1,553 matches
-
ins"na wa-na‘lamu m" tuwaswisu bi-hi nafsu-hu wa-na≤nu ’aqrabu ’ilay-hi min ≤abli al-wardi (50, 16/15): „Noi l-am creat pe om și Noi stim ce-i șoptește sufletul său, căci Noi suntem mai aproape de el decât vâna gâtului.” (ASM) Comentatorii consideră că apropierea trebuie luată în sens metaforic, întrucât în sens propriu ar însemna o situare în spațiu proprie doar corpurilor; așadar acest nume ar semnifică fie faptul că între Dumnezeu și noi nu există distanță, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anumit „conținut reprezentativ” menit să mărturisească sintetic pentru o întâmplare, un an sau o epocă. Putem vorbi, în acest sens de un clasicism structural al politicilor de reprezentare. Dar în nici o epocă metafora nu a știut să înghețe sângele în vinele omului cum o poate face cea din ziua de azi. Pe cărarea îngustă dintre viață și moarte niciodată omul nu a fost mai expus pericolului de a rata definitiv întâlnirea cu Ființa. În lumina zgârcită a zorilor acestui mileniu confuz
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care am comis-o la un moment dat, Însă trebuie să recunoaștem că valoarea psihologică a „pedepsei” constă tocmai În acest act al conștientizării, al clarificării de sine, În absența căruia nu poate avea loc apoi acel proces al asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele care sînt cerute de meritele reale, celelalte sînt indecente, deoarece ascund fie un interes, fie disprețul disimulat
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
despre viață și literatură. M. îi citește pe tragicii greci, pe Shakespeare, Dostoievski și pe Kafka într-o grilă intertextuală care până la urmă o exprimă mai cu seamă pe ea însăși, propunând o anumită perspectivă asupra eroului tragic și a vinei „fără vină”: tragicul e o valoare a vieții și de aceea exclude absurdul. Publicistica de după 1989 - Crimă și moralitate (1993), Cronica melancoliei (1998), A vorbi într-un pustiu (2001) - impune o voce fermă, nemiloasă cu sine și cu ceilalți, o
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
gratulează literați mărunți, din preajma revistelor pe care le conducea. Rar i se întâmplă să revină cu judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
În travaliu. Era În pat. Soțul ei era acasă. Au sunat la doctor și au Început să se pregătească să meargă la spital. Ea a reușit să meargă pe picioarele ei numai cît să traverseze sufrageria. S-a lăsat pe vine și copilul a ieșit afară. A fost o naștere remarcabil de ușoară. Fără complicații. Spre lauda lui, medicul a investit un efort substanțial pentru a afla ce anume se Întîmplase și a sfîrșit prin a afla o grămadă de informații
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
poate spune că îi premerge lui Mihail Sadoveanu. Țăranul, cu mentalitatea și obiceiurile, cu superstițiile și credința lui, purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Partidul Conservator, își argumentează cu aplomb ideile în „Epoca”, unde e redactor, în „Protestarea”, cotidian înființat de el în 1906, și în Camera Deputaților, unde, în pofida lucidității luărilor de poziție, excesele de umoare îi mai jucau câte o festă. O vână polemică se simte în pledoariile sale pentru intrarea României în război alături de Aliați, cum și în alte, meșteșugite, intervenții. Inteligența, trecută prin rafinamentele lumii bune, a fost pentru M. un eficient atu și în cariera diplomatică, în care s-a
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
și prozodică. Militantismul național este principala temă a culegerii Cântarea suferinței (1920), alcătuită din stihuri mobilizatoare, optimiste, scrise în perioada 1916-1917, când suferința e văzută ca o forță capabilă să solidarizeze și să regenereze conștiințele. Mai târziu R. abandonează această vână lirică și consacră trăirilor erotice un întreg volum - Paharul blestemat (1924). Metafora din titlu, de un patetism naiv, trimite la caracterul inexorabil al pasiunii, „otravă” de care omul este dependent, în pofida rațiunii, moralei etc. De aici, starea de zbucium și
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
