4,618 matches
-
pantalonilor; firele minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își apăsă adânc capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiecare dimineață odată cu corsetul spinal și proteza pentru picior, și m-am simțit vag dezamăgit că era carne din carnea ei. Gabrielle stătea acum în față către umărul meu, pipăindu-mi cu un arătător interiorul buzei inferioare, lovindu-mă cu unghia de dinți. Porțiunile expuse ale corpului ei erau unite între ele de bretelele și chingile acum slăbite. M-am jucat cu pubisul ei osos, pipăindu-i despicătura printre firele rare de păr. În timp ce-mi ședea pasivă în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aparține aceluiași personaj, desemnat, după caz, cu numele de botez, porecla, numele de familie sau al tatălui, ba chiar și apelative ca „văduva lui Jan“, sau „argatul de la hambar“. Dar ceea ce contează sunt detaliile fizice pe care romanul le subliniază, unghiile roase ale lui Bronko, puful de pe gușa lui Brigd, chiar și gesturile, ustensilele folosite, ciocanul de șnițel, strecurătoarea de năsturel, cuțitul de unt, încât fiecare personaj e definit mai întâi prin acest gest sau atribut; mai mult chiar, de parcă cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a acționa nederanjați împotriva legii, vechi și noi, cum o fi fost. Fiecare simțea că supraviețuirea sa individuală era în joc; acolo unde părea cel mai nepotrivit să vorbești despre solidaritate, pentru că ce conta era să-ți croiești drum cu unghiile și dinții, se stabilea totuși un fel de comuniune și înțelegere, prin care, în fața obstacolelor, eforturile se uneau și oamenii se înțelegeau fără prea multe cuvinte. Asta să fi fost cauza, sau faptul că în haosul general tinerețea se recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
simt că mintea mea, urmând adunarea și combinarea de fragmente eterogene de culori și linii în figuri regulate, găsește imediat procedeul de urmat: dezvăluirea peremptorie și labilă a unei construcții riguroase, care se desface la cea mai mică bătaie a unghiei pe pereții tubului, pentru a fi înlocuită de o alta, în care aceleași elemente converg într-un ansamblu diferit. De când, adolescent încă, am băgat de seamă că privind grădinile smălțuite, învolburate în fundul tubului din oglinzi, capacitatea mea de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea, furioasă. Crezi că mă ai la mână? Te înșeli! - și-și înfige unghiile în obrajii mei. E prizonieră ca și mine? E prizoniera mea? Ea e oare închisoarea mea? Între timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul care te pândea și am reușit să te salvez, spune ea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite de ea, ar scârțâi ca unghia pe sticlă, iar ea ar arunca volumul cât colo, înfiorată. Uneori, mă conving că femeia citește adevărata mea carte, cea pe care atâta vreme ar fi trebuit s-o scriu, cuvânt cu cuvânt, o văd în adâncul ocheanului meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numai să semene cu scriitorul productiv; ar vrea să-l ia drept model; cea mai profundă aspirație a sa, acum, este să devină ca el. Scriitorul productiv îl observă pe scriitorul chinuit când se așează la biroul lui: își roade unghiile, se scarpină, rupe o pagină, se ridică și merge la bucătărie să-și facă o cafea, un ceai, niște mușețel, apoi citește o poezie de Hölderlin (e clar că Hölderlin nu are nici o legătură cu ceea ce scrie el), recopiază o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără să stea mult pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele tale, la bătăturile tale, la degetele tale noduroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i spun, dar mă scotea din minți povestea asta cu amănuntele, îngrozitor de multe, vedeam scamele înainte de a vedea costumele, vedeam pistruii înainte de-a vedea dacă e bărbat sau femeie, dacă-mi întindea cineva mâna, eu vedeam ce formă au unghiile, știam ce culoare de ruj avea trecătoarea pe care-o zărisem, știam și câte fire de păr alb avea, cum era îmbrăcat cerșetorul din față de la Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu sânii. Mă desenează cu vârfurile degetelor, simt căldura cum înviorează fiecare fibră, zvâcnesc mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când în când mă-nțeapă în glumă cu unghiile. Nu vrea să deschidă ochii, părul i-acoperă pe jumătate fața, zâmbește doar, aerian, de parc-ar vorbi numai cu ea. Sunt o carte Braille în mâinile ei, cu pasaje asupra cărora revine, e nesigură sau doar mă scanează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă de unchiu-meu, vaporeanul, cu genunchii strânși sub bărbie, era bine, mirosea a busuioc și a mentă. Haina aceea are căptușeala lucioasă și fâșâie când dai cu unghia încet. Toată lumea e acolo-n dulap și nu mai e nevoie de nimeni din afară. După ce te înveți cu întunericul, poți să vezi oamenii mici de sub casă. Știu sigur că stau acolo, am desprins într-o zi placajul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm să prindă somnul? Ce mai vor guvizii ăștia? Mai pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă sentință nu are Întîietate asupra sentinței mele. În urma acelei conversații, Dominique Lassa Își dădu seama cît de sucită era gîndirea temnicerului său și cît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele ofilite, inelele învăluite în ceața verde și roșie cu tăietură marquise, unghiile de porțelan vopsite-n roz scânteietor, și zice: — Încântată, sunt sigură. Dacă trebuie să-ncepi cu vreun detaliu anume, acesta e neapărat mâinile lui Brandy. Împodobite cu inele ca să pară și mai mari, mâinile lui Brandy sunt enorme. Împodobite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se mai filmează, Manus zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur. Era așa o prostie; să nu știu eu ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ducea mai rău acasă. Dar la Brumbach, eu și Evie trăgeam câte-un pui de somn în oricare din cele o duzină de dormitoare perfecte. Ne îndesam vată între degetele de la picioare și, pe fotolii tapițate cu creton, ne făceam unghiile. Apoi, la o masă de cină lungă și lustruită, ne studiam manualele de modeling Taylor Robberts. — Aicea-i exact ca reproducerile alea false ale habitatelor naturale pe care le construiesc la zoo, zicea Evie. Știi, calotele alea polare de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un castel de granit de pe South Hill, cu Spokane lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda retrovizoare. — Televiziunea chiar ne face Dumnezei, zice. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Eu știu că e vorba de monitor. Gwen se privește spunându-și povestea. Gwen strânge degetele până ce numai arătătorul mai stă întins și răsucește încet mâna ca să-și arate ambele laturi ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se apere, majoritatea fetelor de pe stradă rup o bucățică de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să arate ca o unghie normală. Aici, Gwen vede ceva pe monitor. Se încruntă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Gwen strânge degetele până ce numai arătătorul mai stă întins și răsucește încet mâna ca să-și arate ambele laturi ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se apere, majoritatea fetelor de pe stradă rup o bucățică de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să arate ca o unghie normală. Aici, Gwen vede ceva pe monitor. Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]