3,608 matches
-
cel al unchiului Roland, nazist fervent; printre acele bradului cu globurile sale luminoase a dispărut, putem să ne imaginăm în ce fel, țiganul care ani la rând venea să-l împodobească. Mirosul copilăriei - Schlesak este poetul mirosului, simțul cel mai umil și receptiv al vieții, al pământului, al sexului, al înfloririi și al putrefacției - miros de narcise, de resturi sfârtecate de câini, de carne umană arsă; miros ce o irită pe soția autorului, care s-a întors la o casă ce
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeași mențiune și în privința atitudinii. Smerenia, aici, e câștigată prin suferință. (O suferință, înțelegem, cumplită.) Nu-i nicidecum consecința unei slăbiciuni. Nu e confortabilă, nu e comodă, nu e mondenă, nu e umilă, nu e lașă. Din contra. E un act vital. Printre rânduri vibrează de fiecare dată ultimatumul. Concesia e exclusă. Pentru Ianuș, alternativa credinței e moartea. (Imaginea fularului alb, din titlu și nu numai, e un tribute to George Vasilievici.) Sub
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
citești intuind că adevărul despre ierarhia culturii din Bucureștiul anilor ’80-’90 e prins aici. Rosei e un ogar dăruit cu nas fin, de aceea verdictele lui au o stranie putere de convingere: forța lui de persuasiune vine din postura umilă în care se așază, iar cumințenia aceasta îl împiedică să fie un retor zgomotos, ale cărui vorbe te îmbrobodesc prin luciu. Dimpotrivă, Rosei face figura unui critic plastic care judecă fără să aștepte ca cineva să-l confirme. Rosei nu
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția umilă și solitudinea îi impun protagonistului asumarea funcției de narator, iar pseudoautobiografismul reclamă introducerea unui naratar intratextual misterios și tăcut (aici o variantă feminină a lui Domnia Voastră din Lazarillo de Tormes, în care ne putem închipui o alegorică doña Soledad sau
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
tocmai apare ca din senin în discuție. Cum să nu-i mulțumească atunci autorului?! Altundeva, visul de conservare al cutărui sau cutărui rege oriental se împlinește preț de-un vers (Într-un muzeu) prin mijlocirea aceluiași autor, care când coboară umil în istorie, când se ridică deasupra ei, în biologia proprie. Acestea ar fi constantele volumului. Ele nu lipsesc din nici unul din cele trei cicluri (Arhipelagul, Micile daruri și După dragoste), câte conține Regele dimineții. Pe baza lor și a altor
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
încetul cu-ncetul/ Privindu-ți spatele gol, arcuit, puful auriu de pe ceafă,/ În care-am să mă descompun fără speranță/ Visând la perii cârlionțați ai sexului tău./ În care sexul meu nu va intra niciodată,/ Nici trist, nici vesel, nici umil, nici furios,/ Nici obosit, nici strălucind de promisiunea/ Unei dinastii blonde, cu ochii albaștri.// Nu va intra niciodată, căci mai departe/ ești ca Ninive și Babilon, ca Fou-Tzien și Cartagena,/ ca Tenohtitlan și Samara, ca Ophir și Ultima Thule,/ Mai
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
care să-i răstoarne un calcul. De aceea stabilește o identitate pentru poziții care sunt contrarii. El continuă jocul. Uneori, cu spaima aceluia căruia i-a mai rămas o singură carte. Alteori, fiindcă socotește jocul drept unicul fapt în adevăr, umil". E vanitos, dar nu-i asta și o deficiență intelectual-morală. O vanitate ca un fel de trecere, ca o punte spre miezul lucrurilor și ca o certitudine la care n-a putut să acceadă. Și Sebastian, tot pe același traseu
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
niciodată. A fost una dintre cele mai frumoase voci de pe pământ" Rihana: "Fără cuvinte! Doar lacrimi #DearWhitney" Katy Perry: "E devastator. Te vom iubi mereu, Whitney" Toni Braxton: "A deschis calea pentru fiecare cântăreață din industria muzicală. Legendară, inovatoare, uimitoare, umilă....cea mai bună din lume" Joan Rivers: "Whitney Houston. Ce tragedie - sfârșitul vieții unui talent incredibil, o cântăreață incredibilă și o legendă" Russell Simmons: "Chiar nu pot să cred asta" Shaquille O'Neal: "Odihnește-te în pace, legendă Whitney Houston
Pe Twitter, vedetele au postat mesaje despre moartea lui Whitney Houston () [Corola-journal/Journalistic/67327_a_68652]
-
