1,675 matches
-
loc pe împărat. Privindu-și fiul la lumina strălucitoare a zilei, stăpânului adâncurilor i se păru că niciodată nu mai văzuse în viața lui un flăcău mai arătos. Lăcrimând, își ceru iertare și îi oferi tronul Împărăției Adâncurilor. Vezi, însă, Urâtul Pământului nu își mai dorea să trăiască în întuneric așa cum nu își dorea nici să conducă o împărăție în care vrajba dintre lilieci și rozătoare nu se domolise defel. Tot ce își dorea era să se bucure de soare și
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Râului Adâncului unde o întâlnea pe prima lui împărăteasă și, împreună cu ea, se lăsau purtați la suprafață pentru a se bucura de soare, de flori și de nepoții care se zbenguiau năzdrăvani prin preajma Palatului Florilor unde locuia de-acum Azur, Urâtul Pământului, Prințul Adâncurilor și Împăratul Florilor. În Râul Adâncurilor am înotat, povestea aceasta am aflat și n-am să vă mai spun decât că nimeni nu este cu adevărat urât. Referință Bibliografică: URÂTUL PĂMÂNTULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Palatului Florilor unde locuia de-acum Azur, Urâtul Pământului, Prințul Adâncurilor și Împăratul Florilor. În Râul Adâncurilor am înotat, povestea aceasta am aflat și n-am să vă mai spun decât că nimeni nu este cu adevărat urât. Referință Bibliografică: URÂTUL PĂMÂNTULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
lirică propriuzisă. Confesiunea este la ea acasă, citind cartea ai impresia că ai cunoscut și persoana care a compus textul. Ești ușor derutat și cauți adevărul printre metaforele cu linii ferme, cauți omul de dincolo de noțiunea de frumos și de urât a destinului cărții. Ludicul este aproape subversiv în text, apare doar ideea de joc, din loc în loc, și siguranța cu care se oficiază în pagină, ne asigură că avem de a face cu o poetă ce caută, și va căuta
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
chinurilor se prefăcea în lumină nefirească din fulgere neostoite, întovărășite de hohote sparte, tunete ce se întindeau pe întreg cerul și păreau că zdruncină pământul din toate temeliile. Deși toți încercau să n-o ia în seamă, furtuna le sporea urâtul și oprea pruncul să vină, până ce avea să găsească un loc fără furtuni și fără vaiete... Îndărătul ușii, în târnaț, un om tânăr bătea din picior, cu mâinile încrucișate și scăpăra, din când în când, câte-o sudalmă. Dar de la
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
nu pleca mai departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul neputincios al celorlalti și dispare o vreme pentru a reapare uneori, refăcut și frumos, alteori zdrobit și împovărat. Aude
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
unul fericit, spre bucuria micuților cititori. Descrierea dialogurilor și narațiunea se îmbină într-un mod admirabil. Elementele fantastice (zâne, crai, vrăjitoare, copaci înțelepți și vorbitori) dau „sarea” și „piperul” povestioarelor. Autoarea pune față în față binele și răul, frumosul și urâtul. După cum este de așteptat, din această antiteză câștigă invariabil binele și frumosul. În modul acesta atât de plăcut, Marioara Ardelean izbândește să „lumineze mințile” copilașilor, după cum bine spune și să transmită bune învățăminte, toate povestioarele fiind cu tâlc, pilduitoare. Inocență
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]
-
veterană de vârstă și cea mai veche din secție, deci... de când îl știu, tot singur este. Nu am auzit că are și el pe cineva să-l iubească, să-i spele, să-i facă mâncare ori să îi țină de urât în casă... Își sucesc astea de aici gâtul după el și el nu le bagă în seamă. Glumește și atât. Nici nu le atinge, cum am văzut eu că fac alții că... să mă ierte Dumnezeu, am mai făcut și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găsește într-un continuu process de urâțire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marșul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în luptă cu oceanul de neomenesc care vine
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
