119,987 matches
-
sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște. Cei șapte corbi, înșirați pe creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se ridică ușor, apoi curentul de aer o purtă peste gardurile vii. Corbul rănit se desprinse de lângă ceilalți, o prinse din zbor cu ciocul și se făcu nevăzut. Noaptea am visat că din
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
frig. își dorea să adoarmă. mușterii întărâtați scrijeleau cu briceagul metri cubi de snoave. Naufragiul 1. încă de dimineață mă așezasem lângă ferestruică. îndepărtasem praful de pe sticlă și în lumina aceea ca de lampă șopârlele se desfătau pe zidul cald. urmăream cum o femeie își aranja gulerul subțire. îi vedeam foarte clar degetele: zece sloiuri începute de scarlatină. și-a tăiat unghiile le-a adunat pe făraș le-a lăsat la intrare. o auzeam cum se îndepărtează. vedeam cum i se
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
e important de știut ce conțin lăzile îngrămădite acolo, în spate, sub pânza coviltirului. Vameșii oricum or să vrea să știe. Dar mai sunt vameși acum, după deschiderea granițelor conform acordului Schengen sau cum i-o fi zicând ?... Camionul era urmărit nu de vameși, ci de niște derbedei care se îmbătaseră și aveau chef să se distreze. Era primejdios, dacă ciocneau mai tare camionul plin cu nitroglicerină, o substanță care explodează cât ai zice pește... Nu mai știu cum se termina
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
îmbibate de miresmele Florii Vieții și ale fructelor de pădure. Unii după alții primiră îmbrățișarea lui Morpheu. Încă indecis în privința apartenenței sale la o grupare sau alta, Negrescu se trezi singura ființa bipedă a cetății, în afara magicienilor și a ostașilor. Urmărindu-l cu luare aminte dintr-un colț al platoului, generalul de arme părăsi cabina rulantă venind către el. Ca în toate momentele cruciale pe care le ținuse sub control, Stănchescu nu-și exterioriză nici de această dată vreun sentiment pe
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
care se insinuase prin repertorii actoricești. Retragerea sfidătoare a lui Albin Negrescu nu-l tulbură pe generalul de arme, care părea să considere jocurile încheiate, în vreme ce generalul de evenimente îl descoperea în mulțime pe Drumezea, care, cu ochii întredeschiși, îi urmărea tremurător mișcările. Generalul de informații părea paralizat și el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu cumva am reținut această episodică găzduire doar datorită numelui străzii. Năvalnicul nu se poate uita ușor. Dar nu! Mă urmărește și azi figura Mamei, posomorâtă câteva zile în șir. Ea, atât de veselă de obicei, văzuse un semn de rău augur în acea întâmplare pe care o numise: ninsoarea neagră. Avea să ne-o amintească în august 1944, după "alegerile
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
presupuneri, apar temeri. Să nu vă lăsați indus în eroare. Așa e Bucureștiul. Are și el hașișul și veninul lui și, vrei nu vrei, tot devii puțin dependent. Și Leo Schachter, lăsat comod pe spate, cu embonpoint-ul pe genunchii desfăcuți, urmărea firul de fum al țigării sale și fața lui avea expresia unui om căruia Dumnezeu i-a oferit darul de a vedea lucrurile clar și simplu, așa cum sunt, utile și oportune. În definitiv, puterile europene sunt națiuni civilizate, nu-i
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Polanski pentru prima oară într-o dimineață călduroasă de mai, la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Scund, osos, plin de vitalitate, părea că are mai puțin cu douăzeci de ani, decît (imposibilă de acceptat!) vîrsta reală: 70! Urmărit de un scandal conjugal care făcuse valuri, cîștigător recent al multor premii importante, Polanski poposise în România, în turneul promovării „Pianistului”. O etapă dintr-un drum care-l ducea înapoi spre rădăcini; și cum orice drum începe și se sfîrșește
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
nu se lasă doborîtă de spaimă în fața sfîrșitului fatal, gata mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
