37,166 matches
-
ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Emil Brumaru Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd Ce ne învinge-n mila-i dulce Un fulger sufletul ni-l zmulge Ni-l năruie vrea să ni-l culce Ni-l
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
și chinul Și carnea coapselor preapline Deasupra-ne zburda fantastic Un flutur uriaș de ploaie Timpul tăia rîmele drastic Și-ți clipoceau buzele spastic De-amorul veșnic ce ne-ndoaie Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
rîu, care nu diferă prea mult de lexicul Cîntării cîntărilor și despre care, după ce au străbătut atîtea secole, putem fi siguri că vor străbate și altele". Pe Bacovia îl conține în germene versul eminescian însuși: "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai vorbi de poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea pustie și neprimitoare: "Odaia mea mă înspăimîntă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
alegorică (Viața/ viața), eliminarea dublei marcări a dialogului (la V. Voiculescu), prin liniuță de dialog și prin ghilimele, utilizarea virgulei conform ortografiei în vigoare, corectarea tacită a scrierii substantivelor articulate cu un singur -i de către V. Voiculescu ("Urlă lupii-n vînt"). în Colind pentru vînătorii de munte publicat în R.F.R., apare versul "Cu armele în mîini", pe care eu îl scriu "Cu armele-n mîini". George Corbu este rugat să rostească cu voce tare versul, să numere silabele și să audă
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider tocmai ieșea tacticos, Fram, ursul polar...
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
-i ia sufletul, Uneori nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă, la fereastră iarăși pâcle siberiene și iarăși căpitanii tăi profanează mormintele, Vântul din grajduri pizmuiește vântul din crângurile de stânjenei, norii urăsc ploaia, croitorii cei mari din Valahia cos straie noi din mantale vechi, cei ce rabdă și tac încurajează întotdeauna, cei ce urlă n-au nici o părere, suntem lefteri și de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă, la fereastră iarăși pâcle siberiene și iarăși căpitanii tăi profanează mormintele, Vântul din grajduri pizmuiește vântul din crângurile de stânjenei, norii urăsc ploaia, croitorii cei mari din Valahia cos straie noi din mantale vechi, cei ce rabdă și tac încurajează întotdeauna, cei ce urlă n-au nici o părere, suntem lefteri și de crăpelniță. Ieșiți din tunel
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara cu sintaxa ei post-modern-efemeră Aruncăm în aer orologiile, la frontieră, unde sinucigașii mai
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi de iluminat se înalță în stoluri și iau cu asalt șirul
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul meu de
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
în croiala acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută. / Aerul e sărat și foarte vechi gardul pe unde / cîte o vită de var murdar pătrunde." (Ioana). Oricît de deconcertante prin lipsa unității, poeziile lui Ion Vinea păstrează în construcția lor mozaicată "firul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
ce-i cere gazda, ci ce-i place lui cu deosebire și la ce se pricepe mai bine. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul stadioanelor engleze, altul despre morile de vînt, altul despre tăcerea dunelor. Cred că așa am fi aflat mai mult unul despre altul, am fi devenit mai apropiați și satul global" o, da, uitasem, iată mă aflu în satul global, vorbesc despre el. Beneficiind în ultimii ani de
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile (cuprins în Cotidiene, 1986), sugativa devine principiu cosmic, aplicabil unui obiect-ființă (lemnul), unui fenomen meteorologic (vântul pe boltă), unei părți din trupul animal sau uman (osul în țărână), de vreme ce el zvântă cerneala din versuri : Poetul își usucă poeziile/ cu-aceeași sugativă ieftină cu care se usucă / lemnul în păduri vântul pe boltă osul în țărână. Două
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
unui obiect-ființă (lemnul), unui fenomen meteorologic (vântul pe boltă), unei părți din trupul animal sau uman (osul în țărână), de vreme ce el zvântă cerneala din versuri : Poetul își usucă poeziile/ cu-aceeași sugativă ieftină cu care se usucă / lemnul în păduri vântul pe boltă osul în țărână. Două scurte arte poetice, diferite în conținutul lor, stau față-n față la paginile 434 și 435 (incluse în culegerea Nimic n-ar trebui să cadă, 1997). În cea dintâi, Și din nou scrisorile..., a
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri / (din cofetărie i se vede-un colț) // scrii și-nghiți virgule cum lacrimi / scrii și-ți lași iluziile / să-ți încâlcească sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul scriptor, perceput ca un Tu-Eu, ci un un discurs autoritar al
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Gheorghe Schwartz Lui Oskar Popescu, nevastă-sa i-a lăsat geamul deschis la coridor, așa că abia a deschis el ușa, când a venit acasă, că vântul a și trântit fereastra, făcând sticla țăndări. - Niciodată nu ești atent, îl dojeni femeia, iar el nici măcar nu se mai obosi să-i răspundă, să-i spună că, de fapt, vina nu este decât a ei, că ea a lăsat
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării de grație și descopăr că sunt îndrăgostit, îndrăgostit de păsări. Beau din pumni
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
de emisfera boreală, de altfel panica îmi desenase pe buze un contrast izbitor al acestei senzații. Doar în acest mod am reușit să pătrund ceva mai adânc în retina care sârguincioasă devora imagine după imagine viața de zi cu zi. Vântul s-a pornit impetuos să destrame materia incandescentă a soarelui. Bucăți de lichid tulburând ființa agitată a necunoscutului înecau cu note majore asfințitul. Doar poziția trupului tău așezat concentric într-o urnă mică mai rezista trecutului atât de concentrat în
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
căpățâna" cu golgotha în tencuiala sfântă din fântâni prin gura mea lovită de bastoane. Prea multe răstigniri pe cer. Auzi? mi-au nins în păr devreme silicații sub mersul viermelui în morții duzi și vrabia îmi ciugulește fața rupturile de vânt către sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
reper afectiv, cum zice-se au alți români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să-i ocolesc, și aș găsi și o activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără rădăcini naționale, e cea mai inconfortabilă din toate, fără să comporte o notă eroică. Dimpotrivă, deseori i se asociază ideea unei obscure vinovății, a unei carențe afective, împotriva căreia simt nevoia să reacționez, sprijinindu-mă pe exemple celebre ca
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în carcasa părăsită. Am stat cu mâna pe sfârșitul meu, El respira, iar eu tăcusem. Tot ceea ce era vânt și frunză Părea o banalitate în plus. Nu mai avea nici o importanță Să stai de vorbă cu fantezia, Nici cu rudele ei, transparențele De nimeni încă știute. Sperasem în ele mai mult decât în viață, Și deodată m-au părăsit
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi pune arderea ca mască, De mână dus, cântând ies din exil.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]