5,770 matches
-
Poe...), solomonarul de-o seamă cu vremea care s-a amuzat să le nască. El știe să le dea preț maiestuoaselor inutilități cu puteri de noctambul, puterile vieții ce le-a amprentat. Și recunoști, în adăpostul lui, atmosfera simbolistă, din ulița nemților cu coadă, unde galantare de vechituri se destramă sub desuete aduceri aminte, îmbogățită cu floare de sulf din ,oculta" suprarealiștilor. Ritualuri de vînătoare, implorări de ploaie, prostul satului, și el un strîngător de alte ciurucuri. Un hoț de icoane
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
femeie, să lăsăm copiii-n cuibul lor. le-am înscris cu unghia pe cheie că ne vom întoarce...newermor. știu c-ai pus bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar unde ne va duce n-am știut și nici n-am întrebat; ni s-a năzărit pe zări o cruce printr-un vis, în nopți de sabaat. hai femeie nu va fi departe. drumu-i greu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă numele Zavaidoc, numele celui mai vestit rapsod al României dintre cele două războaie mondiale. Sculptorul Eugen Petri i-a realizat un bust, iar Centrul Cultural și Primăria au inițiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Barbu Cioculescu Sunt întrebări care pretind un răspuns grabnic și fără echivoc: celui ce ți-a pus, pe dosnică uliță, la ceas de beznă, cuțitul la gât, transmițându-ți clasica formulă ,banii sau viața", este nerecomandabil în cel mai înalt grad să-i replici: ,- Domnul meu, prea stimate domn, întrebarea dumitale, căci în ultimă instanță de o întrebare e vorba
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
să vină înapoi, nici el nu știe prea bine de ce. Rudele lui, veri, verișoare, nepoți și-au trăit toată viața, aceea pe care le-o cunoaște Klaus, într-o casetă cu scrisori. Cu oamenii care-ar mai fi acum pe ulițe n-ar avea decît să-și dea binețe. Ce altceva, în fond, să-și spună? Și-atunci, dacă el tot nu-și mai amintește mare lucru, nici nu contează prea mult că ultimul locuitor al satului a murit, de fapt
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
la-ndemână. N-ai nici-un merit!, mă apostrofează unii cu tupeu. N-am...dar dacă așa mi-a fost mie dat?... Cine m-ar crede că țăranii prunciei mele mă considerau un strigoi, fiindcă umblam noaptea pe câmp și pe uliți, și mai ales, printre dărâmăturile și tranșeile uitate de cel de al doilea măcel mondial? Babele și moașa co munală mă acuzau de epileftizie și o-ndemnau pe mama Floarea să mă ducă la călugări, la descântat, să mă vindece
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de departe și în lumina amurgului, oferea o priveliște fantastică, pitorească și exotică, dar sub soarele fierbinte al zilei de iunie care a urmat n-a mai arătat decât ca o groapă tristă și murdară. încât acest înfiorător târgușor cu uliți pe care le cutreierau porci și câni ca niște harnici agenți sanitari nu i-a mai pricinuit călătorului și observatorului decât o senzație negativă și chiar repulsie. Senzație ce a rămas, totuși, izolată și nu s-a răsfrânt asupra imaginii
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
care să ne învețe engleza... Trăiam lângă râu, într-un loc cu pomi înalți, eucalipți și palmieri, foarte aproape de cartierul turcesc. Mergeam acolo zilnic cu mama, la piață, sau să luăm scrisorile tatei de la cutia poștală.Un cartier cu felurite ulițe meșteșugărești, care porneau în toate direcțiile dinspre biserica Agia Sofia. Dughenele cu mărfuri agățate de pereți sau odihnind pe rafturi, plăpumi și perne roz, mov, oranj - culori turcești, spunea bunica de câte ori purtam vestminte colorate. Pantofari, vânzători de halva, fierari, vânzători
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
