasă/ la filme despre moarte/ despre viață/ eu plâng și fut" (Cinema la mine-acasă). În altele însă (N-a fost război, Ne-am întors, Cele cinci simțuri, Fum), imaginile sunt realmente frumoase, făcând uitată rețeta prin valoarea estetică adăugată. Iată și acest Bocet, poate cel mai bun poem din volum: "o femeie adună frunzele căzute/ în curtea dintre blocuri/ cu o mătură de nuiele/ știu asta fără să văd nimic/ - stau întins în pat
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
de primejdii și amenințări, Institutul Francez era o adevărată oază de libertate, în care puteai citi ce-ți dorea inima și spune fără teamă ce crezi, ce gândești. Dar ce făcea Jean Mouton în aceste circumstanțe? într-o publicație acum uitată, Revista Română (nr. 1, noiembrie 1941), Emanoil Ciomac a arătat, de pildă: Conferințele "experimentale" (după un termen impropriu local și instituționalizat în timpul din urmă) ale D-lui Jean Mouton au atras cea mai multă lume și au avut cel mai
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
cu un semn pe cap în zona Popa Nan. l Pierdut în luna februarie motan gri vărgat, lîngă Operetă. Era amintire. l Pierdut 6 august cățelușă mică, maro deschis, păr scurt, zona Cățelu. l Găsit cîine vînătoare. Cedez stăpînului. l Uitat canistră autostradă Pitești-București. Recompensă țuică Vîlcea. l Căutăm femeie pentru fochist, curățenie, bloc ultracentral. l Oferim pensiune unui pensionar. l Pui caniche, talie mică, aparat mărit. l Cățel rasă mică, 3 luni, vizibil duminica, str. Simetriei 50. l Cumpăr monument
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
cititorii care au mai călătorit cu ocazii asemănătoare că, în ajunul începerii lucrărilor, soții Soares ne-au invitat la ei acasă, lucru care, cred eu, ar fi de neimaginat în Germania sau Franța, de exemplu! Aproape fără să vreau, prin intermediul uitatului meu Dicționar de proverbe pe care l-am alcătuit în primul rând pentru ca, la începutul anilor '90 ai libertății noastre recâștigate și într-o țară liberă - Portugalia - să pot așeza pe copertă și tricolorul nostru alături de steagurile celorlalte țări, de
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
gândirii comune, iar concluziile sale sunt dintre cele mai pline de învățăminte. Pe marginea articolelor sale s-ar putea efectua studii sociologice și antropologice. Micile observații cuprinse în structura unui fapt divers, ignorate în graba lecturii ziarului pe diagonală, sau uitate instantaneu, pot produce, la recitirea lor într-o carte, importante iluminări privind starea de spirit, comportamentul, sistemul de valori, nivelul de cultură ai membrilor unei societăți la un moment dat. Adriana și Europa (2004) a fost o astfel de carte
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
germană este unul dintre cei mai studiați autori ai secolului trecut. A început să fie "recuperat" H. Bonciu, la Editura Polirom fiind publicată în 2005 o proză quasi-necunoscută Bagaj - Pensiunea doamnei Pipersberg. Printre cei care au susținut modernismul nu trebuie uitat Ionel Jianu, eseist, critic de artă refugiat după 1944 în Occident. Un studiu însoțit de o antologie a avangardismului literar românesc a publicat Nicolae Bârna la Editura Gramar, în 2003. în aceeași mare "mișcare" artistică și-au înscris numele și
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
bunăoară, disputa dintre proza scurtă și roman - "ziaristul destinde necontenit un cort nomad al ideii", trece la concretețea (și la critica...) foiletoanelor, în care nevoia de a informa pe spații mici înghite și frumusețea, și sistemul. Avantajul, însă, care face uitate toate astea, e lucrul pe o literatură care suflă, nu pe asociații moarte, pe care le șterg de praf pedante studii universitare: "prețuim mai mult opera unui "foiletonist" personal, decât critica didactică și sistematizată a spiritelor universitare ce lucrează pe
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Volumașul ăsta cu portrete îl consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În galantarul cu critici români (aproape) uitați, Pompiliu Constantinescu merită prima șansă.
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
o inechitate sub aspect moral și o desconsiderare a realităților istorice. Fie și în fugă, fiindcă altfel nu pot aici, mă voi referi la câteva episoade mai vechi ale disidenței scriitoricești, cu ecouri azi tot mai slabe sau cu desăvârșire uitate.Fac totuși parte din istorie. Anul 1956 începuse sub semnul dezghețului hrușciovian, neagreat de echipa Dej care a înțeles imediat că destalinizarea ar fi costat-o trecerea cârmei în alte mâini.Oficial Gheorghiu Dej nu se pronunțase și în acel
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]