913 matches
-
și K. Hitchins, unul dintre cei mai fini cunoscători ai realității istorice românești, obiectivul general al Regulamentelor era "consolidarea ordinii existente și menținerea privilegiilor boierilor" (p. 203). Dincolo de natura sa profund conservatoare, Regulamentul a avut un puternic efect centralizator și unificator, setând premisele pentru unirea politică înfăptuită în 1859. Până atunci însă, prevederile sale conservatoare care legiferau privilegiile boierești prin menținerea clăcii și șerbiei au fost contestate cu ocazia mișcărilor revoluționare declanșate de generația pașoptistă. Simbolizând "triumful ideii de națiune" pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nu mai puțin de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui "Mihaiu II. Viteazul" (Aaron, 1837, pp. 114-322). Dacă în scrierile Școlii Ardelene, Mihai era portretizat în termenii unui domn ambițios, odată cu Florian Aaron, Mihai Viteazul devine Unificatorul mesianic al românimii, fiindu-i atribuită conștiința clară a naționalismului din spatele faptelor sale. Din lungul spațiu textual dedicat lui Mihai în Tomul al II-lea din Idee repede, merită reprodus in extenso concluziile finale pe care le desprinde Aaron la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui Aaron Florian). Figurile care despart apele istoriei, pe care Aaron le investește cu rolul de borne temporale, sunt exclusiv personaje muntene (Radu Negru, Ștefan Cantacuzino). Mihai Viteazul, pământean de origine (adică din Țara Românească), nu este valorizat simbolic ca unificator al întregului neam românesc. Faptele acestuia, deși relatate ca impresionante pe planul curajului și bărbăției, nu sunt încă injectate cu semnificații naționale. Același tipar este reperabil și în cazul Manualului de istoria principatului Moldavei, publicat câțiva ani mai târziu de către
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
otomană asupra purității naționalității române: "Înrâurirea Osmană, din pricina neunirei între sine se întemeiază asupra lor" (Albineț, 1845, p. XXVII). Mai mult, într-un alt exemplu de "anacronism psihologic" sau de "naționalism retrospectiv", Albineț îi atribuie lui Ștefan cel Mare intenții unificatoare. Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-a maturat o paradigmă critică). Privită în retrospect, efemera perioadă de unitate politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precedent istoric legitimator al unirii din 1918. Ca atare, nimic surprinzător în investirea unui asemenea volum de energii simbolice în hiperbolizarea semnificației unirii din 1600. Ce frapează este modul în care alte personaje istorice au fost racolate în regimentul de unificatori (în intenție) a fragmentatei vetre românești. Neașteptată este românizarea moldovenilor Ștefan cel Mare, Rareș cel Mare și Vasile Lupu în imediatul postludiu al unirii din 1859. Într-un manual de Istoria Romaniloru publicat tocmai în anul unirii, A.T. Laurian
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interpretare a trecuturilor anterior defalcate ale regiunilor istorice românești. Excluderile definesc memoria colectivă la fel de puternic ca și materialul istoric inclus în constituția sa. Deși s-au depus eforturi hermeneutice considerabile în vederea portretizării unei serii de domnitori moldoveni și munteni în unificatori avant la lettre ai neamului românesc, proiectul politic dezvoltat de Sigismund Bathory de a cuprinde întregul spațiu dacic sub autoritatea sa politică este cu totul ignorat. În 1595, Sigismund Bathory realiza prima unire politică a celor trei principate, devenind astfel
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de nevalorizarea anului 1918, anul Unirii Transilvaniei de Regatul României. Ceea ce se va condensa în conștiința națională românească drept apexul împlinirii unui destin istoric nu figurează ca piatră unghiulară în zidirea națiunii române, fiind tratată ca parte dintr-o secvență unificatoare. Absența este cu atât mai pregnantă cu cât ziua de 1 decembrie, data adoptării Rezoluției de la Alba Iulia prin care Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească a hotărât unirea cu România, va fi declarată "Ziua
