1,021 matches
-
scorojiți care anunță seninătatea, calmul prăbușirii. surîsul ligamentelor ce țin trează toată armătura coșmarului. materia apocaliptică din care mîini imperceptibile salvează ca dintr-o burtă potop după potop. la pas cu realitatea din închipuire pe străzi cu siluete ce se unduiesc în mîlul depărtării. în acel loc în care oasele închipuirii înroșesc asfaltul. peste cîmpuri și dealuri fosforescente, unde mișcările cresc în delăsare. se vedea cum îngerul traversează pe zebră norii de cîrpă. cum se lasă o grindină în urechea ce
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
învăpăiau aerul neclintit al înserării cu un nimb transparent în spatele său și nu la toți le era dat să le vadă. Alții, cu privirea mai ageră, susțineau cu înfocare una și mai și, că pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă reavănă de vie înflorită, zăpăcindu-i și mai rău cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
sfârșesc în aer, unica ei locuință. Ea mi-e înveliș, eu îi sunt armă, Dar nu ucigașă. Din mâna ei scap, Și mă fac esență de lacrimi Ce-n Verbul cărnii mă sfarmă. Aud venind al flăcărilor trap, Cenușa-mi unduiește în vânt ca mantă Pe care frumusețea o lipește de trupul său. * * * Dar cine a venit să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un filtru amoros al stării fantomale? Doream să plec, să nu mai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
o contempli și tu, ca toți membrii Lînei de Aur. ALCOOLINAIRE O damă,-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe umeri precum tunicile elene; o damă unduind alene ca lebăda, - pe cînd tu numeri minutele pîn-o să sune de miezul nopții și-al speranței; și e ca tricolorul Franței obrazul damei importune, căci de-o așa splendoare,-ncît ți-e teamă să începi o nouă idilă,-n
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar, Din adânc de dor, din gânduri De cinstire, sfânt altar! Înălțarea-i cer, hotar Și-i slăvită-n lacrimimuguri, Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar! Sunt, prin tine, mic vlăstar Unduit de vânt prin câmpuri, Dar din ram vechi de stejar Ce știe-a doini prin crânguri... Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar!
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_546]
-
zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Ca să aduc roade bune ca el an de an și Să nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn de
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
ani. La optsprezece, avea experiență. A fost sedusă, iubită, înșelată, trecută din mână în mână. Pentru ea s-au tras focuri de armă, chiar se vorbea de o sinucidere. Cu siluetă de amforă vie care, din creștet până în vârful degetelor, unduia sub priviri, cu chip din rotunzimi desăvârșite și urechiușe lucrate în arabesc, cu frăgezimea pielii care trezea irezistibil pofta masculilor în uniformă, cum să nu se întâmple atâtea ? Târgul era mediocru iar fata avea altă vocație decât tihnita viață a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor celor tainice. Rågazul creat de surprinzåtoarea apariție a lui în culisele åstui teatru se apropia de sfârșit. Dialogurile se topeau încet, måsurate de lini¿tea care avea darul, întotdeauna, de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
termina și coboram pe pod la Iuju, purtam în suflet o ușoară părere de rău. Mă prindea însă tumultul și uneori era atâta gloată, încât cu greu răzbăteam prin mulțimea fremătătoare într-o înghesuială gen -om la om-, care se unduia ca valurile marii și te purta cu ea... Parcă îl și aud pe nenea Nicanor Croitoru, un prieten de-al tatălui meu din Bosanci, strigând ca un adevărat negustor și invitând lumea la delicioasele semințe de dovleac prăjite: - Numa nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sunt ca un råsårit må apun înspre ține că un nor în privirea ta må råsfir a senin și må prefac în rouå pe geana ta amestecându-må în lacrimile tale că så-mi știi curgerea vadul prin care imi simt viața unduindu-se în delta frumoaså a inimii tale
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1639]
-
