770 matches
-
stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să folosească scrumiera, zi-le că n-ai decât unu care curăț-aci, cu mai puțin de un salar’ minim. Poate-o să aib-un pic de obraz. — Mai bine ai fi bucuros că ți-am dat o șansă. Tot timpu’ se vântură pe aici băieți negri care caută de lucru. — Îhî! Și se mai vântură și băieți negri care se fac vagabonți cân’ văd cât îi plătește lumea. Mă gândesc uneori că, dacă tot eș’ negru, mai bine să fii vagabont. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai puțin de un salar’ minim. Poate-o să aib-un pic de obraz. — Mai bine ai fi bucuros că ți-am dat o șansă. Tot timpu’ se vântură pe aici băieți negri care caută de lucru. — Îhî! Și se mai vântură și băieți negri care se fac vagabonți cân’ văd cât îi plătește lumea. Mă gândesc uneori că, dacă tot eș’ negru, mai bine să fii vagabont. Fii mai bine bucuros că muncești. În fitece noapte pic în genunchi. Mătura se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
timp mi-au răspuns afirmativ. Aici în Bronx, în sala asta, publicul va fi probabil puțin cam provincial, dar dacă iese bine conferința, s-ar putea ca într-o zi să vorbesc în sala lor de pe Lexington Avenue, unde își vântură ideile mari gânditori ca Norman Mailer și Seymour Krim. Nu strică să încerc. Sper că te ocupi de problemele tale de personalitate, Ignatius. Paranoia nu ți s-a agravat? La baza ei este, cred eu, faptul că stai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă să schimbe tabăra, să devină un procuror public, să Înfunde oameni, În loc să Îi scape. Dar alunecosul avocat nu era atras de asta. El avea misiunea să prevină erori ale justiției! Să-i apere pe cei nevinovați! Și să-și vânture fața la televizor ori de câte ori avea ocazia. Omul era o pacoste. Dar În secret, Logan știa că dacă va intra vreodată În belela, va vrea ca Sandy Alunecosul să-l reprezinte. — Și cum de l-ați lăsat pe Sid Șuierătorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trebuie să recunosc, am o presimțire sumbră legată de chestia asta. Nu cred că vom reuși să... Se opri și ridică din umeri. Vestea bună e că Îi distrugem ziua lui Sandy Alunecosul. N-o să Îi lăsăm șansa să se vânture țanțoș prin fața juriului. — Poate o nouă amenințare cu moartea l-ar face să uite de această dezamăgire? Insch zâmbi. — Să văd ce pot să fac. Norman Chalmers a fost oficial arestat și trimis Într-o celulă pentru a apărea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era oarece dugheană sau chiar crâșmă... --Ce te face să crezi asta? --Cea mai simplă pricină ar fi că acea casă se afla aproape de Chervăsărie și avea vreo pivniță cu oarece băutură... --Că bine zici! Păi câtă lume nu se vântura pe la poarta acelei case?! Până se încărca sau descărca harabaua trecea ceva vreme și... Apoi se mai încheia câte o afacere între “neguțitorii” care mișunau prin preajma Chervăsăriei ca furnicile... --Văd că te pricepi la afaceri, nu fie de deochi da
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Din nou - pentru a câta oară - micul dejun mă aștepta pe masă. Cine și când l-a adus, bănuiam doar... Am mâncat cu mare poftă. Asta ca urmare a muncii de ieri după amiază la săpatul grădinii. Privirea mi-o vânturam în toate părțile, doar-doar oi vedea-o... Nici un semn însă. După scurtă vreme, l-am auzit pe bătrân venind. Am ieșit în prag, să-l întâmpin. Pășea moale și anevoie, cu răsuflare grea. --Bună dimineața, dragule, și să-ți fie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o vei pune în pămînt și pîinea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse. 24. Boii și măgarii, care ară pămîntul vor mînca un nutreț sărat, vînturat cu lopata și cu ciurul. 25. Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea. 26. Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
îți vin în ajutor, zice Domnul, și Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău. 15. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărîma munții, și vei face dealurile ca pleava. 16. Le vei vîntura și le va lua vîntul, și un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel. 17. Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nici un răspuns. În timpul ministeriatului doamnei ministru Bartoș Gabriela când s-a legiferat reducerea numărului de paturi, prin atitudinea noastră fermă, clinică de neurochirurgie nu a pierdut decât 10 paturi. Într-un moment de confuzie politică și organizatorică În care se vânturau tot felul de reforme dar de fapt se urmăreau rezolvarea unor interese meschine personale câțiva dintre colegii noștri mai tineri cu putere de decizie administrativă pasagera care nu cunoșteau nimic din valoarea spitalului de neurochirurgie ar fi dorit să-l
