5,586 matches
-
HCO3ca rezultat al transportului de-a lungul barierei hemato encefalice. Modificarea pH-ului în LCR are loc mult mai prompt decât a pH-ului în sângele arterial prin mecanism compensator renal, proces care durează câteva zile. Resetarea parțială a pH ului în LCR în comparație cu pH-ul sanguin se realizează prin influența sa predominantă asupra ventilației și a CO2 arterial. 18.6.2. Chemoreceptorii periferici Principalii chemoreceptorii periferici sunt cei carotidieni și aortici. La nivelul sinusului carotidian se găsește o structură hiper
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
adesea marcată în caz de policitemie și poate fi dificil de detectat la pacienții anemici. Factorii principali care pot determina deplasarea curbei de disociere a hemoglobinei sunt: pH ul și temperatura sângelui și concentrația fosfaților organici din hematii. Scăderea pH ului, creșterea pCO2 și creșterea temperaturii deplasează curba către dreapta; deci scad afinitatea hemoglobinei pentru oxigen. Modificări inverse deplasează curba către stânga. Cea mai mare parte din efectul pCO2, cunoscut sub numele de efect Bohr, poate fi atribuit acțiunii prin intermediul pH
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
se pune cu mult mai nuanțat, ceea ce nu exclude însă confruntarea amintită. Din punct de vedere energetic, oamenii acoperă o distribuție Gauss, pe lângă majoritatea neutră existând un grup minoritar de indivizi cu excedent energetic (Yang) (∆rH, care reprezintă raportul rH ului ce caracterizează biocâmpul subiectului față de cel al mediului înconjurător, subunitar), respectiv deficit energetic (Yin) (∆rH supraunitar) (fig. II.24) . O astfel de situație poate fi comentată astfel: știind că aspectele energetice invocate se referă la biocâmp, denumire generică a corpurilor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
pare firesc. Și vedem astfel că orice mișcare, orice ciclu, indiferent de locul (de la mineral la biologic) în care se desfășoară, produce informație. O mică concluzie a acestui capitol ar trebui să sublinieze faptul că tehnica de determinare a rH ului − în fapt o “dozare” de electroni − e aplicabilă și la evidențierea fluidelor subtile, și nu face altceva decât să sublinieze unitatea, în cadrul a “ceva”/“substanță” universal, a materiei și informației/spiritului. 182 II.6. În loc de concluzii “Pentru decondiționarea sa de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
făcea altceva decât să continue strategia sa de a furniza soluții solomonice la probleme politice. 337 Cel propus de premier și acceptat imediat de președinte nu era membru de partid, în ciuda a ceea ce se stabilise la nivelul conducerii PNL ("Sunt uluit și am aflat de la televizor. Din câte știu declara Radu Stroe, candidat pentru fotoliul de la Apărare în condițiile în care Meleșcanu rămânea ministru al Justiției -, premierul nu s-a consultat cu nimeni pentru nominalizarea lui Cătălin Predoiu la ministerul Justiției
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
Unii îl consideră pe il"h că derivând de la ’aliha/ya’lahu cu prepoziția ’îl", care înseamnă „a căuta scăpare la”: All"h este cel la care oamenii caută scăpare în nenorocire. Același verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
remarca unui specialist în domeniul comunicării: „Privarea de feed-back reduce învățarea la un discurs fără receptare, fără eficiență, frustrant pentru ambii parteneri, mai ales pentru elevi” (Mucchielli, R., 1982, p. 37). 4.2. Taxonomia feed-back-uluitc "4.2. Taxonomia feed‑back‑ului" Literatura de specialitate este generoasă în a semnala și chiar prezenta o serie întreagă de forme sub care se poate manifesta feed-back-ul. Nu există însă, în literatura românească a temei, o sinteză a acestora, de unde tentativa de a o schița
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în cercetarea creativității, unde valoarea cuprinsă între r = 0, 25 și 0, 50 poate fi apreciată ca fiind semnificativă. Capacitatea și profunzimea gândirii creatorului îi permit cercetpătorului de caz să găsească idei similare remarcabilelor mecanisme de adaptare care i-au uluit pe Darwin și pe contemporanii săi. Caietele de însemnări ale lui Darwin despre evoluție (Barrett, Gautrey, Herbert, Kohn și Smith, 1987; vezi și Gruber 1974/1981) dezvăluie notițele unui individ care a reflectat asupra procesului gândirii și furnizează direcții utile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În America. Această