1,469 matches
-
primejdii; Bucură-te, întărire în ceas de ispită; Bucură-te, care ne plătești din faptele tale datoriile noastre; Bucură-te, milostiv nouă, celor nevrednici; Bucură-te, îți cântăm și noi, cei săraci cu sufletul; Bucură-te, te lăudăm și noi, umiliții; Bucură-te, părinte bun și iertător; Bucură-te, cel care niciodată nu ne lepezi; Bucură-te, dragoste care de nimic nu se împuținează; Bucură-te, dăruire care niciodată nu contenește; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 13
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
fi insistat / Să-mi văd de carieră, / Mi-aș fi făcut neapărat / Palat prin vreo Piperă. / Dar iată-aveți un fiu acum, / Trecut prin multă școală, / De minte plin, pe propriul drum / Mergând cu burta goală.“ E plânsul intelectualului marginalizat, lovit, umilit, într-o societate în care mass-media pune accentul pe non-valori și le promovează. Când ești copil ai tendința să copiezi ceea ce ți se prezintă ca model. Îmi amintesc campionatele de gimnastică din copilărie, făcute seara, pe uliță. Fiecare își dorea
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
și hotar, voi putrede speranțe-n cimitire. Cuvintele voastre - fum de țigară, seci vânzători de neam și anticriști, peste voi și florile o să moară, semințe cu miros de comuniști. O soartă e mai mult decât o carte, plină cu destine umilite, istorie ce seamănă a moarte, vieți pe jumătate doar trăite. Poate mai credeți, umilind trecutul, că Dumnezeu vă iartă de-un infern? Pe glia părințeasacă curge Prutul, plin de lacrimi ca pământul matern... Ignorați că minciuna e blestem, punând iar
MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374186_a_375515]
-
Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1384 din 15 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului GÂNDURI NESPUSE Sunt multe idei nespuse Și gânduri neștiute, Sunt vise deșarte, Amintiri rătăcite, Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită spre ceruri
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
ilustrată prin frecvența, destul de mare, a cuvântului „timp“. Vătămanu vrea să ducă la Paris două-trei caiete cu poezii de la fratele lui bolnav; le poartă la piept, lângă iconiță. „I se păru lungi clipele, și totuși de câte ori auzea întorcânduse paginile, descoperea umilit, cât de repede alergaseră“. În această postură de fugar clipele i se par nesfârșite, are senzația că timpul s-a dilatat. Din nou se pune problema timpului, dar, de data aceasta, ca fiind insuficient. Tudor, student la Litere, citește poeziile
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
minus posibil pentru Uniunea Sovietică. Departe de a-și face iluzii, unul dintre apropiații săi constată: "A muri pe cîmpul de luptă, cum îi propunea Hitler, îi părea generalului de departe mai de dorit decît de a trăi învins și umilit în mijlocul acestei burghezii pe care o disprețuia". După alte mărturii, cu prilejul uneia dintre ultimele sale întrevederi cu Hitler, Antonescu ar fi declarat: "E un nebun", iar ministrul Afacerilor Externe, Mihai Antonescu ar fi întrebat: "Și vreți să rămîneți asociat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Acest protest, care ajunge de la AFP la Viena -via Ungaria, confirmă o primă poziție curajoasă luată de disidentă în 1987. Doina Cornea mărturisește că "întreaga țară a devenit o uriașă închisoare în care cetățenii sînt în mod constant agresați și umiliți". Primăvara lui 1989 aduce un val represiv împotriva poetului Mircea Dinescu, împotriva lui Andrei Pleșu... Șapte personalități ale lumii intelectuale se solidarizează pentru a denunța ofensele aduse lui Mircea Dinescu. Aceste personalități adresează un mesaj președintelui Uniunii Scriitorilor. Semnatarii aparțin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
străine și-umplură piepturile cu cruciulițe și păsăruici, ca să piardă Basarabia, să cheltuiască milioane... etc. etc. Apoi asta zicem și noi, păcatele noastre! Cine zice că noi atăcăm pe roșii? Ferit-a sfîntul! Nu facem decât să copiem, ca niște umiliți discipoli întru cele bune și plăcute lui Dumnezeu, ceea ce-a zis "Presa" despre ei. Mai parafrazăm noi, nu-i vorba, dar mic e meritul nostru, mare al "Presei". Dar cum stau azi - după 360 de zile - onorabilii de la "Presa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
juridice, agricole ș. a. m. d., încît într-adevăr nu e ramura de știință omenească, începînd de la astronomie și sfârșind cu cultura viței, pe care prezidentul Consiliului nostru de Miniștri să n-o priceapă din fir în păr, cu toate acestea umilita noastră părere e că aceste ilustre personaje sânt prea exigente față cu inteligența lor înaltă și cu vasta lor putere de muncă, că prea se-ncarcă cu activități diverse, încît uneori ne e teamă ca nu cumva să-i pierdem
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
momentană. Elocuența tribunilor poate lovi cu lovituri mari, adresîndu-se marilor pasiuni, marilor ambiții, marilor interese ale democrației naționale. Dar ea nu pătrunde, ca propaganda comitetelor, în micile patimi, micile interese, micile ambiții ale democrațiilor locale. În privirea aceasta cei mai umiliți delegați ai acestor comitete întrec pe cei mai abili oratori, al căror cuvânt nu se coboară nicicând până la aceste mici amănunte, atât de importante pentru succesul unei alegeri. Iată o artă pe care, în treacăt vorbind, n-o cunoscuseră nicicând