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
viața omului zăbava, decât cetitul cărților.” Miron Costin 11. „Cetind, trebuie să citești și al doilea și al treilea rând și așa vei înțelege dulceața, mai vârtos să înțelegi ce citești, că a citi și a nu înțelege este a vântura vântul sau a fierbe apa.” Miron Costin 12. „De multe ori aflăm din cărți ceea ce oamenii n-ar putea ori n-ar îndrăzni să ne spuie.” Dionisie Romano 13. „Omul care nu știe carte [...] au de nu se va învăța
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind pereții gigantici și o fâșie subțire de cer cenușiu care alergau pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă atotcuprinzătoare. De data mai tare, fiincă râul era blând, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plinuță, cu coc, ten păstos și manichiură făcută în casă, o doamnă cam stătută, din seria femeilor Lica, pe care nu le-a avut deloc la inimă. I-am mai pus la încercare și pe alți prieteni. Părerile s-au vânturat între o regină akkadiană, un star pop și un împărat mugal. Pun pariu pe ce vreți că primul care ar da răspunsul corect ca din pușcă la întrebarea cine-i Akka de la Kebnekajse ar fi Nicolae Manolescu. Sau (zice Cornel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de mână? Oare am fost economi până la zgârciți cu cuvintele: „Ai grijă de tine, băiete!“?, „Pe curând, papa“? Oare și-a scos pălăria când trenul a plecat din gară? Și-a netezit, încurcat, părul lui blond? Mi-a făcut semn, vânturându-și pălăria de velur? Ori chiar batista, ale cărei patru colțuri le înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra deschisă a compartimentului și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nasul în ele, am închis ușa de la baie și am plâns. Când am ieșit, mama mi s-a părut îmbătrânită brusc. Dacă aș fi văzut-o pe stradă, aș fi confundat-o cu una dintre fe meile fără povești care vânturau la piață plase cu ochiuri. Noi doi uram plasele cu ochiuri. Ea și cu mine. Își pusese ochelarii pe nas și își sprijinise coatele pe masa sculptată a Leei din bibliotecă. Masa sub care mă jucasem toată copilăria. Din picioarele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta o spun cei care au cunoscut colhozul în prizonierat. Mai vorbiți voi mult tot așa că poate aveți fierbințeală și vi s-o făcut de răcoare ca celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dădea în altă stradă, ci ducea spre drumul larg ce străjuia rîul și, deci, spre o mare de lumină unde pomii foșneau și steagurile fluturau și unde erau o mulțime de oameni pretutindeni, iar zgomotul nu umplea spațiul, ci era vînturat în toate direcțiile, peste apă și în sus, spre cer. Trebuie să fi avut doi sau trei ani, nu mai mult, pentru că stăteam pe umerii tatălui meu, iar tatăl meu e mic și plăpînd și deloc puternic. Cred că trebuie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
abia am scăpa de unul, ci la o adevărată respectare a legii de către toată lumea și ca nimeni să nu mai fie deasupra legii. Rămân la părerea personală că suspendarea Președintelui e doar vorbă goală, fără fundament și că cei care vântură asemenea idee se unesc apărându-și propriile averi. Corupții de toate culorile politice se unesc împotriva bunului simț și a legilor morale ale societății noastre. În seara de 9 februarie 2007, pe la ora 22, sun la Paris pe scriitorul Andrei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mă întreb dacă Contesa s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un pic pe-aici în fundul gol. Platonic-teutonic. Da nu mai știu ce înseamnă asta. Oare am știut vreodată? Și dacă am știut și acum nu mai știu, ce înseamnă trecutul? Ce putere are el? Și a existat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii aduceau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din milă, o doză letală, de praf puturos. Își face simtită prezența, prin aer, pe jos, prin cotloane al Morții prea alb praf puturos, pe nări îl simti cum urcă în sus gingia e albă, uscată, crăpată aspect de nisip vânturat o doză mai vor, o doză, și-atât! E visul suprem al celor căzuți Ce vor de la Zeu, o marfă de-a gata și fără de plată....
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]