lume și care sînt vîndute pe dolari grei la New-York, și la cele două moduri de existență atît de diferite... A doua zi, dimineața, retras într-o pădurice rară de pini, trebuise s-o iau la goană cu pantalonii în vine, - scuze, - dar un cîine lup înfometat pornise lacom spre mine... Ore întregi, umblînd cu Sava, pe insulă, vedeam mici ofrande cu resturi de alimente puse pe niște pietroaie ca niște altare. El îmi explicase că ele erau puse acolo pentru
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
Pornind de la acest nucleu, care face ca totul să ajungă posibil, prozatorul rus a destrămat - crede R. - orice respectabilitate și chiar ordinea lumii. Acțiunea corozivă a râsului pare să nu fi avut niciodată rezonanțe mai tragice. Aspecte asemănătoare, mai puțin vâna comică, scoate la iveală și eseul concentrat asupra lui Bacovia din volumul Calea de acces. Prin astfel de analize se ajunge la concluzia că a fi mare scriitor nu este un privilegiu, ci aproape un calvar, de vreme ce literatura mare se
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
îi apare în 1981. S. este un liric manierist americanizant. De fapt, poetul reciclează în cheie ironică oftături și declarații siropoase romantice: „Și iar verde de susai / cheile din quai d’orsay/ ba le ai/ ba nu le dai! Mândro/ vână de curvet / te prind eu pe internet”. Și titlurile volumelor sunt simptomatice pentru baladistul boem, nonconformist, câteodată și subtil, sensibil, sentimental: Tandrețe maximă, Poeme pricinoase (1983), Excursie cu liftul (1988), Angel radios (1994). Oscilând între periferia caragialescă a Bucureștilor și
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
domnie (zicea că este nepot al unui fost Voievod valah) cu un bacșiș de 10.000 de galbeni. Suma s-a dovedit insuficientă, doctorul a fost exilat în Rhodos (în 1577), iar cei care se grăbiseră să jure că prin vinele lombardului curge sânge domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele, căci Miloș, fratele său, trăitor la Stanbul, făcuse rost de ele de la marele vizir) vor rămâne fără capete la începutul anului 157742. Și Mihnea Turcitul, feciorul lui Alexandru al II-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și să mă anunțe că animalele erau pregătite de plecare. În momentul În care am Început să mă spăl am simțit o durere În zona inghinală, iar presentimentul faptului că m-am contaminat de morbul ciumei Îmi Îngheță sângele În vine; mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi Înfipt un pumnal În inimă. Durerea pe care o resimțeam În regiunea inghinală, febra, dar și anxietatea mea crescură cu repeziciune; cu greu am reușit să fac câțiva pași pentru a-mi examina
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îl ținea În mână, la care a renunțat În aceeași clipă, și-a slobozit haina, care era ținută din toate părțile, și, Împingându-i pe cei din fața lui, a izbutit să ajungă În stradă. Aici pantalonii i-au căzut În vine, iar el se Împiedică și căzu Într-o baltă plină de noroi care era În fața lui: Îndată a sărit În picioare și s-a repezit la intrarea unui grajd Întunecat aflat În apropiere. Mulțimea a crezut că și-a Încolțit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Mitruț, rezultat dintr-o aventură preconjugală cu o chelăreasă. Primul depozitează tarele unei eredități criminale. Infatuat, țâfnos, crud, el devine, după preluarea atribuțiilor de stăpân, un zbir. Se înfurie din nimic, bate slugile, ba chiar pe Mitruț, „îngrijitorul” moșiei. În vinele lui clocotește sângele otrăvit al înaintașilor pe linie maternă, Solovenii. Mitruț e din alt sânge, curat. Exemplar în toate privințele, s-ar putea spune că el este un Abel, dușmănit de fratele vitreg. Acesta din urmă nu îl ucide, dar
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru ce nu nechezi?» Și simțindu-l că plânge,/ cu pinteni adânci răscoleam în țesutul fragil./[...] Picioarele mele sunt roșii de sânge[...]// «O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,/ curge’n vinele mele, tu n’o poți avea.»/ și plin de mânie, lovii cu cravașa mea, pleosc!/ în ochii ființei aceleia, care tăcea.// Lumina miloasă a Căii Lactee/ ne’nvălui... Din rana deschisă/ căta către mine un ochi de femeie/ nespus de iubit
