38,436 matches
-
dintre întrebările pe care mi le pun de mult, de cînd am citit piesa lui Beckett. Ce i-aș spune, dacă l-aș întîlni, mereu așteptatului Godot? Această prezență in absentia, obsedantă, copleșitoare, un fel de axis mundi al unui univers delabrat, de la marginea lumii și a sinelui, de la frontiera insesizabilă a realității și ficțiunii, acest domn Godot, proiecție și dublu, poartă numele iluziei, speranței, morții, al unei întîlniri majore, amînată mereu. Încă o zi, încă o noapte. Încă o zi
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Barrault, Cioran, Madeleine Renaud, Peggy Guggenheim, Duchamp, Giacometti, Lucia Joyce, care s-a regăsit spiritual în spațiul cultural francez, care și-a scris piesele în franceză și apoi, mai tîrziu, și le-a tradus în engleză, care și-a asumat universul propriu, suficient sieși. Samuel Beckett, un destin străbătut temeinic și riguros de scriitor, departe de interviuri, de gălăgia gloriei, în profunzimea cuvintelor și a tăcerilor, a căutărilor. " Cuvintele, cine le-a iubit mai mult ca el? Au fost companionii lui
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
gloriei, în profunzimea cuvintelor și a tăcerilor, a căutărilor. " Cuvintele, cine le-a iubit mai mult ca el? Au fost companionii lui, singura lui susținere.", spunea, cîndva, Cioran. Mă gîndesc ce alchimie desăvîrșită este în piesa Așteptîndu-l pe Godot, ce univers adînc și fabulos care își este suficient. Cu toate angoasele, spusele și nespusele, cu fraze rostite pe jumătate, cu fraze scurte, foarte scurte, tăioase, aruncate într-un schimb dur, unu la unu, rapid, epuizant, cu ambiguitatea veridică a unei stări
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
du pubela afară!", "Julien, ia și gunoiul!", " Julien, sărută-mă!". De aceea, nu pot să fiu de acord cu criticii moraliști care le reproșează protagoniștilor egocentrismul și nepăsarea față de ceilalți. În viața de zi cu zi aș înțelege obiecția, în universul creat de film, ea nu se aplică. De altfel, structura episodică a filmului (similară cu cea din Jules et Jim) se datorează etapelor unui joc" Scenariul merită cel puțin o mențiune; stilizarea grafică e acompaniată de una verbală (nu e
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia alungarea Evei (Sophie) și a lui Adam (Julien) din rai în decoruri cartonate
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
Multe din aceste detalii duc cu gândul la Amelie. Deși măgulit de comparație, Yann Samuell declară că scenariul, complet cu detaliile vizuale, era terminat acum doi ani, înainte de lansarea lungmetrajului lui Jeunet. Într-adevăr, ambele filme mizează pe construcția unui univers feeric, doar că la Samuell feeria e în plină coliziune cu banalul cotidian, care are șanse mult mai mari de supraviețuire.
