4,112 matches
-
aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăși Ca-ntr-o țeavă prea lungă, și sunetul ud se risipește în cercuri atât de largi, încât cuvintele Cad printre ele și nu se aud. Lolitele înțepatetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prin față pe la Materna, din volanul căruia s-a născut o minune de fetiță, Mara parcă, după ce volanul a purtat o sarcină în toată regula, crescând și crescând vreme de nouă luni, nu dintr-odată, ca airbag-urile de astăzi, umflându-se ca un pântec de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene, el e sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze spatele, fuge la cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să i se facă vânt cu cartoanele, că nici prin cap nu-i trece să moară, ci că, ba din contră, se umflă și mai tare, ca un Bau-Bau grăsun, și îi scoate pe toți tații din jur, din case, din papuci, din pepeni. Cam atunci e timpul s-o întinzi unde vezi cu ochii: numai un prost și un sisi poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta gata să se umfle. Vara am plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina unui unchi cu suflet de contabil, era cald, foarte cald, mie ca de obicei mi-era greață, ne-am oprit la mânăstirea Țigănești să întrerupem un pic transa mistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile, gata să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l întrebați și pe Coșuță, că pe tovarășa Stănescu nu e bine s-o contrazici. De parcă ar fi cineva în așa hal de nebun încât să-și dorească să i se înroșească urechile de la atâta smucit ori să i se umfle degetele de la atâtea rigle de treizeci de centimetri care lovesc peste ele. Ca să nu mai pun la socoteală palmele peste față, trasul de păr, pusul la colț și statul pe vârfuri cu brațele-n sus. Așa că toate aceste lucruri putrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aș fi fost o uriașă păpușă de lemn, una dintre momâile ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca o regină în călduri. Uitându-mă la ea din mașină în vreme ce Vaughan o curpindea cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se umflă, penisul apăsând volanul. Capitolul 13 - Ai terminat? Helen Remington îmi atinse umărul cu o mână nesigură, de parcă aș fi fost un pacient pe care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pentru pierderea banilor strânși cu trudă de populație, a fost învinovățit guvernul Isărescu și Comisia pentru Valori care a autorizat funcționarea FNI-ului (CNVM). Tot în „Evenimentul zilei” din 29 mai 2000 scria că: „SOV Invest (care administrează FNI) a «umflat » de 728 de ori acțiunile Industrial export deținute de FNI. Cum a fost posibil un asemenea salt? Printr-un traseu speculativ al acestor acțiuni. [...] brokerii nu aveau voie să faciliteze schimburi cu acțiuni care nu sunt listate la burse. Însă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Constantinescu, cei cu bani negri au început să cotizeze la partide, luând naștere un fenomen. Abia după 2000, corupția a trecut de la stadiul de fenomen la stadiul de sistem. Este sistemul din cârciumile de altădată: ospătarul îl jecmănea pe client, umflându-i nota de plată. Dădea apoi șefului de sală o parte din sumă. Acesta dădea mai departe, la responsabil. Iar acesta, la rândul lui, îl plătea pe cel care-l numise, de la partid sau de la minister. Iată cum bietul client
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am plătit și lumina pe anul 4781. Chitanța o găsiți în plic. Toate bune vă urează Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi înapoie hârtia fără nici un cuvânt. Auzeam cum îi bate inima, se auzea până-n Băneasa. Venele i se umflaseră pe gât, frunte, sprâncene, credeam ca vor plesni toate deodată, împroșcându-mă cu sânge fierbinte, crud. - Apă, șopti muribund. Cineva îi dădu un pahar cu apă. Maestrul bău, mai bău încă unul, și încă unul, după care respiră puțin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-au scofâlcit ori s-au umflat. Femeia asta a fost poate frumoasa orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru prima oară, pot spune că e o femeie atrăgătoare; dar dacă-mi închipui că o privesc cu ochii celorlalți clienți ai barului, iată că asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
afirmațiile grăsanei ăleia. Zice că e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
picioarele, fredonam o bolmojeală de melodie moldovenească, nici nu știu cum îmi intrase-n cap, la-lu-lu-lu-luuu... Iar înregistram toate mutrele, toate colțurile de clădiri jupuite, toate mesele de plastic și bidoanele aruncate, toate felinarele sparte, toate burțile revărsate peste curea, toate picioarele umflate în papuci turcești, vedeam până și rufele puse la uscat la balcoane, ca o cameră de luat vederi pe suport mobil de japonez. N-aveam cui să-i spun, dar mă scotea din minți povestea asta cu amănuntele, îngrozitor de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu ia și câteva pe spinare dacă nu se lasă? Nu-l înfundăm cu Prozac și-i aplicăm dușuri reci, să uite de suferința lumii? Dacă-ți zice unul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
enervează și Anatol. Marietta respiră adânc, schițează o fandare, duce un genunchi în față, se-nclină, cu mâna dreaptă arcuită, cum a văzut ea pe la televizor, dar degeaba, șuncile supuse gravitației se încăpățânează să atârne. - Dă-te mai... așa, ia umflă-ți burta... îi dă indicații și Tavi. Burta, măi, nu obrajii, că nu-mi încape poemul pe moaca ta. Nu merge și pace, asta-i parcă de burete... Pe mă-sa, fir-ar să fie de comedie! Anatol, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-au mai putut scoate. - Ți-am zis să nu te mai prind pe-acolo, aschimodie! Ce vrei, să mi te-aducă acasă vânăt, umflat de apă? Au început să mi se învârtă toate în fața ochilor, mă văd purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]