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a cerut demisiunea. Primul, dacă informațiunile noastre sânt exacte, {EminescuOpXI 426} ar fi și declarat că preferă stima amicilor săi politici portofoliului ministerial; secundul, cu tot amorul său pentru putere, va fi silit, credem, de considerațiunile onestului, de a părăsi umilit scaunul ministerial. Fatalitatea a fost crudă pentru dânsul. Îl deplângem... "MIȘCAREA NAȚIONALĂ" Midas! - Iată o interesantă figură mitologică, pe care lumea profană nu o cunoaște în deajuns. Midas este omul vulgar, mitocanul parvenit la o pozițiune neașteptată și care se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
natură predispus a nu prea crede protestațiile interesate ale oamenilor, dar ce preț va mai pune pe caracterul unui om care, printr-un simplu decret, devine, din antidinastic dinastic, din republican monarhist, din liberal autoritar, din rebel credincios, din pasquilant umilit primitor al medaliei Bene-merenti? Influența manierei de-a vedea a roșilor s-a reflectat așadar cu aceleași rele urmări și asupra poporului și asupra suveranului. Dacă ni s-ar cere formula după care se manifestă activitatea suveranului în urma marilor decepțiuni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
el urma-va, / Cu sânge și cenușe pământul presăra-va..."; Vor risipi cenușa iubitei tale vetre" Mureșanu) * spre un "martiriu" al trupului consumat de timp: "Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. (Închinare lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mult decît ție însuți! Cînd traversezi neantul sacru al unei frontiere, amintește-ți, cu umilință, ceremoniile inventate în mica noastră Europă. Să te așezi la coadă, la controlul pașapoartelor! Stai la rînd răbdător, răbdător, însă, mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grave, pentru a putea fi aplicate când există circumstanțe atenuante); sancțiunile vor fi destul de severe, dar nu exagerate, pentru a nu crea resentimente care împiedică schimbarea comportamentului; elevul trebuie să înțeleagă de ce a fost sancționat; elevii nu trebuie să fie umiliți; sancțiunea trebuie să schimbe, nu să stârnească dorința de răzbunare. Un anumit comportament al elevilor, care este considerat ca inadecvat si care poate genera conflicte, poate fi schimbat prin tehnici specifice, care utilizează cu precădere stimuli pozitivi (mai mult recompense
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3127]
-
cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar fi bună regalitatea? De ce ar fi bună? De ce n-ar fi bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta: (Octav a spus adevărul și totuși...) Da..., bine..., să zicem că... dar măcar eram cu toții la fel... în aceeași oală... Octav: Nici măcar atîta, mama... Pentru că cei care ne învățau ce bine e, ce rațional e, ce echitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de el, să contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea de a violenta și de a produce suferință, crede Jean d’Ormesson, despărțindu-se astfel de apologeții dandysmului „blând” (care șochează fără să rănească). Adevărul se lasă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
celor săraci. Lupta intestină produsă de această pretinsă Împărțire à la Montgomery aprinde În rândul persoanelor civilizate o pasiune generalizată pentru avere, expresie Înțeleasă ca prototip al tuturor ambițiilor individuale; deoarece, din dorința de a nu aparține clasei obidite și umilite, Își fac apariția nobilimea, aristocrația, titlurile și curtenii, dar și curtezanele etc. Însă acest soi de febră care Îl face pe om să vadă peste tot scări ale onorurilor și să se Întristeze că nu a reușit să se cațere
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de-acum Împietrit al Dumnezeului mâniei. Revoltatul, nemișcat, susține, fără a clipi măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează și Își păstrează, cel puțin, mândria. Un reprezentant al barocului romantic, descoperit de Raymond Queneau, consideră că scopul Întregii vieți intelectuale este de a deveni Dumnezeu. Acest romantic, Într-adevăr, o ia Înaintea timpului său. Scopul nu era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scrie el, ficțiunea numit... Realsozialismus a fost definitiv distrus.... La sfîrșitul lui septembrie, Praga era Înțesat... de mii de mașini est-germane abandonate cu bucurie de supușii lui Honecker dup... ce trenurile Începuser... s...-i transporte spre Vest - cu autorizația regimului umilit”. Relativ la contactele dintre societ...țile civile ale „fraților”, trebuie s... ad...ug...m c... odat... cu sfîrșitul anilor ’70 dizidenții polonezi și cehi aveau obiceiul de a se Întîlni periodic la granit..., În Carpați, pentru a face schimb de informații
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
știe ce vremuri vin. Potlatch-ul era o formă de a cheltui surplusul, dar și prin care surplusul era folosit pentru a demonstra un tip de abundență. Omul primitiv intuia că munca și performanțele trebuiesc spuse, afirmate și demonstrate. Rivalul trebuia umilit, sfidat și obligat 203. Prin Potlatch se urmărește o țintă clară, nu atât economică, cât mai ales războinică. Darul a instituit și a anunțat fenomenul schimbului, transformându-l în schimb conștient. De asemenea, în forma sa inițială darul era chemat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de zi cu zi din perioada acută a dictaturii ceaușiste, pe care autorul o atacă cu toată înverșunarea ființei îndelung umilite și jignite de minciună și teroare. Stăpânit în viața de zi cu zi, impunându-și în permanență o circumspectă autocenzură, în fapt pierdut în marea de frică ce a dominat și paralizat societatea românească în anii dictaturii comuniste, C. încredințează
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]