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
partea lui cea mai îndoielnică - cea aventuroasă. Sherwood Anderson, pe care l-am descoperit la șaptesprezece ani, printr-o cărțulie tradusă în ebraică, Winesburg, Ohio, mi-a deschis ochii făcîndu-mă să înțeleg că acolo unde te găsești tu e centrul universului. în camera mea, în satul meu, în comunitatea mea e centrul universului. Și că nici un eveniment, nici o întîmplare nu e prea măruntă pentru literatură și nici un om nu e prea neînsemnat pentru a fi prins într-un roman. Mă simt
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
am descoperit la șaptesprezece ani, printr-o cărțulie tradusă în ebraică, Winesburg, Ohio, mi-a deschis ochii făcîndu-mă să înțeleg că acolo unde te găsești tu e centrul universului. în camera mea, în satul meu, în comunitatea mea e centrul universului. Și că nici un eveniment, nici o întîmplare nu e prea măruntă pentru literatură și nici un om nu e prea neînsemnat pentru a fi prins într-un roman. Mă simt la fel de îndatorat față de Sherwood Anderson ca și față de femeia care m-a
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
capcana "exotismului" în care destinul autoarei pare a-i fi prins pe nu puțini dintre cei care s-au apropiat de creațiile ei. Tulburătoare este la lectura prozelor scurte senzația de a fi confruntat mult mai radical și deplin cu universul imaginar al autoarei, decît în romanele precedente. Reapar - în articularea unei impecabile logici a absurdului de tip ionescian și suprarealist, sau în logica fantasticului, specifică lui Daniil Harms, atît de îndrăgit de autoare, - obiectele și simbolurile unei lumi inconfundabile, în
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
etapele unei metamorfoze în dublu sens a obiectelor în elemente imateriale ("pielea este acoperită de cuvinte, cuvintele sunt acoperite de tăcere"), poemul în proză transformîndu-se într-un fel de artă poetică, în care se regăsesc cîteva din coordonatele fundamentale ale universului Aglajei: circul, prestidigitațiile, iluzionismul, cruzimile inofensive, imaginare. în poemul Cartofii - care ne poate trimite cu gîndul și la tabloul lui Van Gogh -, iarna, o femeie "tricotează o tăcere lungă". Personajele întîmplărilor din prozele acestui volum "zboară și mănîncă lumină" (în
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
sînul familiei dar în absența "subiectului"; limba maternă este un ceas care "se îngroapă în pielea copilului", din care ácele taie mici felii; copilul are două limbi, una dintre ele crește înăuntru... Figura tatălui, deși ar trebui să structureze axa universului, o deformează și mai puternic: "tatăl moare în absență" în timp ce "mama trăiește în leșin". Părinții tăiați se intitulează un text în care alegoria nunții se transformă - sub presiunea menajului cotidian - în tabloul macabru al unei case cu susul în jos
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
unchii dar și bunica, cea care îi gătește Celui de Sus orez cu lapte, migdale și frișcă, din care acela mănîncă mai multe zile la rînd fiindcă era "flămînd de tristețe". Episodul conține "in nuce" finalul primului roman al Aglajei. Universul prozelor scurte nu este însă populat doar de cele "5982 kilograme de familie", de păpuși vii, de îngeri, șerpi, de ființe polimorfe; el este spațiul unor miracole permanente și are o topografie specifică, în care obiectele cele mai banale dobîndesc
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
obiectele cele mai banale dobîndesc virtuți magice. Există chiar o recurență a unor obiecte care, aidoma păpușilor rusești, înglobează, înghit la infinit ființe și lucruri: valize, case, camere, saci, oglinzi, frigidere, cămări în care sunt ascunși "îngeri congelați". în acest univers se poate muri de "o mie optzeci de ori"; o femeie căreia îi moare bărbatul face un cerc cu cretă albă în jurul lui și se așează în el; iubirile se pot naște la "prima moarte"; mama care moare îi lasă
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
pe alocuri, paginile de analize stilistice cuminți: "dar să nu uităm că pupăza este încă de la început denumită metaforic Ťceasornicul satuluiť, neologismul, în contrast cu Ťlimbať operei lui Creangă, sugerându-ne și în acest fel că pasărea este o invenție târzie în universul natural al Humuleștiului". Acestea ar putea servi drept model pentru compunerile unui elev silitor care are acea percepție deformată a comentariului de limba română: orice text din manual e un obiect preistoric desăvârșit, pe care îl poți stoarce și deforma
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica interpretării sonore pătrunde (ca și logica formală a lui Lukasiewicz, cu trei sau mai multe valori, ori ca logica intuiționistă a lui Brouwer-Heyting) în universul adevărurilor multiple, pe care cu generozitate opera muzicală le încorporează. Am putea merge mai departe, să asemănăm opera muzicală cu un concept. Și așa cum conceptul de om, de pildă, captează în matca lui semantică totalitatea oamenilor, desemnîndu-l totodată pe fiecare
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
o nouă mitologie. Secolul XIX a fost secolul ei de aur. Competițiile, adversitățile, războaiele, dar, mai ales, împăcările consecutive, adică păcile, după numele lor convenționale, au adus Sulinei o hrană istorică, economică, socială, politică și culturală unică. Orașul a crescut, universul său s-a extins, viața lui s-a diversificat, aspirațiile i s-au eliberat. Documentele europene, cu denumirile lor care mai degrabă le opacizează conținutul, cum ar fi Convenția de la Ackerman, Tratatul de la București, Tratatul de la Adrianopol, ce par a
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
lui Breban cu vederea, presupusul cititor devotat și tenace, lungimile, inadvertențele, incongruențele stilistice din romanul său ultim? Vom răspunde că prozatorul compensează aceste aspecte deficitare, ca și altădată, prin marele suflu, prin forța inegalată de a ne proiecta într-un univers propriu, prin mizele tematice importante pe care le aruncă în joc, prin capacitatea de a crea și impune măcar două prezențe umane greu de uitat.
