861 matches
-
de Alcinou lui Ulise (VIII, pp. 783-789). Cu aerul de a conștientiza că el însuși e doar o plăsmuire literară, regele feacilor susține că grecii, ca și zeii aflați deasupra lor, sunt puși să acționeze de poet spre a-și urzi cântecul. Constatarea este tulburătoare: personajele nu caută să concureze în realitate pe cei care le citesc povestea, ci știu că sunt create de cineva de altă substanță decât ele, situat dincolo de hârtie. Condiția tragică a eroilor este de a-și
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
tot. Extincție e un monolog în care autorul se răfuiește cu amintirile, o perorație la persoana întîi care se desfășoară năvalnic, ca sub apăsarea unei furii teribile, căreia autorul îi dă glas ca să nu înnebunească. Declamația curge șuvoi, în repetiții urzite după tiparul unor reluări obsesive, ca în pasajele unei fugi muzicale. Lectura place în măsura în care te lași în seama ritualului de exagerări. Tonul lui Bernhard e hiperbolic, ritmul e molipsitor ca o incantație întunecată, iar conținutul nu contează. Cine ia seama
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-aude vocea mamei, preacurata. femeie, ni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-aude vocea mamei, preacurata. femeie, ni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
viu grai; în inimi cuvintele scrise și țara, cu mândrul ei plai. Românii vorbind de-a lor fapte Istorie, dor împletesc și fulgere-n cerul de noapte Scriu paloșe... Cronici doinesc... Sub cer cu medalii de stele, Condeie fir roșu urzesc ... RENAȘTERE Sub teasc se scriu întâiele ceasloave și multe călimări rămân secate, începe neamul a ,,căta” la slove și-a scrie-n cronici întâmplări uitate... Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
i le furaseră și le făcuseră să se treacă așa ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Nainte de-al zări pe Odiseu cu-ai săi vîslași ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă pe acest dictam, Căci Dumnezeu în timp ce ne privește vrea să ardă. 24 oct. 2003 * 1 Străin printre străini, aur nocturn scânteind, Rege printre străbuni, rătăcesc gol Către ceea ce se urzește. Unde am încă un Regat? Giuvaerul În mijlocul coroanei. Neant Ce îmi dă viață pentru a mă face origine. Acolo sunt oglinda în care Dumnezeu Se privește și mă răsfrânge. Ochi din ochi țâșnim Din oglindirea populată de mișcarea Stelelor ce
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-aude vocea mamei, preacurata. femeie, ni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fantomale? Doream să plec, să nu mai aud lumea muritoare Și toată a ei asemănare Cu negura, eu, ultima Clipă a rădăcinilor de exuberanță. Îmi spuneam: "Ah, să mor către iubire, numai ea balanță Providențială, pe când frumoasa țesătoare a trecutului Urzește poemul împrejurul zidirii căzute." Am văzut apărând pe nori locuințele În care trăiau îngerii și ei îmi spuseră Cântând deasupra țesăturii iubitei: "Îmbată-te de ea ca porfirul Ce bea din ochii tinerei femei strofele tale Purtătoare de dansuri și
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
Trinacris; fă-i pliuri brizante insulei Zante, fior di Levante; franjurează stîncos țărmii insulei Kos; zimțează multiplu insula Cipru; fă-i soclu de Paros insulei Pharos; ostrňvul Karpathos sculptează-l cu pathos de lacrimă scursă departe de sursă; insula Delos urzește-o din melos plăcut lui Apollo; iar mai încolo, întoarce clepsidra în insula Hydra și-nchide, la numele Paphos, volumele! Cît despre Corfu, frămîntă-i amorful sol galben, ca orbul pe întuneric, - pînă ce nu-i mai simți nici intrînduri, nici
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
folosi petice de lume dusă ca accesorii în mare vogă. Asta se întîmplă în povestirile Adrianei Bittel: se schimbă generații, "supraviețuitorii" ajung nițel penibili, cu certurile lor pe franțuzește, în cartierul care mai vorbește numai prin semne, fire cărunte se urzesc dimpreună cu lungi dîre de fericire. Și-o să trăim, unchiule Vania... Deși Întîlnire la Paris nu-i un manual de supraviețuire. Nu. E un jurnal stratificat de generații feminine, în care pietricele roșii apucă printre cele verzi, ca în acvariul
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
două ori. 10. Căci vor fi ca niște mănunchiuri de spini încîlciți, și tocmai cînd vor fi beți de vinul lor, vor fi mistuiți de foc, ca o miriște de tot uscată. 11. Din tine, Ninive, a ieșit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase. 12. Așa vorbește Domnul: "Oricît de mulți și puternici vor fi, toți vor fi secerați și vor pieri. Chiar dacă team întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista... 13. Ci îți voi sfărîma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