recunoaștere este avansată după ce consemnase mai multe gînduri cu valoare conclusivă. „Am Înțeles, scrie el la un moment dat, că toate sistemele lumești sînt fundamental rele”, deci și acela care funcționează În Lumea Nouă, dar „am rămas uluit de frumusețea oamenilor americani [...], capabili să Își păstreze demnitatea și să iasă la cale chiar și confruntați cu cea mai brutală alcătuire lumească”. Cu altă ocazie, același autor consideră, referindu-se la relațiile comunității române transatlantice cu țara de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de șaptesprezece mii de cehi au făcut o demonstrație complexă de mișcare sincronizată. Întreaga idee a exercițiilor de masă era aceea de a face o impresionantă demonstrație de ordine, instruire și obediență impuse de sus, o demonstrație care să Îi uluiască atât pe participanți, cât și pe spectatori cu puterea disciplinei sale. Acest gen de spectacole presupuneau și necesitau o singură autoritate centralizată care să le planifice și să le pună În aplicare. Nu este deloc de mirare că noile partide
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
produce aproape inconștient. „Aspectul” agriculturii este rezultatul unor caracteristici specifice, ce țin de istoria locului și care tind să fie uitate În practică până când așteptările vizuale sunt Înșelate. De pildă, când am vizitat prima dată Boemia Înainte de 1989, am fost uluit de enormele lanuri de porumb ale cooperativelor, lanuri ce se Întindeau pe două sau trei mile, neîntrerupte de garduri sau de șiruri de copaci. Mi-am dat seama că așteptările mele vizuale În privința zonelor rurale includeau urme concrete ale micilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
simt de fiecare dată cînd sînt întrebat ce fac. Lumea încă n-a înțeles că sînt inapt pentru "făcut", că tot ce fac e să las timpul să treacă, în fapt să trec împreună cu el." Și, vădit mîhnit, nota: "Sînt uluit de persistența cusururilor mele. Mă plîng că vizitele inoportune mă împiedică să lucrez. E-adevărat. Dar și mai adevărat e că eu însumi mă împiedec să-mi fac datoria, că am geniu cînd e vorba să-mi irosesc timpul." Sau
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
centrul orașului. [...] Aș vrea să vă relatez despre ofițerul care ordona foc împotriva civililor neînarmați. Crăcănat cu cinism la doi-trei metri în fața celorlalți militari - ca dovadă că n-avea a se teme de vreun glonț venit dinspre noi - m-a uluit agresivitatea lui patologică. Trec peste detaliul că n-am auzit nici o somație din partea sa. Admit și ipoteza că prima rafală putea fi îndreptată în sus, căci nu-mi amintesc gemete de răniți în primele secunde. Dar apoi armele au coborît
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
nelegiuit”, „fiul pierzării”, 6∀ϑΞΠΤ<‑ul), care devin totuși extrem de puternice, chiar în virtutea coerenței perfecte a scenariului. El reușește astfel să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola a doua către Tesaloniceni se vorbește pentru prima dată de o parusie a răului, care va preceda, caricaturizând, cea de‑a doua venire a lui Cristos. Această „antiparusie” se va petrece „sub influența/prin lucrarea lui Satan”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într‑un moment de maximă expansiune a minciunii și a urii. El reprezintă chintesența negativă a întregii istorii care îl precedă. „Mica Apocalipsă” din acest capitol ilustrează, reluând și reconfigurând anumite date de la Mt. 24-25, următoarele etape ale ♣ΦΠ∀ϑ≅<‑ului: înmulțirea falșilor profeți și răsturnarea raporturilor normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția „înșelătorului lumii”, care „va face semne și minuni”; „focul cercării” în care va intra întreaga omenire - „se vor sminti mulți și vor pieri, iar cei ce vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doua venire a lui Cristos va inaugura, pe pământ, o perioadă de o mie de ani de pace și de bunăstare, de care vor beneficia exclusiv sfinții; b) credința că vârsta lumii este de șase mii de ani. Motivul millenium‑ului pământesc - adică al unei perioade de mare prosperitate materială, survenită la finele istoriei - era deja prezent în literatura iudaică intertestamentară (de exemplu, 2 Baruh 29) și exersa o anumită influență îndeosebi în comunitățile creștine din Asia Mică (cf. Iustin, Dial.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înainte”. Cu siguranță, Antichrist este anterior Comentariului la Daniel, care ar fi putut fi redactat - tonul tensionat al scrierii îndreptățește această presupunere -, la scurt timp după persecuția declanșată de Septimiu Sever, în 202‑203. În acest caz, data compunerii Antichrist‑ului s‑ar situa în jurul anului 200. II. Tratatul De Christo et Antichristo Introducere Vom prezenta și analiza, într‑o primă etapă, tratatul despre Anticrist, primul de acest gen din literatura creștină. De Christo et Antichristo are aspectul unei epistole demonstrative
