900 matches
-
de valul greu. Apa urcase până la ferestrele înguste, se strecurase pe sub cercevele și intrase în odăile pardosite cu lut. Femeile aruncau lucrurile pe paturi și pe scaune, plângând, cu copiii de mână. Măritei îi luase preșurile. Lui Matei potopul îi urnise dulapul cu scule. Meșterul, numai în izmene, alerga cu Petre, tinînd niște prăjini în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul nu-și mai simțea degetele și coatele. Așteptau toți patru scufundați până la genunchi în zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu puteau cunoaște ei acolo - pe când aici, pe pământ, pe culoarea dureroasă a pământului, n-ai altceva de făcut. Smulgeți o floare sau o buruiană și observați din ce a crescut: din ispășire solidificată. Întâia lacrimă a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela sărat, transparent și infinit concret este primul moment istoric, iar vidul lăsat în inima sinistrului nostru strămoș, întîiul ideal. Încetul cu încetul, oamenii, pierzîndu-și darul plânsului, au înlocuit prin idei lacrimile. Cultura însăși nu e decât imposibilitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi creat muzica. Tot ce nu-i natură e boală. Devenirea istorică exprimă trepte ale îmbolnăvirii naturii. Aceste trepte nu sânt lipsuri, ci crize de înălțimi. Căci "sănătatea" poate reprezenta un concept pozitiv numai până la apariția spiritului. Lumea s-a urnit din liniștea inițială prin exasperarea identității. Nu putem ști ce a "atins" echilibrul originar, dar este clar că o plictiseală a identității de sine însuși, o îmbolnăvire a infinitului static a pus lumea în mișcare. - Boala e un agent al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nici trebuie să-l trezim măcar... Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-un somn adânc. În vreme ce doctorul (veți fi ghicit că pleșuvul nostru biped era doctor ) vorbea cu sine însuși, da din cap, ridica sprâncenele și-și urnise ochelarii pe frunte, tatăl Mariei fixa portretul din părete. Explicarea în două cuvinte: Persoana juridică care se afla acum pe mâna îngrijitoare a Esculapului nostru avea drepturi asupra unei moșteniri. Dovezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se uită pe ea... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă. El cercă să mărească borta cu Puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mișcă. El îl urni, bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să vadă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se uită pe ea... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă... El cercă să mărească borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat... numai un bolovan mare păru că se mișcă... El îl urni... bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece tîrîndu-se... EI intră repede, împinse pinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică c-o piatră și pământ și, când întoarse privirea să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care corespundea undeva... se uită... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă. Cercă să mărească borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mișcă. El îl urni - bolovanul se întoarse ca în țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc și, când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumusețea priveliștei. Stânci urieșești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se uită pe ea... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă. El cercă să mărească borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mișcă. El îl urni - bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să vadă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
publicului, printr-o comunicare a sentimentelor și ideilor. De aceea mulțimile și acționează ori reacționează mult mai prompt, se lasă mult mai ușor în voia emoțiilor, își manifestă mult mai rapid și în mod excesiv entuziasmul sau panica. Publicul se urnește mai greu, se angajează mult mai dificil în mișcări eroice sau violente și rămîne, în genere, mult mai moderat. Asistăm, pe de o parte, la o contagiune senzorială, iar pe de cealaltă parte asistăm la o contagiune pur intelectuală, favorizată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care le consideram hotărâtoare pentru destinul țării. Erau clipe de un entuziasm copleșitor, când mulțimea trăia cu incandescență emoția participării la un act excepțional. În acea vâltoare nemaipomenită de bucurie și speranță, pe toți ne unea sentimentul că istoria se urnește din loc. Văzând această uriașă descătușare de energii, mi-am spus că lucrul cel mai urgent era de a da coerență mișcării spontane a maselor, de a evita haosul și anarhia, de a alcătui un nucleu în jurul căruia să se
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o astfel de mașinărie de Ev Mediu timpuriu era o năzbâtie chiar mai mare decât un cal de bronz care se balegă. Ședeau nemișcați, călărețul și calul, nici măcar un fir din coada impregnată de cocleală nu părea să se fi urnit de la locul lui. Petrache înțepă mormanul de cocoloașe care arăta ca grămăjoarele de cocs din fața sobei, din vremea copilăriei. Totul era cât se poate de real. Ba chiar, de sub crusta înghețată, resturile calde ale animalului fumegară. Neștiind ce altceva să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Numai că regulile închisorii erau în așa fel întocmite, încât să-ți zădărnicească orice întâlnire cu sângele tău. Atunci când nu auzeai niciun alt zgomot pe care să-l poți identifica, simțeai un huruit care venea din felul în care se urneau mecanismele temniței. Un zgomot neîntrerupt, ca și cum dincolo de ziduri ar fi curs o apă