1,003 matches
-
nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și respira. Oriunde te uitai, peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spitalizați datorită extenuării sexuale. Mai umbla vorba despre un om din Antichitate, care era tatăl a trei perechi de gemeni, făcuți cu frumoasele lui surori. Sau virgina de vârstă mijlocie care era prea țeapănă, din lipsa activității, pentru a se undui după cererile amorului, și care acum era flexibilă ca o contorsionistă. Efectul plantei dura cel puțin o săptămână. În plus, era o măsură preventivă Împotriva uneia dintre cele mai groaznice și mortale boli pe care o putea avea un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu iarbă a muntelui; se deplasau pe jos, ținând de căpăstru caii tot mai nervoși; ultimul venea Kayuk, cu catârul. Foarte curând, rafale violente de ploaie biciuiră valea, iar cărările deveniră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape văratice; părea o mare ce unduia în străfulgerări de culori, la fiecare mișcare a scuturilor și a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca hunii să caute cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțeles? Era o onoare prea mare. Cu inima bătându-i nebunește, Balamber răspunse simplu: — Desigur, Mărite Rege! La scurtă vreme după aceea, cele trei mingan-uri porniră toate deodată, la trap, către frontul de luptă. Stindardul purpuriu al lui Atila se unduia în bătaia vântului. La mică distanță, flutura și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să ajungă la linia frontului. în clipa când soseau acolo, rândurile cavaleriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
temându-se că-și va pierde viziunea de ansamblu asupra bătăliei în sectorul său, evita să-și abandoneze calul. Privirea lui se întoarse spre dreapta, căutându-l pe regele său: pe o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana, ca s-o ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i le citea tatăl ei În serile lungi de iarnă Mașa le cunoștea și acum pe dinafară. Când tatăl ei se apuca de citit, de treburile gospodărești se ocupa Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Între timp, se lumina de ziuă, portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
naștere, subțiat și dărâmat de o viață de pulsație. Un cheag se formase de la scurgeri. Toată piftia tremura. Erai chemat la buza negurei. Orice bătaie a inimii putea deschide artera și Împroșca creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În mintea lui Sammler. Venise vremea? Vremea? Ce groaznic! Dar da! Elya urma să moară de hemoragie. Știa asta? Desigur că știa. Era doctor, așa că trebuia să știe. Dar era și făptură umană, așa că putea aranja multe pentru sine. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mi-au venit În minte. Dar ăsta Începea cu m. — M? Să fi fost morrice 1? — Fir-ar al naibii! Normal că era morrice. Iisuse, chiar ai mintea În ordine. Cum de ți-ai adus aminte? — Milton, Comus. Un morrice unduind până la lună. — A, frumos. Chiar e frumos. Un morrice unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
M? Să fi fost morrice 1? — Fir-ar al naibii! Normal că era morrice. Iisuse, chiar ai mintea În ordine. Cum de ți-ai adus aminte? — Milton, Comus. Un morrice unduind până la lună. — A, frumos. Chiar e frumos. Un morrice unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Irene, care, datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri pe capul femeii. Jina a făcut cumpărături până la trei, apoi s-a dus să aștepte într-un locaș obscur din parcarea din fața școlii, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
A achitat cartea. L-a găsit pe Danny ascuns sub căștile din secțiunea rap. Părul roșu i se scutura pe ritm, ceea ce nu reprezenta un semn de bun augur pentru ceea ce maică-sa avea s-audă mai târziu. Băiatul se unduia pe muzică și, pentru că nu avea încă solduri, în adevăratul sens al cuvântului, blugii lăbărțați i-au indus Jinei un sentiment de teamă. Femeia l-a bătut cu mâna pe umăr și, pentru că era încă sub vraja muzicii, fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
l-am botezat. Cine crezi că sunt ? Atunci - Acum a ajuns cât un taur de concurs. Ceea ce e rar. E mândru și arătos de nu se poate. N-ai cum să nu-l remarci, deși eu am încercat când își unduia șoldurile alea șuncoase în Vegas. Zach și-a scărpinat bărbia și s-a uitat în josul pantei. Numai așa, ca să mă lămuresc. Adică tu vrei să spui că Elvis Presley e acum un elan ? Ellis a surâs, iar Zach și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de asta, când gabara s-a izbit de bolovan, Jina a fost luată pe nepregătite, iar faptul că Zach a gemut și-a căzut în apă cu zgomot i s-a părut foarte de ciudat. Apa era încă liniștită, dar unduia în jurul unui bolovan care, până în ultima clipă, fusese invizibil. Jina s-a aplecat peste marginea bărcii, așteptându-se ca Zach să iasă, în orice moment, la suprafață râzând. N-a avut decât o fracțiune de secundă în care să nege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era o cărare care ducea către o vale îngustă. Irene a luat-o în zigzag, printre copaci, a traversat o albie de pârâu secată și l-a găsit pe Naji sprijinit de un bolovan. Soțul ei urmărea fumul care se unduia pe linia estică a orizontului. Irene a rămas în picioare, lângă el. Râul nu se mai auzea atât de departe și femeia a fost uluită cât de liniște era în lipsa bolborositului apei. A început să strălucească, a spus Naji. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clipelor o sapă. Din noaptea ce-a trecut atât de lesne, Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ritmul lent și melodios, desenând în eter o dulce resemnare. Capetele noastre se sprijineau unul de altul. Ea închisese ochii și se visa iubită și-i închisesem și eu să arăt tuturor ca n-o să-mi mai pese. Ne am unduit minute în șir și nici n-am tresărit când a început melodia preferată a Creței. Mă simțeam privit de undeva din mulțime, dar eram prea departe de acea lume și eu și partenera mea... Nu ne-am vorbit toată seara
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puțin dramatică. Povestitoarea e o «babă cu clonț și cu ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să atacăm ringul. Ne-am unit forțele cu Jacqui și Kate, ținându-ne toate de mână. Helen ni s-a alăturat, apoi Claire, apoi Maggie și micuța Holly, apoi Rachel. Eram un cerc de fete, cu rochiile noastre de sărbătoare unduindu-se, toate fericite, zâmbind și râzând. Cineva mi-a pus-o în brațe pe micuța Holly și ne-am învârtit împreună, ajutată de mâinile surorilor mele. Rotindu-mă, întrezărind în trecere fețele lor luminoase, mi-am amintit ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]