Bellu, unde odihna e totală și "Femei în negru, ca morminte,/ Plutesc pe-alee ca lumini,/ Când timpul spală oseminte,/ Cântând din albe violini". Peisagiile sunt diversificate, apoi, prin captarea trepidației sociale: pe Lipscani e "zgomot și tortură", "viața-n uliți sforăie și rage", Calea Victoriei apare, bineînțeles, ca Sodoma și Gomora capitalismului autohton (e greu să scăpăm de clișeele epocii), iar periferia se înfățișează în toată splendoarea mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile Îi blagoslovise pe neașteptate cu trei zile de vacanță, școlile fiind oprite din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Ceva Îmi răscolise amintirile, spectacolul de afara mă dusese precis la „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În totalitate de copii mă făcea să aud lemnele trosnind În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
nichipercea se trezea să ascundă tărtăcuțe în podrum. Acolo căsăpeau bietele tărtănici ca să-si facă curcubee și cred că gloria lor, a bostanilor, era să fie aleși să ajungă curcubee, nu lături, în vălău, la porci. Seara ne adunam pe uliță, ne fuduleam fiecare cu curcubeul lui și plecam în șir indian prin sat ca să speriem hârcile ce stăteau la taclale pe la porți, pe la ferești. Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub nici un chip, hotărârea. Era în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le prinde pârdalnica brumă, am săltat, totuși, alături de zbanghii uliței mele și ne-am oprit în fața porților de alamă ale Pipicușei. Era tartorele și împărăteasa întregii Rudne căci toate lighioanele și ceata lui piticot ce se afla în fața chiliei sale fuseserăm aduși pe lume cu ajutorul moașei și noi, copii zănatici
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
în cercu-i de foc întreaga gospodărie a bunicului, nu mi-am mai găsit Reazemul, doar cămașa cu coțche ce-o purtase cu o seară înainte, ghioacea cu coțche de culoare maro și galben-verzui. Degeaba mă smiorcăiam prin curte și pe uliță, tata plecase cu alți amărâți într-o lume neștiută de nimeni, într-o lume în care sperau să găsească Fata Morgana și paradisul pierdut. Îmi amintesc că au zburat veri și primăveri, toamne și ierni, veri și primăveri, când odată
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
însemnele regale. După defilare, toți participanții se retrăgeau în grădinile publice, în care fanfara cântă valsuri și tangouri celebre. La sate, lațurile carului, jugul boilor și hamul căilor erau ornate cu multe șiraguri de flori și chite de cireșe. Pe ulița principala a comunelor trecea acel alai plin de veselie și emoție. Toți participanții erau îmbrăcați în costume populare și cântau Imnul Trăiască Regele. Se opreau, apoi la primărie, unde erau salutați de aleșii locali, după care, în fața bisericii, preotul le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
alături fiind trecut numărul de telefon al cafenelei. Dis-de-dimineață, s-a așezat lângă telefonul din cafenea, răspunzând întrebărilor venite de la clienți și explicându-le cum să ajungă în Strada Zahărului și Lămâii. Spre amiază a apărut și primul „mușteriu”. Pe uliță și-a făcut apariția un Mercedes mare, negru, din care a coborât un bărbat cărunt, impunător, de vreo șaizeci de ani, îmbrăcat într-un pardesiu de stofă neagră. Avea fața roșie, ca englezii, așa că Fawwaz și-a închipuit în prima
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
mașină. Fawwaz l-a însoțit până la portieră, s-a aplecat și i-a întins mâna pentru a-și lua rămasbun, după care s-a făcut nevăzut. Din ziua aceea, Fawwaz Hasanein n-a mai apărut nici la cafea, nici pe uliță. Nimeni n-a știut motivul dispariției sale, dar ieri s-a răspândit zvonul că niște tineri de pe uliță l-ar fi văzut, dimineața devreme, plimbându-se prin cartierul Al-Maadi și dând târcoale grădinilor din jurul vilelor. De îndată ce zărea un cățel, îi
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
lua rămasbun, după care s-a făcut nevăzut. Din ziua aceea, Fawwaz Hasanein n-a mai apărut nici la cafea, nici pe uliță. Nimeni n-a știut motivul dispariției sale, dar ieri s-a răspândit zvonul că niște tineri de pe uliță l-ar fi văzut, dimineața devreme, plimbându-se prin cartierul Al-Maadi și dând târcoale grădinilor din jurul vilelor. De îndată ce zărea un cățel, îi arunca un oscior pe care-l scotea din geanta de pe umăr, apoi își rotunjea buzele și-l chema
