1,130 matches
-
buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doua zi, m-am oprit la un magazin de bijuterii din cartier ca să cumpăr un înlocuitor pentru colierul lui Rachel. Nu voiam să o deranjez pe M.F.P. sunându-i la ușă duminica dimineață, dar i-am cerut în mod special vânzătoarei să îmi arate toate obiectele pe care le avea marca Nancy Mazzucchelli. Femeia a zâmbit, mi-a spus că era prietenă veche cu Nancy și a deschis prompt o vitrină de sticlă, din care a extras opt sau zece mostre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe Fifth Avenue și mă îndrept spre casa de marcat cu un braț de haine de firmă. Trântesc toate hainele la casă și sunt atât de bogată încât nici nu m-am deranjat să mă uit la etichetele cu prețul. Vânzătoarea se uită la mine ciudat, pentru că fața mea i se pare cunoscută, dar nu e sută la sută sigură. Îi dau cartea de credit, și ea se uită neliniștită la numele de pe ea. Apoi mă recunoaște, și pe fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ăsta și e grozav că nu vezi pe nimeni în Irlanda purtând ceva ce ai cumpărat de aici. Intru în grabă într-o cafenea, îmi iau o cafea la pachet și mă îndrept spre scara rulantă. În magazinul Banana Republic, vânzătoarea îmi spune „Bună“ cu un zâmbet atât de larg încât, o fracțiune de secundă, sunt convinsă că o cunosc. Apoi îmi aduc aminte că în SUA majoritatea vânzătorilor te întâmpină astfel, așa că o salut doar, cu un zâmbet la fel de larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prea confortabili În general, dar ăștia sunt pur și simplu cumpliți. Lucru care s-ar putea să fie din cauză că sunt cu două numere mai mici. Lucru care ar putea fi din cauză că mi i-a cumpărat Connor, care i-a spus vânzătoarei de la buticul de lenjerie intimă că am cincizeci și două de kile. Motiv pentru care ea i-a zis că probabil am mărimea patruzeci. Patruzeci ! (Sinceră să fiu, cred că a fost pur și simplu rea. Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac cumpărăturile în ultimul timp: fără opriri, fără treceri în revistă, fără ocheade către alte articole. Nici măcar către balerinii ăia cu paiete de acolo. Mă duc întins la sandalele pe care le vreau, le iau din raft și îi spun vânzătoarei: — Aș vrea un 39, vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar ce‑ți trebuie și nimic altceva. Asta e cheia shopping‑ului controlat. Nici măcar n‑o să arunc o privire pantofilor ălora senzaționali, roz cu toc cui, chiar dacă s‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o, Doamne, sunt fenomenale. Picioarele mele arată brusc elegante, par mai lungi... ei, OK, merg un pic cam greu cu ele, dar asta e probabil din cauză că podeaua magazinului e atât de alunecoasă. — Le iau zic cu un zâmbet larg către vânzătoare. Vedeți, aceasta este răsplata acestei abordari controlate a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj. — Tocmai le‑am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
intru puțin vizavi, la Gifts and Goodies. Este unul din magazinele care a luat rame de la Suzie și mai intru câteodată când sunt prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Spade de piele cafenie și o duc la casă. Costă 500 de dolari, ceea ce pare destul de mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și mă îndrept spre casă. În timp ce vânzătoarea scanează fiecare articol, mă uit înapoi în magazin, să văd dacă nu cumva mi‑a scăpat ceva, și doar în clipa în care mă anunță totalul ridic privirea spre ea, ușor șocată. Atât de mult? Pentru câteva felicitări? Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care am semnat chitanța pentru cartea de credit... nu mai eram eu. Eram Grace Kelly. Eram Gwyneth Paltrow. Eram cineva strălucitor, care poate semna oricând în treacăt o chitanță de credit pentru mii de dolari în timp ce zâmbește și râde cu vânzătoarea, de parcă n‑ar fi cumpărat nimic. Mii de dolari. Deși, pentru un designer de talia Verei Wang, prețul e destul de ... Ei, e chiar foarte... O, Doamne, simt că‑mi vine rău. Nici nu vreau să mă gândesc cât a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul a refuzat s-o interneze, lăsând-o să moară acasă. Când pleci dintre ai tăi, dragii mei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
foame, să cerșească În metrou - decât să lucreze „cu mâinile”... «Fată dragă», Încercase doamna X, «ân primii ani de exil toți am dus-o greu - doamna cutare a lucrat ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba câini, eu Însămi am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X, neînțelegând, Îi ceruse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
călcâie, și-a surprins imaginea în oglinda de mari dimensiuni de pe spatele ușii. Avea sânii mici, dar cu o formă regulată, iar sfârcurile întunecate aveau dimensiunea unei monede de un penny. Alison primise asigurări din partea diverselor ei prietene și a vânzătoarelor din magazinele de lenjerie intimă că avea sânii unei femei mult mai tinere. În secunda în care aveau să-și piardă acest aspect, Alison avea de gând să intervină chirurgical și asupra lor. Întorcându-se în dormitor, femeia a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a băgat mâna în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de bebeluș, în dungi alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet scurt. Femeia o privise curioasă, de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cu o minusculă parte din această încărcătură, căpitanul Kaleb-el-Fasi putea să părăsească pentru totdeauna Adoras și să se întoarcă în Franța, la Cannes, unde, la Hotel Majestic, petrecuse una dintre cele mai frumoase perioade din viața lui, în compania splendidei vânzătoare de la un boutique din Rue des Antibes, care probabil că a așteptat mulți ani ca într-o bună zi o el să se țină de cuvânt și să se întoarcă după ea. Pe la jumătatea după-amiezei deschideau marile ferestre ce dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a ieșit lipsă la bani și nu s-a ales cu nimic din salariu. Tot așa i-a mers și la doi patroni cu tarabe de ziare, ce să te mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a Întipărit În minte mai cu seamă ca momentul În care am aflat că Marks and Spencer Încetase să mai aprovizioneze cu Margarita linia lor de cocktailuri la conservă. Am fost tare necăjită. — De ce? am miorlăit eu jalnic la vânzătoare. — Nu mai aducem așa ceva. — Dar era foarte căutată! Deseori, se vindeau până la ultima. S-a Întâmplat să vin ca să cumpăr una, dar se dăduseră deja toate. Nesimțitoare la durerea mea, femeia Își scărpină nasul. — Uneori, zise ea, ca și când mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Pe urmă, semaforul rămăsese mult timp pe roșu, iar el n-a vrut să treacă strada pe stop, domnul profesor va înțelege că nu se poate. Și coada fusese lungă, pe două rânduri, afară în stradă, până la prăvălia pălărierului, căci vânzătoarea cea nouă le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte de amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]