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
citatele anterioare, dar care conține faimoasa teorie asupra întârzierii parusiei. Procedând astfel, Hipolit sugerează că, în ciuda tuturor persecuțiilor declanșate împotriva credincioșilor în momentul de față, instaurarea domniei lui Anticrist nu este un eveniment iminent. Capitolele 64‑66 abordează problema ƒ6ΒβΔΤΦ4Η‑ului și a Judecății de Apoi. Nu există perioada de o mie de ani între acestea două, așa cum există la Irineu. Lumea se va sfârși fulgerător, în momentul epifaniei lui Cristos (64, 1). Rezumat și concluzie parțială Înainte de a începe analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tot interesul să țină sub atentă supraveghere acest domeniu al vieții private capabil, în orice moment, să răstoarne ordinea publică. De aici riscul, la care se expunea orice formă de religiozitate nouă, de a fi denunțată ca dușman al establishment‑ului. „Pentru oricine vrea să pună în discuție autoritatea profetului taumaturg, acuzația de vrăjitorie era de departe cel mai eficient instrument defăimător.” Aceleași acuzații revin în CC 2, 49 și 6, 40. În răspunsul său, Origen îi reproșează lui Celsus că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă parte, sfinții vor continua să‑și lucreze virtutea și sfințenia în lume. Cu toate acestea, millenium‑ul, ca și înlănțuirea diavolului, ridică încă două probleme destul de delicate: una, legată de succesiunea etapelor scenariului eshatologic, cealaltă, de însăși durata millenium‑ului. Pentru a‑și putea dezvolta interpretarea alegorică, Augustin se vede nevoit să modifice cronologia propusă de Apocalipsă și să situeze stăpânirea lui Anticrist ulterior stăpânirii sfinților. Potrivit viziunii ioanice, Anticrist declanșează persecuțiile înainte și nu după instaurarea împărăției de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în față orthopraxia ereticilor cu ortodoxia credincioșilor. Augustin însă, pornește de la o realitate istorică opusă celei la care se raporta Origen. Donatiști și catolici, mărturisesc deopotrivă aceeași credință, se înscriu deci pe aceeași linie dogmatică. Inadvertența intervine la nivelul praxis‑ului, adică la nivelul experienței, al întrupării dogmelor în fapte adecvate: „Oricine îl neagă pe Cristos prin faptele sale este Anticrist. Este mincinos înverșunat cel care cu gura mărturisește că Isus este Cristos, dar nu și cu faptele sale, mincinos căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
referă exclusiv la trup și va avea loc la Judecata de Apoi. Această concepție se află la baza unor modificări fundamentale în registrul teologic. Dacă Biserica trăiește deja în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dacă Biserica trăiește deja în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
episcopul Cyrului vorbește despre Anticrist nu este un comentariu, ci un text polemic și dogmatic în același timp. Este vorba despre Haereticarum fabularum compendium, un tratat impresionant, pe care îl redactează către sfârșitul vieții sale (cca 453) - la cererea comes‑ului Sporacius, delegat imperial la sinodul de la Calcedon (451) - împotriva tuturor curentelor eretice de la Simon Magul până la Nestorie. Sporacius, prieten al lui Theodoret, dorea să cunoască cele două păreri implicate în controversa cristologică, cele două poziții care opuneau de ani de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sensul prim al pasajului era alegoric, este absența imaginii templului din Ierusalimul ceresc. Dacă lucrurile sunt în felul acesta, autorul Apocalipsei „prin prezentarea sa sobră și simbolică a domniei milenare ar fi reacționat împotriva reprezentării realiste și materialiste a millenium‑ului” (M. Simonetti, „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, în Vetera Christianorum, 26, 1989, p. 340). Cât despre Irineu, acesta dă o interpretare tipic milenaristă capitolelor Apocalipsei, urmând îndeaproape modelul dascălului său, Iustin. . ©ϑ4 Π∴84∀ ♣ϑ0 ƒ< ∉ν2∀8
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]