în funcție de o femeie. (Poate doar pentru o clipă!) Pentru toate femeile, da!". Însă elansările fanteziei nu suplinesc lipsurile dure, dezamăgirile istorice notificate fără ocol: "De pe 27 nu mai am serviciu. Iar trebuie să bat pe la toate ușile inspectorilor pentru un umil post în cine știe ce pustietate! M-am săturat! Tu n-ai rezolvat nimic pe la București? Mai ai post în comuna? Am să încerc să caut și altceva". Ori atît de dezarmant concret: Cred că iarăși te-ai supărat pe mine că
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
acuzi, fără dovezi? Îți spun așa, mai voalat, că, de la mine, din palat, te-arunc, de nu te vezi! Azi, pentru mine-i un mister, prezența ta în minister. Chiar n-o fi mai găsit Emil un pedelist cât mai umil, doar un arab sever?! Tu, venetic în astă țară, mă faci pe mine de ocară? Ia vezi, poate-ți găsești de treabă, urgent, în țară ta arabă sau alta, bunăoară! Chiar dacă-n două mii și cinci, când, zice-se, munceai pe
SMURD, parodie după El Zorab, text integral () [Corola-journal/Journalistic/67456_a_68781]
-
i se pregătește o masă de către vampirii gastronomi. }inând tot de statutul social, vampirii reprezintă o high society sau în cel mai rău caz the upper class, ceea ce nu înseamnă că nu există printre ei și vampire de extracție mai umilă, precum cei care adoptă comportamentul unor outlaws. Liderul grupului este medic, câștigă bine și cu toții locuiesc într-o vilă amenajată după toate datele cameristicii moderne. Spre deosebire de ei, vârcolacii sunt mult mai teritoriali, trăiesc în cabane, iar una dintre iubitele lor
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
acolo, cu sine, în minte, suferea de acea foame omniprezentă, cronică, pe care a personificat-o, spre a o putea percepe ca pe un adversar, spre a-i putea ține piept, spre a o înfrunta. Atitudinea reflexivă în fața celor mai umile elemente ale realului îi protejează eroului cărții puritatea și în timpul traversării bolgiilor infernului concentraționar. Romanul Atemschaukel pare, așadar, și un manual poetic de salvare a demnității umane, în cele mai cumplite împrejurări, o carte comparabilă doar ca idee pentru cititorul
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Claude Lorrain au reușit să edifice o școală având propria ei identitate. În fiecare dintre aceste expoziții, din mulțimea de desene, unele create de mâna unor artiști de real talent - Fragonard, Boucher, Gabriel de St. Aubin - chiar și cel mai umil crochiu de Watteau iese imediat în evidență. Indiferent dacă privești schițată o mână, faldul unei rochii sau ești în fața unuia dintre acele desene realizate în așa-numita tehnică „aux trois crayons”, semnele geniului său sunt inconfundabile. Desenele lui Watteau reprezintă
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
O, și eu credeam că nu pot iubi, și eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!... Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată... Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuință de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârșit, că și în iubire succesul e tot. Dorințele lor
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
fost îndrăgostit. Nu poeții au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeți! Iar eu, care citesc bucuros în stele și-mi fac o plăcere dintru a așterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat. Cel ce pricepe viața stelelor pricepe și iubirea omenească! Iubirea nu cunoaște cuvintele credincios și necredincios. Iubești pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
pentru o etică puristă a împotrivirii (pe care, schimbînd ce e de schimbat, n-a urmat-o nici Noica, după eliberarea din închisoare; amănunt revelator: M.I. spune că a fost confundat cu el, cîndva, de un chelner sibian, pentru aerul umil și vestimentația modestă...). În mod simptomatic, Ivănescu și-l amintește pe Julien Benda ca autor al lui La France Byzantine, în vreme ce Liiceanu - doar ca pe autorul Trădării intelectualilor... O savoare specială au relatările despre fostul coleg de liceu Ion Iliescu
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
astfel să tragă un semnal de alarmă asupra acestei situații inacceptabile. Probabil că suferința acestor oameni nu înseamnă nimic nici pentru domnul Nițulescu, nici pentru autoritățile de la București, și cu atât mai puțin pentru domnul ministru Funeriu, care a acceptat umil că bugetul alocat educației pe 2012 să fie de doar 1,5% din PIB, cel mai mic buget din ultimii 20 de ani. Când educatorii, învățătorii și profesorii sunt tratați ca și cum s-ar afla pe ultima treaptă de utilitate a
Bănicioiu: PDL îşi bate joc de profesori şi de elevi () [Corola-journal/Journalistic/46847_a_48172]
-
