3,550 matches
-
Da, am spus. Presupun că da. — Hmmm, făcu doctorul, încruntând din sprâncene, gânditor. Mândria unui bătrân, cu asta te-ai luptat tu, mi-e rușine să spun. — Trebuie să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos Enciclopedia peștilor insoliți. Am găsit asta. Fidorous ridică privirea spre carte. Noua căldură din el dispăru brusc, totul redevenind gheață. Luciu de gheață. Dă-mi-o! Am ezitat, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe deasupra nu prea fécea crécéni. De fapt, aproape cé nu le fécea deloc. Fécea nuiele lungi și grațioase, din care se féceau bețe de pescuit. Puse sub braț cele doué crécéni și se Întoarse prin vie, Înapoi În ogradé. Le vîrI sub streașiné că sé le dea timp sé se usuce. Trebuie sé fie țări cînd va Întinde pieile pe ele, ca sé nu-și dea drumul și sé i le strice. 59tc "59" Fugi Încet gardul, fîntînă se roți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Hamlet, de ce n-ați juca și rolul groparului? Explodează un bec. Explodez și eu: Știți ce-a făcut domnul Sergiu Crupenschi după ce s-a văzut patronul "Minervei"? Zice presa că a scos din bancă tot contul editurii și l-a vîrît în contul propriu. Cîștigul e privat, pierderea e națională. Acceptăm situația asta cu fatalismul nostru zîmbitor: Așa-i la noi, ce să-i faci? Care e cea mai gravă problemă a breslei? Dihonia. Ce i-ar putea cataliza pe scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascunde. Dar călcîiul tot vulnerabil era. Pentru bărbații adevărați, ca Burton, Gregory Peck, Clint Eastwood, Anthony Quinn, Mitchum. Îi vezi smulgîndu-și pantalonii de pe ei prin baruri, obsedați de lenjerie cu sclipici? Îl vezi pe Charles Bronson acceptînd să i se vîre zece dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface ațipit. Buna dispoziție trece de la mine la ea, de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a molipsit și pe-ai mei. Tano nu ne mai suportă rîsul și se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
euforiza. Sperau că au scăpat de moarte, chiar și cînd capetele li se rostogoleau în coș. Lua cineva în seamă, ia cineva în seamă înțelepciunea antică? De la Vergiliu cetire: "Salvarea învinsului e să nu mai spere în nimic". Tano își vîră fruntea în palma mea, ca și cum mi-ar spune: "Io te mîngîi pe tine, muiere, nu tu pe mine". Simte cînd ceva mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hranei intelectuale. Colecția unei edituri se numește "Cartea școlarului grăbit", după modelul cultural francez. Niciodată n-am știut ce și cît să luăm de la modelele occidentale. Se rezumă, se decupează 10 fraze, se colajează cu 5 referințe critice și se vîră elevului chifteaua-n gît, să ajungă fuga la desert: televizorul. Doar n-o să citească bietul copil în întregime Amintiri din copilărie, Alexandru Lăpușneanu, Baltagul, că nu-i vreme de trăit într-o bibliotecă. Măcar cititori de librărie or mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru a se mai ușura de birurile grele, mai dă o speranță, o promisiune, un jurământ, o stigmatizare, o neantizare, cutărei sau cutărei opere, cutărui sau cutărui curent de muzică, de pictură, de poezie, de stil, de filosofie, moartea își vâră coada și ea și își creează curente și stiluri, e o modă de a muri, un stil neimitabil, o moarte unicat, așa cum în teatru nimeni nu e de neînlocuit, dar fiecare este unic, așa că înlocuirea cu un alt actor creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-și va satisface mendrele cu gogomanul. Baba suferea. Plăpumăreasa era bolnavă. Baba ecloza. Din mugurii răspândiți pe tot corpul, scoteau timid capul, flori. "Dacă o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă, vizavi de bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cărora le este rușine că le posedă. Gânduri izvorâte din greșeli, iluzii și spaime. Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului, împăcată cu ideea că trăiești cu acest deșeu, un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta hidoșenia, e acolo și gata, deși unii semeni nu se feresc de a o expune, îi reprezintă, iar politicienii o cosmetizează estetizând-o cu hainele decapotabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i drept, trunchiat ochilor mei, mascați de ochelarii incognito-ului, secvențe dintr-un oraș cu case pe perne de aer și oameni levitând printre ele, dar brăileanul, mulțumit, închise laptop-ul și-l vârî în borsetă, plecând grăbit fără să privească în urmă. Ar fi văzut cum străinul ciudat, într-un nor alb, fu înghițit de apele Dunării. S-au văzut ochii unui pește monstruos de mare, bătând cu botul aerul nopții, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clasa. Spectatori, clasa. Parteneri-personaj, școala. Și cu timpul, strada. De la bulevardul Cuza până la Hotelul Traian, în Centru. Se vede treaba că atunci se crease miracolul încarnării noastre în destin. Al meu, în destinul tuturor, în afară de al meu însumi, pentru că mă vâram în pielea tuturor și jucam fără a ști unde ajung. Am simțit o palmă pe ceafă. Nu era nimeni. Mihai îmi spunea, după secole de la această întâmplare, că umblam fără țintă, sufeream de o amnezie ciudată, nu știam cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
restaurantele din lume vor deveni stocul nostru de șampanie. Am ajutat-o să-și facă valiza, alegând rochiile care-mi plăceau cel mai mult. Am admirat dezinvoltura cu care și-a abandonat restul de viață. Eram pe punctul să mă vâr în halat. M-a rugat să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers, schimbă poziția unui buton, zbîîîrrrr, cu atenție să nu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se obrăznicește magazionerul, văzîndu-l pe Curist cu ambele mîini ocupate. Doi dintre soldățoii care belesc ochii la ce se întîmplă se execută, găsesc o ladă din placaj plină de gunoaie, o înșfacă și în doi timpi și trei mișcări o vîră în gaura făcută de Curist. Ce mai vreți, dragă? Fiu de colonel, acum înțeleg de ce nu i-ai putut rezista, spune Angelina, cînd o să ne faci și nouă cunoștință cu don juanul? întreabă Tușica. Toate bune pînă aici, începe Delfina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atenție îți puteai rezolva problema, cîteva zile la munte sau la mare, aer curat, deconectare, și te-ai fi întors ca nouă. Cum să înceapă? nu vrea să le facă să se simtă folosite, trase pe sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu-și fruntea, nu puteai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
două etaje, își spuse în gînd, opt, șaisprezece, treizeci și două de trepte, își făcu un calcul simplu, șoptind printre dinți doar cît să se audă pe sine. Fără să-și dea seama se trezi în fața ușii și, ținîndu-și răsuflarea, vîrî cheia în broască. O răsuci cu repeziciune de două ori pentru ca țăcăniturile mecanismului să fie cît mai scurte, și exact în același timp cu cealaltă palmă apăsă clanța. Scoți cheia cu grijă, pășești tiptil înăuntru, atent să nu faci nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atîtor lupte revoluționare îl unse pe Geniu în funcția de Secretar General al Partidului. Aici începe dilema mea, dacă toată lupta asta oarbă pe care ai dus-o singur pînă la un punct, și în care mai tîrziu m-am vîrît și eu, a fost împotriva sistemului în general sau doar împotriva liderilor care l-au reprezentat prin Rege, Antonescu, Dej, sau îl reprezintă acum prin Pitic, despre care știm că n-o să mai facă mulți purici de-acum încolo, deoarece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut, își zise. — în sfîrșit v-a sosit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
grijă de ele, ăsta e adevărul spus acuma la rece, după ce s-a evaporat totul. I-auzi, se trezește Roja, de unde și pînă unde faci tu comparații între mine și Petrică? — De cînd v-am cunoscut mă chinui să vă vîr în cap că amănuntele de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte, așezîndu-se în capul mesei din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]