pe tatăl meu, copil de vreo doispre zece ani, și pe Pia, sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea pă rul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și se scutura, zâmbind acru. — Credeam că știi să te bați, mi-a zis calmă, exami nându-și rochia. După rochie și-a verificat unghiile, strângând buzele într-un punct gânditor. — Mulțumesc pentru plimbare, mi-a aruncat peste umăr, pornind domol, unduindu-se, spre aleea de la ieșire, unde vedeam, departe, atletice nimfe de ghips. Tarot și ciorbă de pui — Știu să dau în tarot, i-am susurat. Tarotul din Marsilia, ăla, singurul autentic. Toate celelalte sunt pretenții mincinoase, inventate recent. Nu există
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mi ștergea bărbia cu degete lungi, elegante. — Păi da, Heraclit. N-a scris și el fragmente? — Mă rog, ne-au rămas fragmente de la el. Nu prea știm cât a scris. S-a dus să caute altă sticlă de melasă alcoolizată, unduindu-se prin apartamentul ei de inventatoare de lenjerie feminină de lux, decorat cu manechine de vitrină ce ne fixau criptic. Toate manechinele aveau degete lungi, exact ca ea. N-am văzut niciodată manechine de vitrină cu degete butucănoase, iată o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Păpădie a tăcut câteva clipe, holbându-se în gol. — Mi-era frică să nu ne prindă șeful de scară, sau verii cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am urmat gondolarea. Cocoșata gemea și fluiera, și deodată iar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și le presau într-o hârtie îndoită pentru a obține o figură simetrică, principiul caleidoscopic. Și privește plopii reflectați în ape, și-și amintește versurile lui Menaguti: În cristalul fluidului limfatic se profilează în margine plopii care în ape se unduiesc, și nicio clipă tremurătoarea imagine nu o susține aceeași apă... Sufletul lui Apolodoro se frământă și se îmbibă în această viziune; nu-și simte respirația. Nu are frumosul email vreo inscripție pe spate, pe o margine care nu se vede
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
intrarea în Cristian, cotești brusc la stînga, spre Sibiel. La cîțiva metri de agitata civilizație a șoselelor se deschide calea spre paradis. Mii de culori blînde sau înfricoșătoare, depinde cum pică lumina și cum stai cu păcatele, linii ce se unduiesc halucinant și desenează dealuri umbroase, contururi, un drum șerpuitor și pașnic care te conduce parcă în burta pădurii, care te așează ocrotitor într-o vale, pe o apă, la picioarele unor încrucișări de dealuri, de linii, de culori, de lumi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Față în față: pentru că fața noastră e încorporată în fața Lui. Ochi în ochi, pentru că globii ochilor noștri sânt în globii ochilor Lui... Creierul lui Fra Armando pulsa ca un stâlp de foc deasupra neamurilor, scoțând raze poligonale. Coada sa medulară unduia ușor, ca un flagel, în aerul gelatinos al imensei hale boltite. Un tatuaj fin, fluorescent, indica de-a lungul ei traseele complicate ale neuronilor catecolaminergici, noradrenergici și acetilcolinergici: firișoare roșii, negre și violete intersectate și împletite ciudat. Creierul începu să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cald... Gura senzuală și tristă, mustața fibroasă, căpruie, vițe negre de păr crescute dezordonat, rareori pieptănate, împîs-lindu-se-n pâsla compactă de întuneric din jur. În fața oglinzii, fluturând în lichidul uleios ce umplea salonul pân-la tavan și-n care plantele din tapet unduiau ritmic toate-ntr-o parte și apoi, brusc, ca pieptănate de un pieptăn de apă, în partea cealaltă, îmi pierdeam uneori cunoștința și apoi, când îmi reveneam, mă-ntre-bam unde fusesem în acea clipă de absență. Făcuse oare-n acel moment
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu iarbă a muntelui; se deplasau pe jos, ținând de căpăstru caii tot mai nervoși; ultimul venea Kayuk, cu catârul. Foarte curând, rafale violente de ploaie biciuiră valea, iar cărările deveniră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape văratice; părea o mare ce unduia în străfulgerări de culori, la fiecare mișcare a scuturilor și a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca hunii să caute cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]