tumultuoasă, sfărâmându-se în bolovani, numai că nu știai de unde vine, de dedesubt sau de deasupra. În primele zile, bolboroseala asta mă împiedicase să dorm, mă asurzea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și auzea și pipăia și mirosea cu același organ, ce putea fi o adăugire. Pășea fără să șovăie, nu mai fusese prin locurile acelea, dar era convins că nu greșea drumul. Inspiră adânc, dintr-o amintire mai veche, dar aerul, urnindu-se greu, nu îi umplea pieptul, ci, pur și simplu, trecea prin el ca prin sită. Nu avea nici cea mai mică intenție de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar mașina, cu șasiul prins sub morman și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu se urni nici c-un milimetru. În schimb, dinăuntru se auziră zgomote. Iadeș sări ca ars, crezând că sub șezutul lui motorul începuse să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Dincolo de parbrizul spart începură să joace niște umbre ce nu erau doar năluci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arătarea care strângea în mâini portiera : — Ja care, nașparlo ! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
primeau orice, să nu se ia. Faraon scotoci prin cabină și aduse un pumn de măsline pe care le lăsă, mândru, să picure, una câte una, ca să pară mai multe. Calu privi, cu oarece nemulțumire, dar nimeni nu se mai urni. — Păcat că astea nu-s bune de mâncat, observă Chisăliță, privind spre muntele care se înălța lângă ei. — Ba să nu crezi... spuse Bunelu, pe care îl încerca duioșia față de mormanul de gunoi. Numai că azi a fost o zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige, de parcă asta dădea brațelor lui puteri noi : Au înviat motoarele ! Vine apocalipsa, oamenii s-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un fel de scorușe al căror nume îl uitase. "Nespole", le identifică Gulimănescu. Fiecare silindu-se a părea cât mai erudit, însăși madam Valsamaky-Farfara susținuse că nicăieri ca la Paris nu putuse obține o mai excelentă belle poirel. Convorbirea fiind urnită, se urmă cu deviații neprevăzute. Smărăndache nu scăpă nici de astă dată ocazia de a descrie formidabila bouillabaisse pe care o mâncase la Marsilia. De aci trecură la saramurile foarte piperate, pe care madam Valsamaky le excomunică, lăudând, dimpotrivă, mâncările
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primarul izbuti a drege lucrurile, trebui să accepte un termen îndepărtat, având în vedere încasările defectuoase ale statului. Așadar Ioanide rămase câtva timp tară bani, lucru de care primarul se simți foarte stingherit. Primarul n-avea fonduri, toată afacerea se urnise grație îndărătniciei edilului. Inginerul constructor, mai puțin platonic, se supără și amenință G. Călinescu cu încetarea serviciilor sale. Sub aceste auspicii, în primăvară continuarea construcției apărea foarte periclitată. Ca din întîmplare, Pomponescu făcu la un banchet declarația că, deși are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că cel solicitat făcuse demersurile necesare, din nefericire fără . - Trebuie să-i salvăm viața ! . - Cui? (fr.). speranță de a obține un rezultat pozitiv, întrucît problema depășea sferele respective. Hangerlioaica se hotărî să ia taurul de coarne: ceru audiență la palat, urnind tot tribul ei. l se aduse la cunoștință că audiența nu putea fi acordată, însă din înalt ordin i se hărăzea favoarea de a asista la execuția nepotului său. Grația avea și o față sarcastică. În vreme ce se petreceau aceste lucruri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stăpânirea e greu să te pui azi, nu mai e ca pe vremeabătrînilor. Atunci nu era poliție, nu era armată. Azi e telefon, e telegraf, știe guvernul când măcăie o rață. Pe urmă, vezi dumneata, cucoană, și de s-ar urni unii, nu poți conta. Unii se răzgândesc, la alții le e frică, pleacă cincizeci și ajung doi. Știm cum stau lucrurile, că la 1907 unii din noi am fost în răzmeriță. Nu-i unire între oameni, mai cu seamă când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
facă mie asta! (fr.). Mă doare îngrozitor (fr.). Prințesa plecă indignată, cu convingerea că les roturiers 1 degeneraseră cu desăvârșire. Doi țărani tineri care făceau parte din Mișcare comunicaseră confidențial Hangerlioaicăi că ei Prostimea (fr.). G. Călinescu s-ar fi urnit, dar n-aveau ordine. Dimpotrivă, li se spusese să stea absolut liniștiți până la noi instrucții. Asta însemna, după prințesă, că Mișcarea însăși era compusă din lichele. Hangerlioaica ar fi născocit cu toate astea și alte soluții, dacă n-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate de prost-gust și un fel de indiferență morală față de tatăl său. Bău deci și, ca unul care nu obișnuia alcooluri, observă numai zîmbind: - E foarte tare! Hangerliu întîmpină pe ofițer și pe ceilalți cu moliciunea lui naturală, sculîndu-se și urnindu-se fără grabă. Zvârli pantoful drept din picior și ceru să i se bată cuiul care îl supăra. - Noi, Hangerliii, zise el cu umor, avem pielița de la picioare fină. Tanti, vreau să zic prințesa, are niște bătături formidabile. Lucrul este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult tăcând. 27 septembrie - 5 octombrie 1979 Joi, 27 septembrie 1979 Sânt de două zile la Păltiniș și nu am avut încă puterea să-mi reiau jurnalul. Nu știu ce anume mă împiedică să regăsesc atmosfera magică a zilelor de aici. Mă urnesc greu, și paginile peratologice, pe care în București le-am început cu emoție, se leagă aici căznit. Și Noica mi-a apărut mai stins zilele astea. A trecut pragul celor 70 de ani, și discreția care a însoțit evenimentul ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]