a sentimentelor. Litera trebuie să fie privită ca unul din cele mai de preț daruri ale umanității. 3. Ce este arta? GR: Arta este poate, frumosul care încântă ochiul. Ceva care creează o emoție sufletească. Arta poate fi și „estetica” urâtului, sumbrului, pesimismului, prostiei, cotroversului, anarhiei, mizeriei, nebuniei... (Vezi „Strigătul” lui Edvard Munch, unele desene grafitti, arta decadentă, epiderma mutilată prin tatuaje sau inele multiple, etc.). Nu cred că arta poate avea o definiție precisă, o definiție satisfăcătoare. Este mai ușor
DIALOG CU GEORGE ROCA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 36 din 05 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344922_a_346251]
-
umană intră în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte. Carl Gustav Jung, în cartea sa “Puterea sufletului”, ne avertizează asupra faptului că priveliștea urâtului suscită urâtul în suflet: “E netăgăduit faptul că răutatea celuilalt devine neîntârziat propria ta răutate, căci răul trezește răul din propriul tău suflet.” Dar, este tot atât de adevărat că ura își găsește uneori motivații, așa zise raționale, fără să ne dăm
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte. Carl Gustav Jung, în cartea sa “Puterea sufletului”, ne avertizează asupra faptului că priveliștea urâtului suscită urâtul în suflet: “E netăgăduit faptul că răutatea celuilalt devine neîntârziat propria ta răutate, căci răul trezește răul din propriul tău suflet.” Dar, este tot atât de adevărat că ura își găsește uneori motivații, așa zise raționale, fără să ne dăm seama că
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi căzând din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar după acest haos se poate așterne un strat minunat, unitar de zăpadă, îmi spuneam... Comuniunea fulgilor, a inimilor noastre... Dreptatea, binele, armonia în
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
alintă Dalia pe lângă el, luându-l de dup gât și sărutându-l des pe buze. - Dar de ce nu? Ce-ți lipsește ca s-o fac? Mai ales că am văzut ce silitoare ești la a învăța cum se face dragoste... - Urâtule! N-am să mai fac nimic în restul timpului cât mai stau la tine, să văd dacă îți va mai plăcea. - Nu, nu, fii tu cea naturală. Instinctul este esențial. Lasă-l să se dezvolte singur și totul va fi
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
pustiu... Un iminic virusat într-un sistem protejat, Nicio altă mare simpatie eu n-am aflat, Să-ți admir ochii sunt protejat căci știu, Calcifiat după mai multe e doar un pustiu! Tu ești o frumoasă dulce, eu doar un urât, Când arătoasă nu te vedeam, eram și slut, Nu mă așteptam să simt vreo împlinire, Vedeam, așteptam, eram tot o neîmplinire... Deși eram ‘vânjos’, puternic și cumva brav, Curajos, altoidnic și cucernic vreunui ‘brad, Eram cât e mică poveste, precum
ATRAS..CÂT UN OCEAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347930_a_349259]
-
să le schimonosim nu se poate închipui, căci am trăi degeaba. Destul că sunt unii, si nu puțini, care, în indefinitul compoziției lor sufletești mărunte, nici macar nu mai știu de unde vin și unde se duc și a caror înclinație către urât și rău stă nu doar împotriva celulei originare, negând întreaga istorie de unde au ieșit că întocmiri, ci și în contra Naturii însăși, cu pecețile ei ce le sunt ininteligibile, străine și de sens abscons. Noi, însă, avem legitimitatea faptului trăit și
SFINTELE PAŞTI (2008) de ARTUR SILVESTRI în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347940_a_349269]
-
orice oier. De la bătrâni până la pruncul din fașă se bucură românul în armindeni, Simțind în fiece celulă cum viața primăvara palpită pretutindeni. E bucuria tuturor de cald, de cântec și de-un ocean de verde ... cred; Unde tristețea, durerea și urâtul pe drumul nostru continuu se pierd. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Primăvara, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1211, Anul IV, 25 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene
PRIMĂVARA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347955_a_349284]
-