cea mai recentă a lui Robert Hahn*), , pune în joc, într-un mod ingenios și îndrăzneț, o abordare interdisciplinară a originilor filosofiei grecești. Cartea, cum spune Hahn în “Prefață“, explorează “relația dintre primii filosofi și meșteșugari și investighează tehnologiile arhitecturale, urmărind transmiterea lor din Egipt în Grecia.” Mai precis, autorul ne propune să “punem în legătură strădanille lui Anaximandru (și ale lui Thales) în domeniul geometriei, astronomiei, cartografiei terestre și cosmice, tocmai cu acele tehnologii, și încearcă să situeze aceste activități
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
grecești”; 2) “Filosofii ionieni și arhitecții”; 3) “Tehnicile arhitecților antici”; 4) “Tehnicile lui Anaximandru”; 5) “Tehnologia ca politică: originile filosofiei grecești în contextul ei socio-politic”. Capitolul patru pare să fie însuși centrul cărții, în jurul căruia toate celelalte pivotează. Aici Hahn urmărește în detaliu paralela dintre ceea ce făceau arhitecții și ideile lui Anaximandru despre cum a fost “construit” cosmosul: “Anaximandru identifică forma și mărimea pământului cu un modul de coloană (column-drum). E oarecum surprinzător că în numeroasele articole și cărți ce s-
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
o tehnică utilizată pentru a menține modulul nemișcat în același loc, Anaximandru a detectat o reprezentare ce se potrivea, în mod complex, cu Pamântul lui care, de asemenea, rămânea nemișcat undeva la mijloc.” Iar acest mod de a căuta și urmări în chip minuțios detalii aparent nesemnificative pentru a le face mai apoi să semnifice ceva esențial e unul din lucrurile ce face cartea lui Hahn atât de interesantă. Singura critică importantă pe care, cu toate acestea, o am față de cartea
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
neînțeles, pentru mine) de a recurge (sau măcar de a menționa en passant) la lucrarea atât de profund înrudită cu propria lui carte - și anume, influentul studiu al lui Erwin Panofsky Gothic Architecture and Scholasticism (prima ediție: 1951). Aici Panowsky urmărește îndeaproape relația dintre evoluția gândirii scolastice și maturizarea arhitecturii gotice în timpul evului mediu târziu (ambele fiind marcate, în opinia lui, de același “mental habit”), o relație pe baza căreia s-ar putea dezvolta un întreg ciclu de considerații, importante și
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
între care și una sovietică... La intrare, la Botticelli, citesc pe un perete un text lămuritor, cum fac numai francezii, atât de pedanți unori, cu simțul lor, imposibil de atins, al culturii, cum văzusem până și în metrou; reproduc, deci, urmăresc literele scrise, hâțânat încoace și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
pe Dale Peck la noi ar fi fost „repede înăbușită”. La România literară, cum ar veni. Îl informăm pe dl V.S. că nimeni nu le-a înăbușit celor doi eventualele porniri agresive. Motivele plecării lor sînt altele. Și dacă-i urmărește în Evenimentul zilei, dl V.S. poate descoperi și singur că L.M. și C.R. sînt doi tineri critici talentați, destul de cuminți în judecăți, a căror agresivitate maximă este de a respinge proza actuală a dlui Fănuș Neagu pe care mai toți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în Marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?” Evident, răspunsul nu este decît o simplă formalitate. Urmărindu-l, apoi, pe Marin Sorescu prin muzee, prin biserici, prin atelierele artiștilor, față în față cu Michelangelo, prin cele trei Pieta, cu Henry Moore, cu arta magică africană, cu arhitectura și cu orașul, în ansamblul său, participi, pe nesimțite, la
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că ne găsim în fața unei „ghicitori”, a unei enigme literare concepute ca atare în deplină cunoștință de cauză, putem purcede să urmărim în ce măsură scriitorul respectă regulile jocului pe care le presupune orice întreprindere de acest gen. Prima dintre ele, cea mai importantă, o constituie ascunderea răspunsului (adevărului) în spatele unui număr cât mai mare de aparențe menite să-l deruteze și să-l
