8,137 matches
-
se poartă altfel? Toți fac ce pot ca să atragă atenția...iar tu...parcă te ascunzi. Draga mea, este important să știi cui vrei să-i atragi atenția asupra ta. Dacă vrei să atragi toate privirile...te dai În spectacol, este urât. Știi bine că nu asta vreau...doar pe tricoul alb... vreau să-l văd cum arată de aproape, zise Andreea zâmbind semnificativ către mama. O tânără cu uniforma alb-negru, le ceruse cartelele de masă și le arătase unde urma să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ea, căci o comoară rară are nevoie de un stăpân care să o poată proteja și să păstreze această comoară în starea în care a fost primită. Despre viață, pot afirma că-i nedreaptă, e foarte cruntă și uneori o urăsc. Așa-i soarta mea... să sufăr! Mă gândesc “oare cu ce-am greșit?” Dar nu găsesc răspuns... Sunt un om simplu, dar cu atâtea probleme... Poate că aceasta e din cauza că mereu sunt eu. Poate că în viața aceasta, reușesc
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de jos în sus, ca la un uriaș, dându-și capul pe spate: „- Bunicule, de ce mor oamenii?” „- Ca să se nască din nou, mai frumoși și mai buni, în copii lor.” „- Ai să mori și tu?” „- Da!” „- Dar tu nu ești urât!” „- Nu există bătrâni frumoșifrumoși. Numai copiii sunt cu adevărat frumoși!” „- O să fiu și eu bătrână?” „- O să fii numai dacă o să crezi tu că ești bătrână. Dacă te străduiești să nu crezi, rămâi mereu tânără. Iar când ești tânăr, nu ai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mișcare ca eu să răspund. Cosmos: Robo, eu cred că uneori am început să găndesc în plus decăt am fost programat. Robo: Iar eu cred că am început să am unele sentimente ca omul. Oare aș putea să iubesc, să urăsc, să omor un om? Cosmos: Nu cred, pentru că te vor reprograma sau te vor distruge dacă nu te bagă în muzeu ca amintire tehnică. Sah! Robo: Cosmos, am răspuns pe calculator la un concurs. După căteva zile m-au anunțat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
așa de mult ema: nu fi paranoic alx: ți se pare că sunt paranoic? ema: ok, poate ar fi trebuit să tac alx: ne știm de undeva? ema: ok, alex, succes în continuare! alx: ...aaa ema has just signed out Urăsc diminețile de luni. Mai ales iarna. Geamurile biroului nostru, niciodată foarte curate. Caloriferele vechi, ca niște relicve, tocul ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
după apă plată. Nu te tapez de bani. Nu trebuie să mă scoți în oraș. Să-mi zici că arăt bine azi, e mișto rochia asta. Nu trebuie să-ți placă fundul meu. Nu trebuie să pretindem că mă iubești. Urăsc inelele. Te aștept. Și gata. 6. Alex. Din nou. Alex. ... Cine e? Salut, io sunt, m-am intimidat puțin. Tu de ce nu spui alo? Nu știu, e mai profi așa. Mda, foarte corporatist... Da, un pic. Ce faci? Bine, uite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și am plâns. Când am ieșit, mama mi s-a părut îmbătrânită brusc. Dacă aș fi văzut-o pe stradă, aș fi confundat-o cu una dintre fe meile fără povești care vânturau la piață plase cu ochiuri. Noi doi uram plasele cu ochiuri. Ea și cu mine. Își pusese ochelarii pe nas și își sprijinise coatele pe masa sculptată a Leei din bibliotecă. Masa sub care mă jucasem toată copilăria. Din picioarele ei cilindrice, masive, imagi nasem coloane de palat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus. Și ce se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor pentru poveștile în care trebuie să se întâmple mereu ceva. Ceva concret, gestual, tangibil, eminamente non-abstract. Gen Speed cu Sandra Bullock. E o chestiune enervantă. Ca și cum eu însumi ar trebui să mă întâmplu în fiecare zi încă puțin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mereu vară la Sevilla. Așa zici? Așa zic. E mereu vară. Ireal... Supermarketul meu unde e? Dă-l naibii de supermarket! Ești în Santa Cruz. Ai luat-o pe lângă Alcázar, stânga, dreapta și iar stânga. Porți o rochie cu buline... Urăsc bulinele. Și eu. Nu contează. Porți o rochie cu buline și mănânci... nu, nu mânânci nimic. Sad Mac. Asta o să tai. Prea grafic. Pentru cine? Pentru tine. 19. atunci Cred că era octombrie. Împlinea 47 de ani. Nu i-ai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
conturul mișcând în sus și-n jos pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt Alex Hriavu, dar aș putea să devin. O cafea? ... — Iartă-mă, sunt idiot. Vrei să bem o cafea? De-abia am venit, sunt cam dezorientat și urăsc vacanțele singur... nu încerc să te agăț, încerc să... să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin și ea, Ada, fusese convinsă că e Alex Hriavu. Nu, zicea el și-i povestea o viață incredibilă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