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
își face ucenicia la vibrația versului eminescian” (Anatol Ciocanu). Intenția poetului este de „a da glas esențelor vieții”, creșterii și reînnoirii plaiului natal ori de a-și interoga semenii („Cât sânge cald mai ai tu, neamul meu? / Cât adevăr în vine, cât - minciună?”), de a găsi acele fibre („ochiul de iarbă”, „trandafirul duios”) care îl leagă de veșnicie și frumusețe. În pofida scepticismului, cu toată duritatea realității care „vâră pumnii în gura Istoriei”, dar și în ciuda anxietății care îl asaltează, poetul încă
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
date (luna - „mașină de călcat rufe”, inima - „amazoană pe șaua pieptului”) nefiind cele mai șocante. Prin aglutinări întâmplătoare, uneori și prin lipsa acordurilor gramaticale sau prin formulări eliptice, în numeroase cazuri se obțin imagini precum „vertebrele tăcerii”, „unghia norilor”, „taraful vinelor”, „loteria norilor”, „lacătele mușcăturilor”, „gleznele cântecului”, „oceanul din omidă”, „eprubeta fulgerului”, „ugerul de fulger”. Însă violentarea limbii se produce mai cu seamă prin acele „rezecții sistematice ale articolelor”, semnalate de cel mai binevoitor dintre recenzenți, Perpessicius. Acestea („umeri ca grinzi
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare de fapt. Cu unele elemente de monografie etnografică a satului dunărean, romanul înfățișează și
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
partenerii, libertatea de a acționa ca și bărbații în relațiile amoroase. Personajele feminine vor să fie îmbinări de gingășie și forță de caracter, ființe voluntare, neinhibate de prejudecăți, care, între altele, agresează delicatețea unui critic precum G. Ibrăileanu. Cu o vână de răzvrătit, P. pune în discuție stări și practici cărora încearcă să le demonstreze injustețea sau chiar nocivitatea. Mai pregnante sunt astfel de problematizări în volumul Din ocna vieței (1902), care poate fi luat și ca titlu generic pentru o
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
de versuri a sa, P. se dezvăluie un neomodernist expresionist, ezitând între suferința melancolică, neputincioasă și revolta amenințătoare, între transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Aurel Vlaicu. Prozatorul s-a remarcat și prin câteva schițe și nuvele suculente, predominant umoristice, grupate în volumele Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936), Ghicește-mi în cafea (1938) și Bătaia (1942). Neîndoios, d. Victor Ion Popa purcede din vâna atât de viguroasă a d-lui Mihail Sadoveanu. Sensibilitatea sa domoală, de moldovean duios, natura provincialistă a lexicului, inflexiunea lirică a tonului narativ ne deșteaptă în spirit ecoul prozei sadoveniste. Cu Velerim și Veler Doamne ne întărim din nou impresia
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Romanul Tinca evocă lumea, bine cunoscută de autor, a colecționarilor de artă și este scris cu luciditate și umor. Despre piesa Vine nebunu! regizorul Sică Alexandrescu afirma că i-a oferit prilejul de a descoperi „un nou autor dramatic cu vână comică”. La senectute R. și-a descoperit vocația istorico-literară, alcătuind dicționare de personaje din opera lui Liviu Rebreanu, din romanul Sfârșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu, din romanele lui Duiliu Zamfirescu și din Ciocoii vechi și noi
RADULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
RACOVIȚĂ, Dimitrie D. (10.X.1862, Buzău - 8.VII.1891, București), critic dramatic și prozator. Este fiul pitarului Dumitru Racoviță, profesor și publicist el însuși. Un publicist interesant, cu vână de critic, se dovedește și R., care, semnând adesea cu pseudonimul Sphinx, colaborează intens la „Binele public”, unde a debutat în 1879, „Literatorul”, „Epoca”, la „România liberă” și „Revista nouă”, unde era și redactor. Articolele sale pe teme diverse din
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]