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
la cele ale ,optzeciștilor" (Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu) și de la volumele biografice ale lui Radu Cosașu la povestirile tinerilor Bogdan Popescu și Sorin Stoica, există atâtea mostre de proză auditivă, prinzând ca pe banda reportofonului, o dată cu modulațiile unei voci, întregul univers lăuntric al unui ins care se aude (și pe care îl vedem) vorbind. În ,romanul" lui Dan Lungu nu avem nici una, nici alta. Zvonurile substituie faptele, bârfa amestecă zvonurile până le șterge conturul, discursul înghite fabula iar vorbăria seacă, inexpresivă
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
timp în care ,Ea" se decide să-i îndepărteze pe copii de părintele lor: îl exilează pe David la internat, astfel încât acesta își poate vedea tatăl doar de Crăciun și de Paște. Pensionul-internat, destul de scump, se dovedește a fi un univers concentraționar, aproape nazist. Copilul nu-l mai poate îndura și cere ajutorul mamei sale și fotografului ei belgian, într-o altă țară; apoi pleacă acolo. Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri. Fiul - devenit bărbat - se întoarce în S.U.A.
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
s-a putut face responsabil pentru această imagine, construită și prin declararea sau publicarea reflecțiilor sale din anii târzii asupra solitudinii, izolării sau creației, gândirea lui Einstein și teoria relativității s-au transformat într-un receptacol al întrebărilor despre ordinea universului și rostul nostru pe pământ. În acest sens, se poate oricând citi și reciti antologia articolelor scrise de autorul teoriei relativității, însoțite de o lucrare de tinerețe, pe care editura Humanitas a publicat-o sub titlul Cum văd eu lumea
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
față de Spiritul infinit superior care se revelă în puținul pe care noi, cu gândirea noastră slabă și efemeră, putem să îl înțelegem din realitate. Moralitatea are o maximă importanță pentru noi, nu pentru Dumnezeu"; ,Cel mai de neînțeles lucru privind Universul este că el poate fi înțeles". Cu ocazia aniversării a 50 de ani, Albert Einstein primea de la Sigmund Freud o felicitare în care părintele psihanalizei i se adresa cu formula ,norocosul" (Sie Glücklicher), cuvânt care nu a încetat să îl
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se simt germenii unei ironii de tip Ioan Groșan. Pretextul narativ este unul pe
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
prin natura imaginarului, prin stilistică și prin infinita sa discreție, a dispărut și s-a resorbit în lumea propriilor sale semne și reverii. Intregul său destin uman și artistic s-a construit pas cu pas prin sondarea neobosită a unui univers dispărut demult din oprizontul omului contemporan. Cu o vervă ieșită din comun, dublată de ironie și de o melancolie adîncă și tandră, ea a reactualizat momentul irepetabil în care infinitele variante ale vieții s-au întîlnit și au coabitat edenic
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
culturii românești și al literaturii române, al cărui produs s-a considerat și a fost. Chiar și când l-a tradus în românește pe Dante sau când a predat limbă și literatură italiană a făcut-o în contextul cultural al universului românesc, a fost peste tot perceput ca un produs de excepție al spiritului românesc, al literaturii române. Avea un dar special de a atrage, de a fascina, de a convinge când vorbea despre literatură, despre creația literară. Firește, Marian Papahagi
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]