i-am suferit toanele și cruzimea, care am cucerit Hispania în numele lui, care mi-am câștigat libertatea din mâna care mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul, care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de oamenii lui, de oamenii mei, ce-mi mai pasă... Eu mi-am purtat războinicii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gândurile. Uruitul metroului (pe care-l simte, pentru că nu-l aude) îi dă un re con fortant sentiment de siguranță, din cele pe care ți le dă rutina. Rutina înseamnă permanență. Final previzibil. Linie dreaptă, scutită de viraje bruște. David urăște virajele bruște. Cu toate acestea, undeva, în buzunarul cel mai mic al genții care i se bălăngăne pe umăr se ascunde, nebănuit, un stick. Stick-ul. Profund destabilizator. Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că nu vrem să o spunem și (Dumnezeule Doamne, vorbesc ca el, vorbesc ca ăsta...) acum lovitura de grație, pentru că vocea lui, vocea lui, vocea lui, vocea lui... ...seamănă cu a lui tata. 34. Galatee la oglindă De-asta îl urăște Tariq pe Musa. Pentru că-i omoară, indirect, copilul, nu? De-asta. Și de-asta... frații se urăsc întotdeauna între ei. Frații?... Generic vorbind. Fiii, sclavii aceluiași tată... totuna e... Așa crezi tu? Da, e legea dublului. Dar sunt frați care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de grație, pentru că vocea lui, vocea lui, vocea lui, vocea lui... ...seamănă cu a lui tata. 34. Galatee la oglindă De-asta îl urăște Tariq pe Musa. Pentru că-i omoară, indirect, copilul, nu? De-asta. Și de-asta... frații se urăsc întotdeauna între ei. Frații?... Generic vorbind. Fiii, sclavii aceluiași tată... totuna e... Așa crezi tu? Da, e legea dublului. Dar sunt frați care țin unii la alții, care au individualități puternice, care se apără unul pe celălalt... În cărți. Poftim
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ar fi frumos. N-ar fi. Nimic altceva decât iluzia unui eu perfectibil. Al tău. Nu e. Ești întreagă așa cum te-am făcut eu. Nu-mi place discuția asta. Pentru că e filozofic-sterilă? Și de-asta. Și? Și gata. Frații se urăsc întotdeauna. Autorul dixit, nu? Și muza nu subscrie. Asta ar însemna să am o voce a mea. Și nu ai. Nu. Adică ești... Banală. Comună. Lipsită de substanță, de credibilitate, de carne pe oasele mele de pixeli, de șolduri și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi-a spus, tu știi că sunt mame care-ți vor povesti mereu despre miracolul lor, despre cum ai crescut tu înăuntrul lor și cum te-au simțit mișcând și cât erau de entuziasmate. Eu, mi-a spus, eu am urât toate transformările fizice și m-am temut mereu pentru tine, pentru noi. Nu mi s-a părut fantastic, nu am trăit o maternitate din cele moderne și extrovertite, cu haine mulate peste un abdomen mare cât o casă. Mie, mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că după ce Theodomer moare... ...în luptă? ...înecat cu un os de pește, Isabel, care desenează cu un vârf de cuțit muiat în henna lumi de coral pe buza interioară a cochiliilor ce-i sunt aduse de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că drumul ăsta cu vasul până la Sevilla, drumul ăsta pe care voi nu ați apucat să-l faceți e... nu știu, e un fel de cheie, știi? Ok? Te rog. Nu te rog pentru mine. Pe mine poți să mă urăști liniștită mai departe. Gândește-te la Alex. Gândește-te numai la el. — Eu mă gândesc la tine. Înțeleg că nu ai de gând să zici nimic. ... — David? — Pleacă la 21.30. E ok? ... — E ok? te-am întrebat! — Da, sigur
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta devenise cu adevărat o problemă. E de datoria șefului haitei să se asigure că nimic nu amenință unitatea grupului pe care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o fărîmă de putere; acolo am sperat, zile și nopți de-a rîndul, că veți apărea. Și nu le doresc nici măcar lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-am pierdut. Am urît atunci pămîntul pentru care luptasem și care devenise motivul invidiei și răzbunării lor. Am urît fiecare piatră, fiecare copac, fiecare rădăcină, și am jurat să nu mai calc pe-acolo cîte zile voi avea. Fusesem mutilat, fiule, și nu la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apărea. Și nu le doresc nici măcar lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-am pierdut. Am urît atunci pămîntul pentru care luptasem și care devenise motivul invidiei și răzbunării lor. Am urît fiecare piatră, fiecare copac, fiecare rădăcină, și am jurat să nu mai calc pe-acolo cîte zile voi avea. Fusesem mutilat, fiule, și nu la trupul meu obosit mă gîndesc cînd spun asta... Dar într-o zi m-am trezit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-i curgă de-ar fi pălit de invidie și cel mai viteaz și bine dotat pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea mai degrabă să mă vadă moartă. Nu-i e milă de o femeie în etate, care face și ea cât poate. Că uite, dacă mai era ea în putere, el nu ar mai fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ar fi pălit de invidie și cel mai viteaz și bine dotat pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea mai degrabă să mă vadă moartă. Nu-i e milă de o femeie în etate, care face și ea cât poate. Că uite, dacă mai era ea în putere, el nu ar mai fi gândit așa și ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
observa, într-adevăr, că cei mai înfocați în a combate ideea războiului dintre națiuni sunt tocmai cei care fabrică, cu plăcere, discordii civile. Lumea a fost parcă oferită disputei, iar omul a fost mereu ingenios în a găsi motive să urască și să lupte. Cu mult înaintea lui Rousseau, Montesquieu scrisese că, atunci când se află în colectivitate, oamenii își pierd sentimentul de teamă, iar starea de război este deja creată. Cu înțelepciune națiunile vor putea aplica ceea ce a spus Emerson 120
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]