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
rutinier. Izolați și la cheremul unui sistem totalitar (acțiunea e localizată antedecembrist), soldații ispășesc pedeapsa de a exista și de a avea „priviri inteligente”. Piesa se încheie simbolic cu o nuntă grotescă între doi soldați, o nuntă batjocoritoare regizată și urmărită îndeaproape de sergentul beat care așază pe capul „miresei” o coroniță de spini. Stagiul militar se încheie, însă soldații rămân și în civilie închiși în dormitoarele unității ascultând zgomotele lumii de afară strecurându-se, probabil, prin canalele de aerisire. Piesa
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
care uzează fiecare actor în parte: atât partizanii experimentelor riscante, cât și adversarii acestei tehnologii revoluționare. Cine va câștiga, ce înseamnă acest câștig, care e prețul lui?! Sunt întrebările acestui film plin de suspans, un adevărat thriller politic, care se urmărește realmente cu sufletul la gura. “Mais im Bundeshuus” este un film ce ar trebui văzut și de publicul nostru, cum ar trebui văzut și “Hans Hilft - Ein rumanisches Abenteuer”, un documentar cu tematică românească, dar cu protagonist elvețian: Hans Koller
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
care să gândească sau oameni care să învețe pe de rost ceva, o dată pentru totdeauna și care, apoi, să se răstească la cei care gândesc în mod independent? Eu cred că trebuie făcute eforturi pentru a forma oameni care gândesc, urmăresc și raționamentul altuia, care cred în propriile idei dar sunt, în același timp, deschiși și spre ideile altora. Cred că asemenea oameni vrem să formăm. Sau ar trebui să vrem. - De fapt, știți ce istorie tot încerc eu să propun
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
poate fi un coșmar. Simți că nu mai ai cuvinte, că aceleași și aceleași teme, aceleași și aceleași personaje îți defilează prin fața ochilor, fără să aducă absolut nimic nou. Totul devine de-un previzibil înfricoșător. O alergare sterilă în cerc, urmărind un vânat ignobil și trăgând în el cu gloanțe de cârpă. Obligația de-a fi mereu inteligent, expresiv, „pe fază”, poate crea nevroze. Sunt într-o admirație mută a editorialiștilor capabili să producă șase zile din șapte articole lizibile. Iar
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
caracterială, cuvântul arzător „geniu”. Temele clasice ale romanelor lui Breban - relația stăpân-supus, persecutor-victimă, maestru-învățăcel, prietenia, cuplul, rupturile de personalitate, elogiul provinciei creatoare - le întâlnim și în Memorii, astfel cum ne și așteptam de la acest scriitor posedat de obsesiile lui literare, urmărit de personajele lui, de conflictele, de situațiile pe care le-a imaginat în romane. Am putea spune că, de fapt, altă viață decât literatura nici nu a avut. Acolo, în orice caz, trebuie căutat omul Breban, în proza lui de
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și punctuația, pentru a le face mai ușor de urmărit). Găsim mai multe exemple în Antologia de proză populară epică a lui Ovidiu Bîrlea: „pe unde ști el c-a afla orice boieri mari, cu bani șî nu știu ce...!” (înregistrare din 1963, Oaș, vol. III, p. 83); „faci trebur’le p-acia
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
spații generoase, de multe ori ieșite din scara strictă a funcționalității. Așa cum comunitățile medievale își defineau coeziunea și puterea economică prin construirea unor catedrale care mutau accentul de pe funcție pe reprezentare, și noii agenți ai economiei noastre de piață au urmărit, prin proiectul propriilor locuințe, transmiterea simultană a unui mesaj de putere. Unei anumite înfățișări exterioare, perceptibilă pentru oricine, îi corespunde, în interior, un spațiu intim, subtil, greu de administrat vizual și tot atît de greu de stăpînit moral. Acel spațiu
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]