1,586 matches
-
Nistrului... după cucerirea Odessei... Stalingradul... retragerea (,,Acum mergeam spre Țară cu rușii după noi...”), luptele de lângă satul Tudora - Cetatea Albă în care a fost grav rănit, internarea în spitalul din Făgăraș...23 august 1944, „alianța” cu foștii inamici în condiții umilitoare (,,...Rusia ne urăște și urmărește desființarea noastră ca popor și ca stat!”)...9 mai „ziua victoriei”...Hiroshima și Nagasachi... Apoi, „în vâltoarea vremurilor”,...6 martie 1945... ,,instaurarea guvernului Doctor Petru Groza, impus de Vâșinschi, bătând cu pumnul în masă la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nici Sarkozy și nici Berlusconi nu sunt la mare distanță, nici mai acătării decât el, după felul în care au refuzat să stea de vorbă, asta e altă gâscă-n altă traistă. Pentru mine ca român, însă e iritant și umilitor, să văd cum președintele țării mele, bună sau rea, cum este, gafează la scenă deschisă, după șase ani de mandat(!!!), încercând să forțeze discuții de răspântie sau colțul gardului, cu președintele Franței, sau cu premierul Italiei. Cunoaștem cu toții de multă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
calvar îi așteaptă, dacă vor intra în Europa. Totuși se pare că au fost și glasuri, care au văzut această alunecare spre neant a acestei țări și au avertizat că întoarcerea Basarabiei către Occident, ar însemna o aventură primejdioasă și umilitoare, aidoma aceleia pe care o trăiesc basarabenii plecați în Occident. În vederea alegerilor, forțele reacționare din Moldova, aflate acum la putere și care vor să vadă țara închinată cu totul străinilor, au trimis oameni în România, pentru a se școli la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
azvârlit-o pe Brigit cât colo, cu cine credeți c-am dat nas în nas? Cu nenorocitul de Luke Costello! Care a ridicat din sprâncene cu un dispreț usturător și-a zis „Bună, Rachel“ pe un ton atotștiutor și extrem de umilitor. După care a zâmbit, iar în ochi i s-a aprins o luminiță care m-a speriat. 34tc "34" —Scoate-ți rochia, mi-a spus Luke cu blândețe. Teribil de surprinsă, i-am aruncat o privire rapidă ca să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
temerile mele nu dispăruseră. Nu făcuseră decât să se regrupeze, înainte de a se lansa într-un nou asalt. Parcă mă jucam de-a invadatorii spațiali. Amintirile mă loveau ca niște proiectile. Erau din ce în ce mai dese și fiecare nou proiectil era mai umilitor și mai dureros decât cel dinainte. La început, le-am parat destul de ușor. Brigit plângând și implorându-mă să termin cu drogurile. Am distrus amintirea aia cu un PUF! împrumutând bani de la Gaz atunci când știam că era lefter, pentru ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nesigură pe mine și paranoică. Era prima mea ieșire în lumea de afară de după ziua aceea îngrozitoare cu Tiernan. Și muream de frică să nu cumva să mă întâlnesc cu Chris. Eram încă supărată și îndurerată din cauza amintirii nopții aceleia umilitoare pe care o petrecusem cu el. Din fericire, Chris nu era prin zonă. întâlnirea a fost destul de diferită de cele la care fusesem în timpul internării la Cloisters. Au fost mult mai mulți oameni. Toți mi-au părut prietenoși și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu excepția faptului că nu beam și nu ne drogam. Eram foarte relaxată în compania lor, fiindcă toate știau cât de rău fuseserăm, în momentele cele mai critice, și nici una dintre ele nu mă judeca pentru asta. Orice poveste rușinoasă și umilitoare le-aș fi relatat eu, ele îmi puteau da un exemplu și mai și din trecutul lor. în afara întâlnirilor DA, marțea și vinerea mergeam și la niște ședințe de psihoterapie cu un consilier specializat pe dependențe. încetul cu încetul, peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și că nu mai furam banii pe care-i găseam zăcând pe covor. Așa cum făceam înainte. Majoritatea angajaților erau fete de școală, care-și suplimentau banii de buzunar. în viața de dinainte, chestia asta mi s-ar fi părut foarte umilitoare, dar nu și acum. De ce nu te apuci din nou de școală? mi-a sugerat Jeanie. Ea era în anul doi la Științe. —Poate îți iei o diplomă, după ce te hotărăști ce vrei să faci. —Diplomă? Eram consternată. — Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar oamenii erau concediați de la Grant Book tot timpul. Puteam să rămân fără serviciu - poate c-aveam să fiu nevoită să mă târăsc în patru labe înapoi, la P și P, la doar câteva luni de când plecasem de-acolo. Ce umilitor! Dacă puteam să-mi atrag mânia lui Vivian lucrând până târziu într-o noapte de vineri, cine știe cât mai dura până când aveam să mă trezesc cu un capsator vâjâindu-mi pe lângă ureche și cu o notificare de concediere pe birou? Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întreba despre ce discutau cei doi. Asculta plescăitul apei și duduitul motorului și se gândea la Henry. Nu era în stilul lui să facă așa ceva. Chiar deloc. Și în fața tuturor oamenilor ălora! Probabil că fusese beat. A fost așa de umilitor! Ei bine, lasă-l acum să sufere! Sally spusese că bărbații ar trebui făcuți să sufere. Asta făcea parte din procesul de eliberare al femeii de masculi. Trebuia să le arăți că nu ai nevoie de ei, iar violența era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