ieși din marasmul cotidian, din haosul nopții - spre lumina și pacea râvnite de oricine. Nu e ușor. Nu e ușor, mai ales atunci când „ciocnim lacrimile / între ele / în timp ce pe / fața noastră aleargă / dumnezeiasca ninsoare / a disperării” (Lacrimi). O estetică a urâtului plină de stafii decojite, camere umede și reci, atmosferă ostilă oricărei încercări de liniștire, figurine de ceară, „fulger prin oase / zdruncinate”, „iarnă de doi bani” - toate alcătuiesc „marea disperare a vieții” - unde sunt îngropate claie peste grămadă, dâre de moarte
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
dedicat poetului " Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neștearsa dragoste". 1887-07-15 Merge la Botoșani să îl vadă pe Eminescu, care era în grija surorii sale Henrieta. Știa că va fi primită cu răceală de Henrieta. Ca să-i treacă urâtul îi chema cunoștințe să facă lecturi literare, Mihai citind o piesă de teatru, la care lucra, iar ea servind musafirii cu ceai. Henrieta avea să spună despre Veronica că: "mare nenorocire a fost femeea asta pe capul lui Mihai și
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
întind mâinile rugătoare spre Tine... Uneori le aud atingându-Te și mă simt ca un cuvânt vindecat de Tăcere! Scriu... OM FĂRĂ POEZIE NU-I ! Nu-i musai versul meu să placă, Om fără poezie nu-i! Când vine ea, urâtul pleacă, Cu toate neamurile lui! Tu trebuie s-o recunoști Din măștile tot mai ciudate, Pe lume sunt deștepți și proști În ființele ce le-au fost date. Da, mai aud pe câte una, Pe câte unul, mă iertați, Și
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Cuvinte > OM FĂRĂ POEZIE NU-I... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 2 Ianuarie 2014 Nu-i musai versul meu să placă- Om fără poezie nu-i! Când vine ea, urâtul pleacă, Cu toate neamurile lui! Tu trebuie s-o recunoști Din măștile tot mai ciudate, Pe lume sunt deștepți și proști În ființele ce le-au fost date. Da, mai aud pe câte una, Pe câte unul, mă iertați, Și
OM FĂRĂ POEZIE NU-I... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347491_a_348820]
-
MELCULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului aștept să pot dormi, să simt că mă odihnesc. am încercat să fug de lume, să mă închid în mine. sunt suprasaturată de urât. orice vreau să ridic material se prăbușește. e ciudat că totul e alunecos mișcarea e la vale, până când rămân ca o statuie în fața a tot. atunci, pleacă unul câte unul iar fiarele se adună în jurul meu prietenoase. reconstruiesc poteca prin
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
ca orice organism viu este supusă perfecționărilor necesare sub presiunea opiniei publice care se manifestă necontenit. Astfel, lăsăm în evidența ei enumerarea abjecțiilor ca ilustrare a unei experiențe de viață; dar nu oricum, ci în speranța adeveririi zicalei cu sublinierea urâtului care poate scoate mai bine la lumină sensurile frumuseții. Și nu încercăm concluzii, de vreme ce primele și cele mai evidente vor fi exprimate prin votul din chiar duminica aceasta*. Va fi doar un prim răspuns; dar important și de cea mai
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (13) – ÎNCHEIERE – CONCLUZIILE LE VOM TRAGE FIECARE DUPĂ ALEGERI... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348780_a_350109]
-
al pedepsei deusiene care se rupe în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existența eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet? Literatul cutează, are curajul dezumbririi în imagine a fiindului, scrie gândind și gândește universalizând frumusețea din urâtul profanului. Zâmbește amarnic de toată amărăciunea și creează pentru eternitate un nefiind care, cu timpul, va defini fiindul său etern. București, 28.12.2012 Referință Bibliografică: CURAJUL ȘI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
AMURGULUI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ploile dese din jur tânguielile fără sfârșit ale Irinucăi și a ta din poeme mă fac să cred că anii adună în riduri urâtul nemulțumirilor îți place să te zbați în plase himere o oarecare să fure mila cerșetorului să te lase pe tine să-i dezvelești obrazul cald bătrânelul din leul singuratic rage Amazonului în zadar... fluierul este ornic un joc care întoarce
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]