în pofida titlului unuia din volume, ele sunt combinații savante de invenție și de comentariu, de epică și de eseu. Borges predă romancierului modern o lecție de umilitate: autorul Ficțiunilor nu-și arogă orgoliul lui Dumnezeu, se mulțumește a fi un umil filolog, care descifrează cartea de nisip a vieții. „Îmi închipui paradisul ca pe bibliotecă, nu ca pe o grădină”, spunea Borges în Conversațiile cu Willis Barnstone. „Acum cred că pot să răspund eu însumi la întrebarea de ce nu scriu roman
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
Alteori, se constituie în întregul lor ca metafore integratoare, operează cu elemente simbolice, iar tema morții, insinuată obsesiv în subtext, apare convertită nu numai într-o sursă de neliniști, ci și de meditație: „A murit încă o statuie în oraș/umilă cu leopardul în brațe/concavă și posacă/după ce fiii statuilor/au fost copleșiți de glorie/după ce fiicele lor mânioase/au trecut strada/năpădită de ierburi/în oraș se auzea numai orga/cu limbă de junglă/mireasa cu ochi verzi/temătoare
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
despre cazul lui Mircea Băsescu. "Eu nu am văzut această povestea cu Mircea Băsescu ca pe o avalanșă, ci ca pe un film în care până acum am fost spectator, iar acum fac figurație și deja mă atinge. Sunt un umil cetățean al acestei țări și mă doare sufletul când văd ceea ce văd. Mă îneacă nedreptatea, iar acum lucrurile sunt atât de grave încât mă întreb, dacă în filmul nostru, va mai rămâne cineva viu la final. Mă întreb dacă vom
Carmen Tănase: Eu și Cristina Țopescu am luat bătaie de la jandarmi by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/47174_a_48499]
-
Avignon, nimic nu scapă ochiului vorace al dramaturgului român. Întrebat dacă în devenirea unui artist perseverența e mai importantă decît talentul, Vișniec dă un răspuns frumos, chiar dacă, hélas, nu atinge chestiunea: „Eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămîn umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Scrisul este cutremurare, iar actul scrisului, cel puțin pentru mine, este impregnat de frisonul riscului, al necunoscutului.” Ce bine ar fi dacă pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
Gabriel Chifu, autor de poeme, de romane, de eseuri și de publicistică, o sete de amplitudine și o tensiune caracteristică spre totalitate. Ca poet, ca eseist, ca romancier, Gabriel Chifu dă expresie unei vocații totalizante proiectate atât asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele; apoi, văzduhul prin care tocmai trecea vântul, tocmai trecea mirosul liliacului înflorit, tocmai trecea o
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
cu perioade largi sau de procedeele stilistice consacrate ale eposului antic, cum ar fi comparația arborescentă de tip homeric. De altfel, paginile descriptive sunt presărate cu numeroase aluzii mitologice sau istorice, cu citate și referințe livrești. Amestecul genurilor înalte și umile caracterizează o scriere eteroclită în care sublimul alternează mereu cu derizoriul. Profesor de latină, română și istorie la licee din Piatra Neamț, Roman și Iași, Hogaș își păstrează în drumeție bagajul cărturăresc. Mitologia și lumea antică se întrevăd la tot pasul
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de călătorie ce aparține prin tradiție genului didactic, chiar dacă autorul manifestă nostalgia literaturii înalte. Nu întâmplător, și Budai-Deleanu și-a așezat poemul eroi-comico-satiric Țiganiada sub semnul parodiei homerice Batrahomiomahia. Tot astfel, Hogaș împrumută procedeele epice într-o scriere de factură umilă, iar noua întrebuințare le coboară solemnitatea în registru familiar și glumeț. Permanenta raportare la antichitate constituie un reper al distanțării scriitorului de însoțitorii lui pe drumuri de munte și măsoară contrastul dintre un călător fantast și anturajul său prozaic, oarecum
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
referințe la lumea antică spre a accentua sublimul, scriitorul revine, singur sau la îndemnul unor amici mai puțin înclinați spre emfază, la dimensiunile reale ale lucrurilor. Ca și Odobescu în falsul său tratat de vânătoare, Calistrat Hogaș înalță un gen umil prin trimiteri clasice și, totodată, își persiflează elanul erudit. Admirația pentru Antichitate este dublată de zâmbetul senin al celui conștient de distanța care separă lumea veche de cea modernă. 1 Citatele din prefața volumului lui Hogaș sunt preluate din ediția
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]