667 matches
-
febrile ale mâinilor reginei, statuia coborâse de pe soclu și o îmbrățișase pe aceasta, făcându-i astfel voia de suverană neînvățată să ia foarte în serios imposibilul. Slăbiciunile puterii au și ele maxime momentane; din piatră seacă se ivise un bărbat vânjos gata să-i risipească langoarea - miracol ce eclipsă total posibile insistențe deplasate pe chestiunea identității stricte a despietritului. Cu-al său mediocru șiretlic pus magistral la cale, Dedal mizase corect pe pierderea de vigilență indusă de efectul surpriză; fără îndoială
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rându-i, meșterul o ridică pe regină dincolo de ea, la o demnitate autoeclectică, emancipată complet de recunoașterea mulțimii și sprijinul simbolurilor de statut. Mâinile lui urmau, ascultătoare, saltul ei de la sine peste limită, și-apoi îl susțineau în vârful brațelor vânjoase ca două coloane de piatră, însă numai cât să se pneumatizeze de aerul unei perfecțiuni extrem de fragile. El îi împănă saltul cu încredere în sine, ajustându-i apoi circumstanțial măsura exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de seceriș. Neaștepându-se la așa ceva, locuitorii și-au dat de veste de la un sat la altul, aprinzând pe înălțimi focuri (obicei adoptat mai târziu și de secui) și s-au retras spre locurile întărite de la natură. Dar, lipsiți de brațele vânjoase ale tinerilor plecați în Transilvania, nu au putut organiza o apărare. Turcii călări au înconjurat rând pe rând satele și înălțimile și au luat mulți robi pe corăbiile lor. După ce au pustiit totul prin foc și au prădat pe negustorii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
francezii sunt obsedați de amintirea provinciilor pierdute, Alsacia și Lorena. Visează să se răzbune, punând în același timp înfrângerea pe seama inferiorității numerice a trupelor franceze în raport cu armata germană. Ei mizează așadar pe femei să aducă pe lume prunci frumoși și vânjoși, care să devină vajnicii ostași ai zilei de mâine. În acest scop, după cum explică profesorul Adolphe Pinard, inventatorul puericulturii, era necesar ca tinerele femei să aibă o sănătate înfloritoare și o constituție robustă, deoarece vigoarea fătului se formează încă din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din asistență se ridică o siluetă, urcă pe scenă și preia instrumentul părăsit, inte-grîndu-se în "orchestră". Și cînd ne așteptam mai puțin, din parc țîșnește un strigăt ascuțit și în mijlocul scenei sar doi tineri în cămăși albe, unul înalt și vînjos, celălalt mărunt și suplu ca o nevăstuică. Instrumentiștii se însuflețesc. Melodia capătă o cadență din ce în ce mai rapidă, în ritmul căreia cei doi încep să se miște cu o rapiditate excepțională. Nu ne este greu să remarcăm că mărunțelul este mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de calotă, de sub care scăpau câteva șuvițe de un blond spălăcit, lipite de fruntea și gâtul transpirate. Dezgolită de misterul monahal, avea aerul unei țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii ușor superioara unei mănăstiri." Singura ei consolare rămăsese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fel, el pune în valoare sentimentul sublimului în mișcări și la unul și la altul. Ritmul care le reglează mișcările și îi înmlădiază le scoate în evidență trăsăturile, aproape totul dobândește o valoare estetică. Ceea ce conferă armonie în mișcarea aripilor vânjoase ale vulturului sau aripilor fragile ale fluturilor este tocmai sensibilitatea privitorului iubitor de frumos. Grația zborului nu va fi percepută de un primitiv veșnic preocupat de procurarea hranei, de exemplu. A nu se înțelege, profesore, că nu există grație în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
coadă pentru bilet și chiar răniri ușoare cînd patronii cinematografului au pus capăt accesului în sală. Mai mulți ofițeri și soldați din Armata Salvadorului au început să poarte același tip de eșarfă la gît și bentiță în jurul frunții ca și vînjosul Rambo, cel cu pieptul gol." (2 august 1985) Filmul a "depășit toate recordurile de box-office și în Africa de Sud, Hong Kong, Taiwan, Venezuela și în multe alte locuri, ba chiar și în Israel și Liban" (Reuters North European Service, 31 iulie 1985
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Strigăte sălbatice se înalță, iar învălmășeala este de neînchipuit. Nicolae Filipescu, care e în capul scării, vede pe maiorul Fănuță venind în direcția sa, în fruntea escadronului. Cu un gest repede, scoate revolverul și vrea să tragă. Dar o mână vânjoasă îi prinde brațul și o voce îi strigă: Ce faci, Nicule, ești nebun?... Erea prefectul poliției, Dimitrie Moruzi. Moruzi erea rudă cu Filipescu. Văzând că lucrurile iau proporții, Regele trimite un aghiotant care cere ca jandarmii să se retragă. Cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata vânătoare la care avea aerul că ia parte. Purta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe labele din față suprapuse. În timpul scurtului dialog dintre mine și Silvia, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