accepta, dar nu refuza atenții. Fleacuri convertibile, valori de schimb și de supraviețuire. Veturia asistase nu o dată în copilărie la exercițiul filantropic al înaltelor doamne din lumea bună. Doamna așa-zis doctor, ajunsă la pensie pe un traseu de accidente umilitoare, nu era deloc imună la reveriile altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care trecusem de când ne văzuserăm ultima dată. În esență, era versiunea prescurtată a tot ce am așternut până acum în această carte. Nu, nu chiar tot, dat fiind că am eliminat povestea Marinei și a celuilalt colier (prea tristă, prea umilitoare), n-am spus un cuvânt despre urâta conversație telefonică purtată cu cea al cărei nume nu poate fi pomenit și am cruțat-o de amănuntele dureroase ale escrocheriei cu Litera stacojie. Dar aproape toate celelalte elemente erau prezente: Cartea nebuniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prinse de piele am fost cel mai aproape de a nu fi nicăieri, de a fi înăuntrul meu și în afara mea în același timp. Asta ți se întâmplă când ajungi la spital. Te dezbracă, te bagă într-unul din halatele alea umilitoare și dintr-odată nu mai ești tu însuți. Devii persoana care locuiește în corpul tău și ce ești acum este suma totală a insucceselor acestui corp. Când te micșorezi în felul acesta, îți pierzi orice drept la intimitate. Când doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tim papucii, când eu ar fi trebuit să fac asta? Cum de se întâmplă așa ceva? A întâlnit pe altcineva? N-a venit pentru că e la o întâlnire cu altă femeie? Stă cu el în timp ce poartă conversația asta cu mine? Ce umilitor! Nu înțeleg. Ascultă, Katie, sunt sigur că o să mergi mai departe. Într-o zi sunt sigur că o să găsești pe cineva care să merite mai mult. Ești o persoană minunată, Katie. Nu e vina ta, e... — Nici măcar să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atât de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ziarul și rămân cu privirea pierdută, și simt că‑mi vine să vărs. Apoi aproape imediat îl deschid iar, cu mâini tremurătoare. Trebuie să văd cu ochii mei ce au spus despre mine. Trebuie să citesc fiecare rând oribil și umilitor. Când, în cele din urmă, am terminat de citit, nu mai îmi simt capul. Nu‑mi vine să cred că se întâmplă una ca asta. Ziarul ăsta a fost deja tipărit în milioane de exemplare. E prea târziu ca să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sau văd eu... — Bex! Suze mă fixează îndurerată și lasă sticluțele de Clinque pe podea. O, Doamne, Bex. Vino‑ncoace. Mă strânge în brațe și eu îmi îngrop capul în umărul ei. — E groaznic, spun plângând. A fost atât de umilitor, Suze. Luke a fost atât de supărat... și mi‑au anulat testul video... și, deodată, a fost ca și cum... aș fi avut vreo boală contagioasă sau ceva de genul ăsta. Și acum nimeni nu mai vrea să știe de mine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stomac, când mi‑i închipui pe Janice și pe Martin citindu‑l. Și pe Tom și pe Lucy. Și pe toți colegii mei de școală și pe profesorii mei. Toți oamenii pe care i‑am cunoscut vreodată, citind cele mai umilitoare secrete ale mele. Știi ceva, zice Suze, lasă‑ți astea. Hai să bem un ceai. — OK, zic după o pauză. Mi‑ar prinde bine. O urmez în bucătărie și mă așez cu spatele lipit de caloriferul cald și plăcut. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
informațiile alea despre mine. Dar adevărul e că, dacă n‑aveam datoriile alea și dacă nu o luam razna cu cumpărăturile la New York, n‑ar fi avut despre ce să scrie, nu? Mă frec pe față. A fost oribil și umilitor. Dar partea amuzantă a situației este că acel articol a fost, până la urmă, un lucru bun pentru mine. M‑a făcut să înțeleg câteva lucruri despre mine, în cele din urmă. Îmi ridic paharul, observ că e gol și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
războiului dintre Franța și Rusia. Acceptaseră mult prea ușor condițiile unei păci păguboase. Cedarea acelei jumătăți din Moldova priva piața otomană de multe produse animaliere și de unele sortimente de cereale, mai ales vestitul „grâu arnăut”. Tratatul era catalogat drept umilitor pentru Imperiul Otoman. Un tratat ca între învinși și învingători. Iar convingerea sultanului că se ratase splendida ocazie de a obține pacea fără să se piardă nimic ridica la cote maxime tensiunea de la București. Văzându-se atât de încolțiți, plenipotențiarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl luase de mână pe același Hermelin și îl introdusese în cabinetul consular. „Excelență, băiatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe ulema ponegrindu-l pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
râde. Cu privirea pironită asupra lui Djahane, caută să Înțeleagă sentimentul pe care-l Încearcă În privința ei; poezia Îi este atât de pură, vorba demnă, mersul cutezător, și iat-o, cu toate acestea, Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o veșnicie pentru iubit. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre conflictul care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]