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
care nu funcționează sistemul lecturilor publice plătite, în care bibliotecile preferă să finanțeze autori locali (editați pe la tiparnițe la care directorii lor sunt acționari) care iau fața celor mai importanți scriitori (pentru că e mai simplu să-ți fidelizezi grafomanii de pe uliță decât să inviți, pe rînd, niște scriitori la o întâlnire cu miile de utilizatori declarați), într-o perioadă în care nu mai e loc pentru un post ca TVR Cultural (cu multele lui păcate dar de o utilitate certă) sau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
Elena Udrea s-a întâlnit, joi, cu sătenii comunei Ion Creangă, aflată în colegiul în care candidează fostul ministru al Tursimului. Elena Udrea parcurge ulița principală a comunei nemțene Ion Creangă pentru a se întâlni cu electoratul. Un grup de săteni o așteaptă pe mijlocul drumului, scrie rtv.net. "Sărut mâna doamnă!", o întâmpină un cetățean. "Să fiți sănătos!", îi răspunde fostul ministru, în timp ce un
Udrea, printre săteni: Doamna Lenuța, arătați mai voinică la televizor () [Corola-journal/Journalistic/41024_a_42349]
-
gogleaz de fleacuri literare... Ci, de-aș mai fi poștal, în vreun târziu, Doar Cleliei* - jigodie fatală! -, Chiar și postum, tânji-voi să nu-i scriu Măcar un verb șucar: de covăsală! * "Vai! Am surprins-o, noaptea-n colț de uliți, părăsindu-se cu derbedeii Romei!" / Catullus Redî-mi, o, Doamne, satul, ănapoi! "îi era drag acest pământ, cum îi era drag chipul mamei sale, seara, la ora rugăciunii." - Margaret Mitchell/ "Pe aripile vântului" Ninsori coșbuciene nu mai am, Nici strai de
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
drag chipul mamei sale, seara, la ora rugăciunii." - Margaret Mitchell/ "Pe aripile vântului" Ninsori coșbuciene nu mai am, Nici strai de lână nu mă mai îmbracă! Deci, iată-mă-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
întotdeauna. Astfel aș chema și eu, hei! doar dac-aș fi în stare! o stare de fapt: „diminețile se dezbracă de trandafiri/ mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini/ dorm pe geana curcubeului care plânge comete/ tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei/ porumbel voiajor/ cu soarele din mine îți mângâi soarele tatuat în piept/ șchiopătez de prea puține cuvinte/ pe drumul albastru pictat mult prea lent// rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu/ ți-e teamă
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
amintirea acestora. ”Între El... și Viață, Părinții” se intitulează sugestiv al doilea capitol, ce evocă, sensibil, ”copilul din noi”, cu o nostalgie aproape dureroasă față de copilăria ce nu mai poate reveni nicicând. Poeta face o incursiune în casa părintească, pe ulița satului, într-un imaginar dialog cu propria copilărie, dialog ce o transportă spre amintirea tatălui ce nu mai este, el dăinunid doar în eternitatea cimitirului, în mirosul de tămâie, vegheat veșnic de fiică. Ea pendulează între imaginea îndurerată a mamei
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
parafraza monologului lui Hamlet, poate e mai bine că n-am aflat), al lui Marian Răducu, departe de tâlcul poeziei din La Lilieci de Marin Sorescu, prezentată într-o variantă fărâmițată de succesiunea prea scurtelor caracterizări scenice ale persoanelor de pe uliță, al Ramonei Drăgulescu în Mademoiselle Esco după Eugen Ionesco. Excesul a minat și ceea ce ar fi trebuit să fie performanța Mariei Obretin, interpretă inteligentă cu aptitudini pentru construcția dramatică. Efortul depus de aceștia, dar și de alții, a făcut să
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
moșiei sale, cel mai apropiat de mlaștina pe care odată vroise s-o asaneze și unde acum, când văzduhul se limpezise după ploaie cu o nefirească tihnire, broaștele orăcăiau, cuprinse parcă de răzvrătire. Apele ploii săpaseră făgașe adânci, au crestat ulița cu brazde, surpaseră poduri, intraseră prin curți și le zbârciseră cu șuvoaiele lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]