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia în matca istoriei occidentale. Apoi, cu câteva excepții (Constantinescu, 1928; David, 1937), toate celelalte manuale afișează o ambivalență față de momentul 1600 în istoria românilor: chiar dacă există un consens unanim asupra faptului că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu a fost motivată de idealuri naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce Maramureșul întreg, leagănul domniei moldovene, și să ajungă chiar Voevod al Transilvaniei"), Petru Rareș trebuie să rămână în memoria colectivă europeană prin "ideea sa cea mare": Într-adevăr mintea lui Rareș țesea un plan
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ei după răscoala din 1437" (Floru, 1923, p. 66). Mitul Primei Uniri din 1600 cade și el victimă scrupulozității critice. Alături de el pălește și aureola care înconjura figura lui Mihai Viteazul, care este metamorfozat din profet al românismului într-un unificator inconștient de semnificația profundă a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre demitizarea parțială a metanarativei istorice naționale, și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
perioadei comuniste chiar dacă temporal a fost publicat după prăbușirea regimului, numele autorilor textului reapar pe copertele manualelor. Nu în ultimul rând, semnificativă este importanța simbolică acordată celor două momente de unitate națională, 1600, respectiv 1918. Prin marcarea temporală a momentelor unificatorii, fibra naționalistă este din nou întrețesută în narațiunea istorică românească, devenind firul roșu care străbate epopeea colectivă a poporului român. II. Discursul polifonic (post-1998). În jurul anului 2000, metastructura istoriei românești pare să își fi terminat cariera. Reformele succesive ale programelor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai vechi timpuri... schițează chiar tema unui destin nominal al unității românești, dat fiind că "ea s-a înfăptuit dinspre Țara Românească care chiar prin numele ei întruchipa un sens unificator" (ibidem, p. 151). Acesta a fost reconfirmat istoric în 1918, când celelalte mădulare teritoriale s-au alipit Patriei-Mamă a Regatului, al cărei nucleu central a fost Țara Românească. Evenimentele revoluționare din 1848 din țările române, desincronizate temporal și având destine
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și la reprezentarea politică), și nu a unei teorii generale a politicii, deși mulți caută, în mod conștient, să se mențină pe ca-lea teoretizării generale. Dar, pentru a străbate acea cale este indispensabil să dispună de un sistem conceptual unificator și acceptat. Conceptele teoretice Pentru moment, în domeniul teoriei politice, concurența dintre sistemele conceptuale este destul de puternică, așa încît un specialist a adus în discuție dispersarea [Gunell 1983, 4]. În concepția altora, teoria generală a puterii ar putea să constituie
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
atribuirea locurilor, dar și numeroase clauze care acționează asupra acestei atribuiri și deci numeroase variante de sisteme electorale proporționale [variantele sînt răspîndite și în sistemele electorale aplicate în alegerile municipale și regionale, vezi Caciagli, 1987; Riccamboni 1992] Instrumentele proporționalității Principiul unificator al diferitelor sisteme este constituit, în mod logic, de intenția de a garanta o oarecare corespondență procentuală, care nu va fi niciodată perfectă, între voturile obținute de către diverse partide și locurile care le sînt atribuite în parlament. În sfîrșit, modalitățile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
stabilită Între cucurbețică și cucurbitacee decât că și una și celelalte sunt plante, și dicotiledonate... Cât mă privește, sunt cu totul nedumerit. Ce să aleg? Diversitatea, negentropia nuanțatei limbi vii, care mai spune harbuzului și lubeniță, sau entropia, uniformizarea, aplatizarea unificatoarei limbi literare? Când cuvântul trebuie să definească precis ceva, chiar cu riscul Îngroșării dicționarului. Chiar dacă entropizarea e sensul firesc al istoriei, prefer să vorbesc „moldovieniește“, mai ales că des pomenita de mine compensare a entropizării din planul fizic cu negentropizarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Voiculescu ș.a., devenite subiecte ale unor "exerciții critice" nutrite din pură dorință de scandal. Obligatoriu de remarcat fertila simbioză intelectuală dintre cei doi soți Ursache, cu prestații scriitoricești atât de diferite ca spectacol exterior, dar cu unic și statornic temei unificator: seriozitatea. Nu-i vorba despre morga și ștaiful implementate (altă rimă n-am avut...) paginii plicticos-docte, ci de seriozitatea cu care-i înțeleasă și asumată însăși misia scriitorului preocupat de "euro-soarta culturii române" și de pledoaria pentru mitul apt să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de propria cultură. Faptul că G. Hofstede descoperă diferențe interțări în pofida acestei omogenități organizaționale devine, așadar, mai degrabă un atu al demersului său decît o slăbiciune, căci rezultatele semnalează puterea culturii în modelarea distinctă a comportamentului organizațional, în ciuda unor influențe unificatoare; au fost investigate doar anumite departamente (marketing, servicii), în care predominau persoane de gen masculin, ceea ce a evidențiat omogenitatea eșantionului (or, era de dorit o selecție cît mai eterogenă a subiecților investigați, pentru a spori validitatea concluziilor); nu în ultimul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
metodologice privind evaluarea progresului școlar 1.1. Conținut și terminologie În cadrul cu lturii educaționale, evaluarea cunoaște în societatea contemporană o mult itudine de valențe, utiliză ri și actualizări. S-au dat evaluării următoarele defin iții: O definiție cu caracter ,,reglator”, unificator pentru domeniul evaluării: ,,Evaluarea este operația care vizează determinarea de o manieră sistematică și obiectivă a impactului, eficacității, eficienței și pert inenței activităților în relaț ie cu obiectivele lo r, pe de o parte, în vederea amelio rării activităților în curs
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
și frescelor și executanții, cei care inserau cuburile de mozaic și făceau pictura, ca și specialiștii care ciopleau lespezile de marmură și basoreliefurile. Accentul cădea pe scopurile clădirii, pe destinația pe care un artefact trebuia să o îndeplinească, iar forța unificatoare din spatele lucrării era patronul, cel care comanda și plătea lucrarea. Faptul că artistul ca individ nu juca un rol privilegiat în împlinirea unei lucrări, precum o pictură sau o biserică, ținea de interpretarea care stătea în spatele ideii de artă în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
constantă revendicare a unui anumit program și ideal spiritual. Este și motivul pentru care majoritatea literaturii neopatristice, ca și a exegezei contemporane asupra spațiului răsăritean al Europei își permit o interpretare a fenomenului spiritual bizantin dintr-o perspectivă generală și unificatoare. Rămân însă o seamă de riscuri, legate în special de pericolul suprapunerii și amestecului atitudinilor noastre mentale cu cele ale autorilor de filosofie bizantini, ca și o neîndeajuns de bună înțelegere a rosturilor și sensurilor cu care aceștia au utilizat
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril.”1 În 1945, Cornel Regman publica în „Revista Cercului literar” din Sibiu (nr. 3/ 1945Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul a fost republicat de autor în volumul Cărți, autori, tendințe (Editura pentru literatură, București, 1967, p. 264269Ă 2. Recenzia se organizează ca o rețea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de autor în volumul Cărți, autori, tendințe (Editura pentru literatură, București, 1967, p. 264269Ă 2. Recenzia se organizează ca o rețea fină de rezerve și laude - caracteristică scrisului lui Regman. În Clasicii noștri - admite cu zgârcenie recenzentul - „un anume zel unificator pare a străbate paginile cărții, 1 ibidem, p. 407 2 Vladimir Streinu interpretat de ..., București, Editura Eminescu, 1984, pp. 86-90 108 identificat în intenția de a descoperi la fiecare din acești „clasici” drumul de jăratec interior, sau măcar o notă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
renumiți războinici, urmașii marilor confederații care cuprindeau prototurci și protomongoli (Xiong Nu, Xiang Pei, Ruan Ruan), mongolii au dominat stepele Asiei În primele secole ale erei creștine 729. Mongolii au intrat În istoria scrisă orientală și europeană odată cu Genghis Han730, unificatorul triburilor mongole și inițiatorul unuia dintre cele mai Întinse imperii, atingând cote maxime sub urmașii săi direcți (de la Marea Chinei de Sud, Asia Centrală, cnezatele rusești până la zona carpatică și Tisa) 728 Baikalul, cel mai adânc lac din lume (1640 m
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]