pe cine acel străin căuta, iar faptul c-a trecut prin sat curând se va uita. Cuib gol Spusele tale s-au rotit atât de mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cu cea care îi pusese inima în vibrare, el trebuia să părăsească micuța insulă. Și o făcea destul de des și pe timp îndeajuns de lung. Uneori, lipsea și câte o jumătate de lună. în tot acest timp, mintea lui Napoleon urzea tot felul de planuri, fostul împărat neexcluzând posibilitatea de a deveni viitorul împărat. întorcându-se, într-o zi de marți, dintr-una din escapadele lui amoroase, colonelul a aflat, cu surprindere, că Napoleon plecase în seara zilei de duminică. Direcția
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
necunoscutul, Tentacule-ntinde prin timp și prin spații Pe teme diverse, făcând divagații Și-ascunde avar conținutul... Atrage gândirea, animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
mai puțin angajat. La urma urmei, oare nu asta e ceea ce nu mi-am mai putut ierta și, adăugând o prostie la atâtea altele, pricina ce m-a făcut să mă împotrivesc cu cea mai mare violență judecății ce se urzea în mine și în jurul meu, silindu-mă să caut o ieșire? Câtva timp am trăit ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Mergeam înainte pe vechiul meu făgaș. Ca un făcut, eram mai lăudat ca niciodată. Și răul chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
unde i se pregăteau lucrurile, când deodată păru a-și aminti ceva. — Bineînțeles, adăugă, oprindu-se, vor să te vadă Înainte de plecare. Nu știu ce naiba ai făcut și-ai dres, dar după ce le-am povestit cine ești și cum s-au urzit toate, nu par să-ți păstreze prea mare ranchiună. Englezii ăștia și blestemata lor de flegmă britanică!... Pe Dumnezeul meu că dacă ai fi procedat cu mine cum ai făcut-o cu ei, nu m-aș fi lăsat până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mari nervul Întregii povești. După ce, cu eforturi susținute, rezistența inițială a regelui Iacob fusese Înfrântă, acesta le dădu celor doi tineri acordul său și Îi autoriză s-o pornească la drum. La urma urmei, dacă pentru bătrânul rege riscul aventurii urzite de fiul lui era mare - un accident, un eșec, sau un afront spaniol ar fi Însemnat un atentat la onoarea Angliei -, avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes compensau neajunsurile. În primul rând, a-l avea cumnat al vlăstarului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ani ai lui nu putea face mare lucru cu singura-i mână. În ce-l privea pe don Francisco de Quevedo, acesta se afla cu două rânduri de bănci mai departe, atent la piesă și cu totul străin de ce se urzea În spatele lui. Mai rău Încă, influențați de șâșâiala enervantă a provocatorilor, mulți spectatori Începeau să se uite urât la Alatriste, ca și când acesta Într-adevăr perturba reprezentația. Ce avea să urmeze era la fel de clar ca doi și cu doi fac patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi" (Poem vechi șvariantăț). Spre deosebire de individul mistic, al cărui spirit se leapădă
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată de Șeherazada care nu pentru viața ei povestește, ci pentru a urzi din pînzele înțelepciunii universului întreg, cu toate semințiile sale, o poveste fondatoare și atoateîncăpătoare. O poveste a poveștilor, cu toată conotația inevitabilă de licențios pe care familiaritatea cu Creangă o va include aici. În fond, gestul lui Carrière, de a
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
devină. Nebunia religiilor, și totuși singura cale, căci este singura ieșire din lumea noastră pe care mintea (organul cu care detectăm porți și ieșiri) o poate imagina, singurul mare scop pentru care universul trăiește. Căci o enormă conspirație s-a urzit în lume contra ființei noastre: totul, creionul pe care-l atingem și-l simțim tare, durerea care ne săgetează într-o măsea, zilele identice, faptul că-n fiece dimineață deschidem ochii-n aceeași cameră cu aceleași lucruri la locul lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ăsta, care lor le e cu desăvîrsire oprit. Dar în aceeași clipă în care-mi croiam micul meu plan de evadare știam că nici o fugă nu e posibilă, că înseși gândurile ce-mi trecuseră prin minte fuseseră deja prevăzute și urzite în marea țesătură pentru cine știe ce simetrie, ce necesitate narativă... Și că dac-aș începe să mă plâng și să mă vaiet, fiecare sunet pe care l-aș scoate ar trece printr-un la-ringe deja conceput atunci când naratorul a scris "laringe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu o privire amuzată. - Așa, în lupta aia, se îndreptă fostul împărat. Abatele își ridică privirile în tavanul zugrăvit cu o vopsea crem. Nici măcar acum, la șaptesprezece ani de la evenimentele de pe Vechea Terra, nu își dădea seama ce plan tainic urzește Dumnezeu. Nu se putea ca armata aceea de clone, plămădită din oameni atât de rudimentari, să fi fost arma cea de pe urma a Abației. Dacă accepta că liberul arbitru nu există și că oamenii nu făceau decât să meargă pe un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]