1,163 matches
-
observator. Ea are drept formă istorică efemerizarea suporturilor, care par să aibă la rîndul lor o viață din ce în ce mai scurtă, replică și sancțiune a unei răspîndiri din ce în ce mai largi. Papirusul se conservă mai puțin bine decît argila; putrezește în pămînt (de unde și ulcioarele de protecție). Hîrtia se conservă mai prost decît pergamentul: constrîngeri higrometrice pentru biblioteci. Celuloidul se păstrează mai rău decît hîrtia: copia unui film color se conservă mai puțin bine decît una alb-negru: 20 de ani (de aici și dificultățile cinematecilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poposit să mănânc câțiva biscuiți și un dulce energizant. Între Rucăr și Dâmbovicioara (dacă nu mă înșel), am trecut pe lângă casa lui Paul Everac, despre care știam, însă m-a surprins. Statuile din curtea și grădina lui păreau femei ducând ulcioare cu apă, fiind în mărime naturală. În apropiere nu mai erau locuințe. Mi-a confirmat că este casa dramaturgului chiar cineva din curte, care cosea iarba. Mai încolo apăru o casă părăsită, apoi un câine ciobănesc care mă lătra insistent
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și Întâl niri cu oamenii, ba chiar și cu Dumnezeul rumânilor, și zăbo viri ale inimii păgâne și date la rele, prin dumbrava Domniței Aricia. - Ulcele, ploști și urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea Sturdza Vițel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până unde?... Din cartea de citire a copiilor, mi-a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe al meu din Pisc. și cât pe-aci să uit urcioarele mele, dintre care unul primit, de ochii Măriucăi, de la barcagiul care ne trecea peste Dunăre la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu din Pisc. și cât pe-aci să uit urcioarele mele, dintre care unul primit, de ochii Măriucăi, de la barcagiul care ne trecea peste Dunăre la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă asfințise totul. Se simțea ca un ulcior gol fără apă și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă. Aruncă din instinct o privire prietenoasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vom... Până atunci, le vine de hac Măria sa Domnul Ștefan! îl întrerupe cu înfocare Voichița. Domnul Ștefan în sus, Domnul Ștefan în jos! sare țâfnos Alexandru. Cu oastea lui de opincari?! Mă rog, o dată, a avut noroc. Cunoști zicala cu ulciorul... A umblat și cu șiretlicuri. Să-l vedem a doua oară, când va avea a-l înfrunta pe însuși Mahomed sultan! Ba la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lasă oasele, și îi cuprinde mâinile. Ce arzi! Ești bolnav Ștefane! Arzi ca focul! Rămâi! Zău așa! Timpul n-așteaptă... Daniil se uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul: Ce vrei să faci? Ștefan bea apă din ulcior, își toarnă în palme și-și spală fața. "Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vinul prețios din viile pe care hangiul le avea pe coastele Însorite de pe celălalt mal. Hangiul puse alături pâine proaspătă, țipari de Rin aruncați de vii pe grătar, friptură de căprioară tocmai scoasă din cuptor și potârnichi cum numai la Urciorul de aur se puteau mânca: Învelite În foi de zmeură, care se coceau pe Îndelete Într-o groapă săpată anume, plină cu cărbuni aprinși... Această rețetă o aflase hangiul de la un călugăr din Sankt Gallen, și pentru ea plătise un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni la loc ca și cum nimic nu se Întâmplase și suprafața apei nu mai fu tulburată decât de stropii ce săreau din urciorul pe care Îl vărsa fără Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el spre pădurar, povestești și povestești, dar până acum n-am aflat ce s-a Întâmplat cu ducele. N-am găsit cadavrul lui, nici pe cel al maestrului de vânătoare! — Mărite stăpâne, povestea e aproape de sfârșit. Vânătorii s-au așezat, urciorul de vin a trecut din mână În mână, pe când unul dintre ei pregătea o bucată mare de friptură. Totul foarte repede și cu multă veselie... Pentru măritul domn au așternut scoarțe scumpe pe un trunchi uscat lângă foc. Friptura tocmai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintre ei pregătea o bucată mare de friptură. Totul foarte repede și cu multă veselie... Pentru măritul domn au așternut scoarțe scumpe pe un trunchi uscat lângă foc. Friptura tocmai Începuse să sfârâie și oamenii Își treceau a doua oară urciorul de vin unul altuia, când ucigașii au năvălit peste ei și i-au măcelărit mișelește pe la spate. Nici n-au apucat să se apere, căci n-aveau armele pregătite... I-au Înjunghiat ca pe niște miei... — și ducele? — Măria sa a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Unora li s-a urcat puterea la cap“ a spus el. „Nu le mai ajunge tot ce au, vor mereu mai mult și vor să ajungă mai sus. Chiar tronul l-ar pofti!“ Mi-am ascuțit urechile și, după două urcioare de vin pe care am poruncit să ni le aducă de Îndată hangiul, i-am dat a Înțelege că nu cred o iotă. — De când te interesezi tu de politică? Nu, mai mult ca sigur ai dat peste ceva! Vreo mică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tare milă de el. Când lucra cizmărie o ducea tare bine, dar acum... soția, Dafina, se descurca greu cu pământul și vitele. Ion era uneori și foarte nervos (când termina tabacul). O dată, mama s-a dus la ei c-un ulcior de lapte și el nevăzând-o își continua isprava: spărgea pragul casei cu toporul. Mama s-a mirat și l-a întrebat cu blândețe: Dar ce faci, bădiță Ioane? Spargi casa? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara, n-am tabac și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Culesul trebuia făcut numaidecât la timp. "Zăbava va aduce pierdere, amânarea pericol" (Erasmus). Dacă era întrecut de coaptă cânepa sau inul tulpinile se culcau la pământ și sămânța în mare parte se pierdea. De aceea, mama ne spunea mereu că "ulciorul trebuie umplut cât timp plouă". Orice întârziere înseamnă pagubă. Noi culegeam la timp cânepa și inul și aveam mare grijă să păstrăm sămânța pentru anul următor. Eu și Oltea, sora mea, eram culegătoarele de bază. Știam cum se scutură rădăcinile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
stare să primească de la alții. Locuitorii satului meu, ca buni gospodari, au căutat mereu, să facă uz de sfaturile înțelepte ale bătrânilor: "să nu lăsăm timpul să treacă fără să producă roade și fără de vreun folos". Așa cum spune și proverbul: "Ulciorul trebuie umplut cât timp plouă". Costișenii țin mult la satul lor, deși mic și pentru mulți, poate neînsemnat. Pentru ei, dragostea pentru locul de baștină e o adevărată virtute. Iubesc pământul, huma cea sărăcăcioasă, iubesc coasta și valea, râul și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
i-a fost întunecată complet de praful puștii sale de vânătoare (pe care o pregătea pentru noaptea de Înviere). Nu era ceas din zi, să nu fie prezent la noi. Mama îi mai dădea ceva bani "de tutun", câte un ulcior cu lapte și pâine le duceam eu zilnic, ca să nu provoace scandal în casă. Pământul care-l aveau, adesea rămânea nelucrat, iar vite nu țineau, neavând hrană pentru ele. Câteva păsări și-o capră, era toată averea lor. Când Aurel
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și colivă (din arpacaș, cacao, nucă, zahăr, ciocolată, bomboane colorate, arome, nucă de cocos, stafide). Se întocmește o listă (pomelnic) cu cei decedați. Pe mormânt de așeză o față de masă și pe ea pun: colacii mari (într-un coș), 10-15 ulcioare (sau căni) cu colăcei și lumânări deasupra coliva, un castron cu struț de busuioc și agheasmă. Dacă enoriașul dispune, poate avea lângă mormânt 1-2 saci cu colăcei pentru sărmani, sucuri și vin (pentru cunoscuți). Se vorbește cu preotul (care vine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cimitir) și se așteaptă sfințirea mormântului (celui apropiat). Preotul însoțit de un cantor bisericesc oficiază o scurtă slujbă, citește pomelnicul celor decedați (ritual pentru morți) i se plătește și i se dau colacii din ciur. Cineva din familie împarte apoi ulcioarele cu colăceii și lumânări precum și colăceii rămași (din saci), de sufletul celui dispărut. În caz că au venit rude și cunoscuți din alte localități, se invită acasă la masă, fiind pregătite plăcinte, sarmale, dulciuri, sucuri și vin. Se închină paharele, stropind puțin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într-acolo. Nu vroiam să pierdem nici o ocazie, nici un mormânt. Ne așezam toți în rând lângă mormânt, ne împingeam cu coatele să ne facem loc mai în față și întindeam mâna "la pomană". De obicei, gospodina care împărțea colăceii și ulcioarele, ne cunoștea pe toți și știa numai ea cum face. Cei din jurul meu primeau toți "pomana" și eu întindeam mâna degeaba. Mie nu-mi dădea. Câteodată primeam doar câte un colăcel, nici vorbă de ulcior. Crezând că este o nedreptate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gospodina care împărțea colăceii și ulcioarele, ne cunoștea pe toți și știa numai ea cum face. Cei din jurul meu primeau toți "pomana" și eu întindeam mâna degeaba. Mie nu-mi dădea. Câteodată primeam doar câte un colăcel, nici vorbă de ulcior. Crezând că este o nedreptate, m-am retras și-am început să plâng. O bătrână, Chironica, m-a văzut, a venit lângă mine și mi-a zis: Pe tine, mă-ta te-a trimis după pomană? Tu n-ai ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-o s-o asculte un moment. I-a spus că fata ei cea mică i-a făcut azi o mare rușine. A mers cu băieții în cimitir la pomeni și chiar a plâns că nu i se dădea și ei ulciorul cu colac și lumânare. Cum a intrat pe ușă, mama a zărit pe credență (bufet) o căniță cu colăcel pe ea. S-a supărat așa de tare pe mine, că i-au dat lacrimile pe obraz. M-a întrebat cui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
puteri, știind că numai așa voi reuși să fiu puternică, să înlătur orice obstacol. Am înțeles că, totul trebuie făcut la timp și că timpul nu trebuie irosit, că zăbava înseamnă pierdere și amânarea pericol. Tata îmi spunea mereu că: "ulciorul trebuie umplut cât timp plouă", nu mai târziu. De asemenea, am știut că adevăratul preț al oricărui lucru, oricât de neînsemnat ar părea, este munca și chinul până la epuizare. Nimic n-am obținut fără trudă, fără perseverență. Când mi-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]