administatori. Arendarea și dijma au contribuit la progresul agriculturii americane. E foarte important să se selecționeze vitele și plantele. Dar oamenii cum Îi selecționăm? Cei care nu au predilecție, Înclinare spre viața de țară, merg la orașe. Dar sunt tineri vânjoși, dinamici, cu pasiune pentru agricultură. Neavând capital suficient, ei ar rămâne pierduți În agricultură. Luând În dijmă, cu puțin capital, ei realizează un venit sigur. Acest proces de primenire a energiilor explică randamentul extraordinar pe care-l dau cei puțini
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În trei categorii: a) cei care nu iubesc viața la țară; b) cei care au pierdut În agricultură; c) cei care sunt În imposibilitate de a lucra, bătrâni, bolnavi, văduve cu copii, copii fără părinți. Pământul lor intră pe mâini vânjoase spre binele Întregii națiuni. Ferma Bruder este cultivată astfel: porumb 85 ha, ovăz 15ha, trifoi 30ha. Restul pășune artificială 30 ha, iar conacul 5 ha. La această suprafață are un tractor, un plug cu trei brazde pentru tractor, 1 rotativ
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Octavia LupuMorariu face parte din cei 27 premiați ai acestui concurs ținut în 11 iunie 1932...” * Făt-Frumos (Anul x 1935. Numărul 1-2, director Leca Morariu) Numărul e jubiliar și ca atare se prezintă excepțional de bine. De 10 ani de când vânjosul Făt-Frumos a domnului profesor Leca Morariu își avântă buzduganul și adulmecă zările basmelor, rolul lui în Bucovina este acela al revistei prin excelență critice și românești. De altfel, în editorialul „Zece ani” semnat cu Constantin I. Popescu”, dl. Director(!?) își
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
da dreptate, oamenii care aplaudă ușor la fel de ușor te vor huidui și te vor uita. Aia nu e lume care să iubească, Cristian ! Mâine un alt tânăr, cu o voce mai bună sau mai rea poate, dar cu pieptul mai vânjos și sprâncenele mai arcuite și mai bărbătoase, va crede același lucru, după ce îți va lua locul. Peste el vor veni alții. Și altele. Căci în lumea aia nu talentul egalează mărimea bus- turilor savuroase, a șoldurilor rotunde și a picioarelor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de stat pe plan global sau regional, în apărarea drepturilor cetățenilor români, aflați temporar sau permanent pe teritoriul acestei țări, căci, dacă misiunea noastră principală ar fi să apărăm clădirea ambasadei, atunci în locul nostru ar fi fost selecționați patru-cinci milițieni vânjoși și bine antrenați, care ar fi fost cei mai buni pentru o astfel de misiune, nu ca noi. Am înțeles, tovarășe diplomat, nu ești cu mine, ci împotriva mea. Închid ședința. Se ridică de pe scaun și ieși din cameră. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lucra pe același vapor. Goldie era un tip slab, cu nasul coroiat, cu pielea-ntinsă pe față și cu o pată roșie pe fiecare pomete. Alt prieten de-al lui Izzy era un fost parașutist pe nume Matty, un flăcău vînjos, chipeș, cu o față de dur, care nu purta nici una dintre urmele unui dependent de droguri. Mai erau două tîrfe de care se ocupa Bill. În general tîrfele nu sînt o combinație bună. Atrag garda și cele mai multe vorbesc. Dar Bill insista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ochii, atingeam cu mâna aceleași ziduri din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța lui trasă de un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de glonț pe câmpul de bătaie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la un moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și ea patru ani fără un braț. Nici ca monument al invalizilor nu arăta rău, mai ales că în toate orașele unde există monumente ale invalizilor acestea constau într-un soclu cu multe trepte, pe care e cocoțată o femeie vânjoasă, dar beteagă. După ce țiganul, care știa să demonteze mâini de bronz, i-a furat-o și pe cea stângă, Primăria s-a sesizat și i-a comandat artistului patru mâini: două de pus în locul celor furate și două de rezervă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
țelurile esențiale ale prezentului, formulate de Secretarul General al Partidului și care-și găsesc materializarea în construcția țării.“ (Săptămîna, 26 ianuarie 1978) GORUNESCU Valeriu „Partid, cărarea noastră și-a păcii chezășie. Sunt umbrele-alungate și ochii s-au zvântat. De mult vânjoase mlade noian țășnesc din glie. Fă tu să nu rămână nimic nerăzbunat, Partid, cărarea noastră și-a păcii chezășie!“ („Desferecare“, Familia, decembrie 1972) GRAUR Al. „Poporul român, o vreme uimit și umilit de vehemența și deșertăciunea vorbelor goale, altfel purtate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele în spate. Simt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de griji, sensuri și idealuri. Și era bine... Furat de amintirile care îl asaltaseră, era pe punctul să depășească stația de coborâre. De această dată l-a ajutat să se dea jos din tramvai o fetișcană potrivit de înaltă, dar vânjoasă și parfumată, cu un chip asemănător cu al soției, așa cum era ea când a cunoscut-o ca adolescentă și s-a îndrăgostit de ea pentru totdeauna. Câți ani or fi trecut de atunci? Iar le-a pierdut șirul. Un scurt
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]